16,511 matches
-
Vânătorii de recompense aduseseră o ambulanță, cu un doctor în spate, pentru că voiau să ia o mostră sau să execute vreo procedură chirurgicală. Ace lungi. Văzuse lumina soarelui reflectându-se pe niște ace lungi împachetate în plastic, când doctorul din ambulanță răscolea printre lucruri. Și atunci își dădu seama. Voiau celulele lor. Voiau celule de la ea sau de la fiul ei. Nu-și putea da seama de ce. Dar era clar că se simțeau îndreptățiți să le obțină. Oare trebuia să sune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care locuia în Danemarca. Afirmația că ar fi fost vândute chiftelele din grăsimea lui corporală, la licitație, de către renumita firmă Christie’s din New York, nu a putut fi confirmată, deoarece reprezentanții firmei nu ne-au răspuns la telefon. Capitolul 80 Ambulanța mergea în viteză spre sud, pe autostradă. Stând pe scaunul șoferului și echipată cu noua sa cască Bluetooth, Dolly discuta cu Vasco. Acesta era furios, dar Dolly nu avea ce face în privința asta. Vasco pornise pentru a doua oară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu pot face asta. Probabil este un cuvânt pe care nu vreau să-l aud. Știi că legea e neclară. — Ascultă, zise ea. Îl am cu mine pe fiul meu de opt ani. Ei încearcă să-l arunce într-o ambulanță și să-i înfigă ace în ficat. Nu vreau să aud neclar. Vreau să aud: O să-i oprim. O să-ncercăm, poți să fii sigură de asta, zise el. Este vorba de cazul tatălui tău? — Mda. — L-ai sunat? — Nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
adidas al fiului lui Alex, Jamie. — Pentru ce? întrebă Jamie. — Vreau să-l măsor. Mă întorc într-o secundă. Îi mai rămâneau două. Henry se gândi o vreme. Îi veniră în minte mai multe posibilități. Capitolul 83 Hummer-ul parcă în spatele ambulanței și Vasco se dădu jos. Se duse la ambulanță. Dolly trecu pe scaunul din dreapta al vehiculului. — Cum stăm? întrebă Vasco, urcând. Dolly făcu semn cu capul spre casa de la capătul străzii. — Aceea e reședința Kendall. Vezi mașina lui Burnet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Jamie. — Vreau să-l măsor. Mă întorc într-o secundă. Îi mai rămâneau două. Henry se gândi o vreme. Îi veniră în minte mai multe posibilități. Capitolul 83 Hummer-ul parcă în spatele ambulanței și Vasco se dădu jos. Se duse la ambulanță. Dolly trecu pe scaunul din dreapta al vehiculului. — Cum stăm? întrebă Vasco, urcând. Dolly făcu semn cu capul spre casa de la capătul străzii. — Aceea e reședința Kendall. Vezi mașina lui Burnet în față. E acolo de o oră. Vasco se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
începu să conducă în zig-zag. Dave era aruncat în lateral, abia reușind să se țină de mânere. Când mașina îl aruncă încă o dată înapoi, întinse mâna mai sus și se prinse de becurile de deasupra ușilor. Se trase pe acoperișul ambulanței. Vântul bătea tare. Suprafața era netedă. Se întinse, înaintând puțin câte puțin. Mașina începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
taci din gură. Nu mai comenta. Trebuie să-l ducem înapoi. Ce vrei să spui? — Trebuie să-l ducem înapoi unde l-am găsit. Asta e răpire, la naiba. În clipa următoare, Vasco înjură și urlă. Dave era pe acoperișul ambulanței, între bara luminoasă și porțiunea înclinată a mașinii. Se aplecă, pe partea șoferului. Acolo era o oglindă retrovizoare mare. Văzu în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa că bărbatul acela avea să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dea drumul. Bărbatul urla la el, furios. Dave simțea acea furie, dar și el era la fel. Trase mai tare și simți cum urechea se desprinse, în urma ei țâșnind un șuvoi de sânge fierbinte. Bărbatul urlă și învârti de volan. Ambulanța se înclină, roțile din stânga se ridicară de la sol, iar vehiculul se înclină încet și se prăbuși pe partea dreaptă. Scrâșnetul metalic era incredibil de puternic. Dave era pe ambulanță, când aceasta se prăbuși, însă își pierdu priza, în momentul impactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un șuvoi de sânge fierbinte. Bărbatul urlă și învârti de volan. Ambulanța se înclină, roțile din stânga se ridicară de la sol, iar vehiculul se înclină încet și se prăbuși pe partea dreaptă. Scrâșnetul metalic era incredibil de puternic. Dave era pe ambulanță, când aceasta se prăbuși, însă își pierdu priza, în momentul impactului. Picioarele lui îl izbiră în față pe bărbos și unul dintre pantofii lui intră direct în gura acestuia. Vehiculul alunecă pe lateral, până se opri. Dave își scoase piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
