2,278 matches
-
era frântă de oboseală, deși așa se simțea, sau pentru că era sătulă să fie În centrul atenției, deși simțea din plin și asta, ci pentru că voia să fie aproape de fereastra deschisă; tânjea după zgomotele străzii. Vocea răgușită a unui vânzător ambulant invadă dintr-odată Încăperea: „Mandarine... Mandarine proaspete, parfumate... “ — OK, dă-i Înainte cu strigatul, mormăi Zeliha ca pentru sine. Nu-i plăcea tăcerea. De fapt, o ura din tot sufletul. Nu o deranja faptul că oamenii se zgâiau la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putea abține să nu izbucnească În lacrimi. Iar acela era un lucru pe care Îl ura din toată inima. Nutrind Încă din copilărie un dispreț profund pentru femeile plângăcioase, Zeliha Își promisese să nu devină niciodată una din calamitățile acelea ambulante care Împrăștiau lacrimi și remarci răutăcioase oriunde se duceau și din care erau deja mult prea multe În jurul ei. Își interzisese să plângă. Până În această zi reușise, În mare, să se țină destul de bine de promisiune. Când și dacă lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pavăză la ochi ca să se ferească de razele soarelui. Amândouă au respirat adânc și și-au dat seama imediat că primăvara plutea În aer. Neavând alte planuri mai bune, s-au plimbat prin cartier, cumpărând câte ceva aproape de la fiecare vânzător ambulant care le ieșea În cale: porumb fiert dulce, midii umplute, halvah cu griș și, În cele din urmă, un pachet mare de semințe de floarea soarelui. La fiecare tratație se lansau Într-un nou subiect, vorbind despre multe lucruri, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întâlnit față-n față cu el undeva, cândva. Îmi Închipui că poate am luat același autobuz ca și el; poate că e profesorul cu care vorbesc după oră, fotograful a cărui expoziție mă duc s-o văd sau vânzătorul ăsta ambulant... Nu se știe niciodată. Obiectul atenției lor era un bărbat musculos, Între patruzeci și cincizeci de ani, cu o mustață subțire. În vitrina din fața lui se aflau zeci de borcane imense cu murături de toate mărimile pe care el, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
place Cash. Mă deprimă atât de tare, Încât nu mă mai simt deprimată. Nu asculți nimic de pe la voi? Muzică turcească... pop turcesc... — Pop turcesc!!! Nici gând! Asya a scuturat alarmată din mâini de parcă ar fi Încercat să alunge un vânzător ambulant insistent. Simțind că Întrecuse măsura, Armanoush nu a mai insistat cu Întrebările. Ura de sine, a dedus ea, era probabil lucrul de care suferau turcii. Însă Asya a dat ceaiul pe gât și a adăugat: — Mătușii Feride Îi plac chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din când În când și Împărțea o partidă de sex, o țigară cu marijuana și un refugiu În calea singurărății? Cum Îi putea spune lui Armanoush toate astea, având În vedere că, la drept vorbind, era un fel de dezastru ambulant? Așa că, În loc să răspundă, Asya a scos un walkman din rucsac și i-a cerut voie să asculte un cântec, doar unul. O doză de Cash era lucrul de care avea nevoie acum. I-a Întins una din căști lui Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
legătură cu altceva. Deși făcuse această observație, nu prea știa cum s-o interpreteze. Poate zborul imaginației celor de aici era orientat fie spre mutarea Într-o țară din Vest, fie spre fuga Într-o țară exotică Îndepărtată. Un vânzător ambulant oacheș și slab s-a strecurat Înăuntru, aproape ascunzându-se de chelnerii care l-ar fi putut da afară. Bărbatul căra o tavă imensă cu migdale galbene, nedecojite, așezate pe cuburi de gheață. — Migdale! a strigat, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
două zaruri rotitoare. Apoi a aruncat zarul: „trei doi“. La naiba! Neputând să mute și-a strâns pumnii și a bombănit nemulțumită. — Biata de tine! a exclamat Armanoush. Asya a pus piesele negre rămase pe margine pe când asculta un vânzător ambulant care țipa afară cât Îl țineau plămânii: — Stafide! Am stafide aurii. Pentru puști și bunici fără dinți, stafide aurii pentru toți! Când a vorbit din nou a ridicat vocea ca să-l acopere pe vânzător. Sunt sigură că mama ta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce avea de mâncare În camera ei era o pungă cu stafide aurii pe care le cumpărase de la un vânzător ambulant slab și Încovoiat care striga prin fața casei ceva mai devreme În seara aceea. Când ajunsese la jumătatea sticlei și mai avea doar o mână de stafide i-a sunat telefonul. Era Aram. — Nu vreau să rămâi În casa aia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ceașcă, iar mătușa Banu a servit-o cu ouă, brânză și marmeladă de caise făcută În casă. I-au dat de asemenea și