intră direct în gura acestuia. Vehiculul alunecă pe lateral, până se opri. Dave își scoase piciorul din pantof, lăsându-l în gura bărbosului. Din urechea acestuia țâșnea sânge în toate direcțiile. Dave își smulse și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să deschidă ușile. Bărbatul în halat alb era întins pe o parte, sângele curgându-i din gură. Jamie era sub el, țipând. Dave îl trase pe bărbatul în halat din mașină și îl lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pământ, săriră înapoi în Hummer și demarară în viteză. În timp ce toți ceilalți rămăseseră pe loc, holbându-se la ei. — Uite-așa, scumpule, strigă Vasco. Dacă nu ești în casă, ești al meu. Mașina ieși în viteză pe stradă. — Am pierdut ambulanța, așa că trecem la planul B, spuse el și se uită în spate, peste umăr. Dolly, scumpo, pune în mișcare următoarea cameră de operații. Spune-le că ajungem acolo în douăzeci de minute. Peste o oră, afacerea e încheiată. Henry Kendall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
conexiunea căzuse timp de un minut sau două. Începuse să se îngrijoreze că o pierduse de tot. Se uită din nou la Dave, care era desculț. — Unde sunt pantofii tăi? — Mi-au ieșit. — Unde? — În mașina albă. Se referea la ambulanță. — Cum? — Unul era în gura lui. A bărbatului. Apoi, mașina a căzut. — Și ți-au ieșit pantofii din picioare? — Da, au ieșit. Se părea că Alex se gândea la același lucru, pentru că spuse: — Atunci, pantofii lui sunt încă în ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ambulanță. — Cum? — Unul era în gura lui. A bărbatului. Apoi, mașina a căzut. — Și ți-au ieșit pantofii din picioare? — Da, au ieșit. Se părea că Alex se gândea la același lucru, pentru că spuse: — Atunci, pantofii lui sunt încă în ambulanță. Nu în Hummer. Urmărim altă mașină. — Nu, ambulanța s-a răsturnat. Nu poate fi ambulanța. — Atunci, semnalul ... — Probabil că i-a căzut din pantof și a alunecat cumva în hainele tipului. — Atunci, poate să cadă din nou. — Mda, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bărbatului. Apoi, mașina a căzut. — Și ți-au ieșit pantofii din picioare? — Da, au ieșit. Se părea că Alex se gândea la același lucru, pentru că spuse: — Atunci, pantofii lui sunt încă în ambulanță. Nu în Hummer. Urmărim altă mașină. — Nu, ambulanța s-a răsturnat. Nu poate fi ambulanța. — Atunci, semnalul ... — Probabil că i-a căzut din pantof și a alunecat cumva în hainele tipului. — Atunci, poate să cadă din nou. — Mda, s-ar putea. — Sau ei l-ar putea găsi. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
au ieșit pantofii din picioare? — Da, au ieșit. Se părea că Alex se gândea la același lucru, pentru că spuse: — Atunci, pantofii lui sunt încă în ambulanță. Nu în Hummer. Urmărim altă mașină. — Nu, ambulanța s-a răsturnat. Nu poate fi ambulanța. — Atunci, semnalul ... — Probabil că i-a căzut din pantof și a alunecat cumva în hainele tipului. — Atunci, poate să cadă din nou. — Mda, s-ar putea. — Sau ei l-ar putea găsi. — Da. Alex nu mai spuse nimic. Henry continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prefăcut că leșină și, datorită ei, am putut părăsi acel coșmar. Am purtat-o În brațe sub privirea În trompe-l’œil a unei farandole de Îngerași. Să fim scoși de aici! Ce făceau jandarmeria pontificală, cei de pe serviciile de ambulanță, cu tărgile lor cu tot? Delphine a imitat atît de bine o persoană căreia i se face rău Încît am fost cît pe ce să cred și eu că Își pierduse cunoștința. Un paznic a consimțit să ne deschidă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fiind că n-auzisem niciodată pînă atunci de așa ceva. Întors acasă, mi-am consultat Littré-ul: coree, maladie numită și dansul Sfîntului Guy, care constă În mișcări continui, neregulate și involuntare. Pe Vișnu! Dansul Sfîntului Guy! M-am pomenit Într-o ambulanță care, cu sirena În funcțiune, m-a condus Într-un spital psihiatric militar. Între timp, tahicardia mea se potolise de la sine, nimănui nedîndu-i prin cap ideea de a-mi face o injecție intramusculară cu Valium. Nu e nimic mai agreabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a condus Într-un spital psihiatric militar. Între timp, tahicardia mea se potolise de la sine, nimănui nedîndu-i prin cap ideea de a-mi face o injecție intramusculară cu Valium. Nu e nimic mai agreabil decît de a fi transportat cu ambulanța militară. E o mașină foarte spațioasă, cu două paturi. Pe celălalt pat luase loc un infirmier care, În loc să-mi supravegheze pulsul, și-a scos niște cărți de joc și s-a pus pe făcut pasiențe. Pentru cazul că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de amatorii de muzică pop. Am Întrebat cît dura drumul. „Ia mai taci“, mi-a răspuns jucătorul de cărți. La spital, am fost debarcat Într-o curte, pe targă. Om namo Nârâyana! Cu lacrimi În ochi, am văzut cum pleacă ambulanța. Rămăsesem singur În curtea aia, mi-era frig, nimeni nu părea să aibă habar de venirea mea acolo, iar eu nici măcar nu știam unde mă aflu. Două namile s-au ivit din clădirea principală și m-au ridicat de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlând, bătând cu pumnii în ușă și vomând. Dimineața au venit de la un spital de psihiatrie, m-au suit cu forța într-o ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întâmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. „Noi știm mai bine ca tine”, mi-au zis iritați, închizându-mi gura și trimițându-mă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vor fi escortați la spital! Se Înalță un cor de proteste. — Noi vă putem garanta siguranța, spune din nou megafonul. Nimeni nu mișcă. După ceva tîrguieli, se cade de acord ca doi dintre cei mai grav răniți să meargă cu ambulanța care așteaptă afară. Scutierii se retrag, escortînd cele două tărgi. De Îndată ce ies, cei din hol Încep să țipe toți deodată. Ne-au atacat, pur și simplu. Gaze lacrimogene, grenade, bastoane. Crimă! Una dintre doctorițe scutură din cap. — Și la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zinc. Par niște cutii. Sau Învelișuri goale, ambalaje pentru transportul unor mărfuri fără valoare. Agentul principal iese din casă. Nu mai poate respira. Și oricum nu mai are nimic de făcut acolo. Dinspre Santa Maria Maggiore aude urlând sirena unei ambulanțe. Se Întreabă cine o fi chemat-o. Nu mai este nevoie nici de tratamente, nici de Îngrijiri, nici de doctor, de nimic. Peste câteva ore vor lua și cadavrele. Le vor secționa pe masa medicului legist. Iar apoi, rearanjate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În formă de pisică, de parcă și le-ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care vor rămâne din ei. Fotografii de familie, până la moarte și dincolo de ea. Sirena ambulanței Îi sfâșie timpanele. Încearcă să-și alunge din memorie amintirea lui Buonocore Întins pe patul nupțial Îmbrăcat În haine de mire și imaginea copilului În smoching de pe canapea sau a fetei de sub masă și a blondei În costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
targă este fata cu părul strâns În coadă de cal. Are o mască de oxigen pe față. — Ce se Întâmplă? Întreabă surprins. — Respiră, strigă reanimatorul fără a se Întoarce. Targa Își continuă drumul, provocând la fiecare treaptă un zgomot metalic. Ambulanța are Încă sirena deschisă. Pare un urlet, un strigăt de ajutor. Ajutor, ajutor, ajutați-mă. Iată, suntem aici. Agentul principal aleargă după targă, după fată, după doctor. Dar sunt mai iuți decât el. Parcă zboară. Viața ei e În mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acum pare moartă. Are ochii Închiși. E complet inertă. Dar pe gura ei, masca de oxigen s-a aburit. Răsuflarea, poate. — Trăiește? Îl Întreabă pe doctor, dar acela nu are timp să-i răspundă. Nu are timp. Împinge targa spre ambulanță. Pe trotuarul spart, roțile se Împiedică, targa se clatină. Fata Întinsă, poate instinctiv, tresare. Capul i se apleacă pe pernă. Buzele i se Întredeschid și ochii par să i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]