al optulea simit, fiindcă nu-și pierduseră obiceiul de a cumpăra opt simits de la un vânzător ambulant În fiecare duminică dimineață. Totuși Armanoush s-a uitat indiferentă la mâncare. A amestecat absentă ceaiul câteva clipe, apoi s-a Întors spre mătușa Zeliha și a Întrebat: — Pot să vin cu tine la aeroport s-o luăm pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri și eșarfe de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În când toboșarul se oprea și Își folosea bățul ca să deseneze În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți de pe trotuar, de parcă Îi dirija pe toți, orchestrând Întreaga larmă a orașului. După ce s-a terminat prima jumătate a cântecului s-a iscat o scurtă confuzie, fiindcă puțini din corul acela pestriț păreau să știe versurile celei de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru citate. Se considera un om al Renașterii și, prin dese citate din Rousseau și Lao-Tzi, căuta să-ți reamintească acest lucru. Și totuși, nu era nimic rău intenționat În ceea ce făcea. Cineva spusese odată că Ted era o „enciclopedie ambulantă“ și asta se răsfrângea și asupra discursului său. Avea ceva nevinovat, aproape naiv În felul În care reușea să se facă iubit. Norman Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
răscolesc printre cărți, îmi mărturisi omulețul bătrîn și politicos. Cînd răscolești printre cărți e ca și cum ai căuta o perlă rară într-un maldăr de creiere. V-ați gîndit că aceasta ar putea fi definiția unei cărți ? o bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus în circulație... oamenii care scriu mult își transferă aproape tot creierul în cărți. Uneori am impresia că Balzac, spre sfîrșitul vieții, nu mai avea niciun strop de materie sub cutia craniană, tot conținutul ei fusese
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
inventat nimic, că aici au ajuns deja, venind dinspre in aeternum, C.G.T., balamucurile, societățile de ajutor reciproc, cluburile de șah, albumul cu timbre poștale, Cimitirul de Vest, Maffia, Mâna Neagră, Congresul Deputaților, Expoziția Rurală, Grădina Botanică, PEN Club-ul, tarafurile ambulante, casele cu articole de pescuit, Boy Scouts, tombola și alte grupări nu mai puțin utile doar pentru că nu-s cunoscute, care aparțin domeniului public. În schimb, radioul lansează În goana mare bomba că doctrina breslistă se dovedește nepractică, din cauza instabilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
storcocit. Halește, bagă cât poți la raft, dragă Larrea. Pă tot ce ai mai scump, vino-ți În fire. Răzbunarea mea are nevoie dă tine. Ca Întotdeauna, m-a pierdut râia. Nici nu-și behăise bine strigarea În zori primu ambulant dă sticle goale, că planu total Îmi iera gata d-acu. Sorții au vrut să dau, Într-un număr vechi dân Almanahul comisionarului, dă niște pesos bine călcați. M-am ținut tare să nu-i Învestesc În două completos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Onisei Trecând peste fetișul meu pentru scorțișoară (acesta fiind, de altfel, și titlul primului capitol al cărții), Bastarda Istanbulului (Editura Polirom, 2007, traducere din limba engleză și note de Ada Tănasă) chiar răspândește aroma mirodeniilor multicolore din bazarul Istanbulului. Vânzători ambulanți strigând din toți rărunchii „Mandarine proaspete!“, forfota interminabilă de pe străzile orașului, parfumul stins al cadânelor, rugăciunea de prânz învăluind clădirile și aerul strident-modern al unei tinere femei încă țintuite de tradiție fac parte din farmecul romanului. Și - cei care l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
zi. Atât de siguri suntem că va avea succes. Așa că n-o să vă țină ocupat spațiul prețios, nu? Cu inima îndoită, ca un client care tocmai a cumpărat un serviciu de masă pe un preț de nimic de la un vânzător ambulant și bănuiește că lipsesc câteva farfurii, domnul Morton acceptă. — Poftim, ia chestiile astea. Sean McGee îi puse toate produsele în brațe lui Fran de îndată ce dădură colțul. — Mi se urcase inima în gât. Eram sigur că o să-și aducă aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
puțin nupțial, fiind îmbrăcate în pantaloni scurți și tricou. Stevie încerca să liniștească un reprezentant al Bisericii care voia să știe cine era persoana responsabilă de acest spectacol rușinos care se desfășura pe pământ sfânt, iar o ceată de negustori ambulanți, care de obicei vindeau globuri de sticlă cu zăpadă având înăuntru imaginea catedralei, menite să fie folosite ca prespapier, vociferau pentru că li se dădeau peste cap afacerile. La această scenă idilică asistau mult mai mulți ziariști decât ar fi visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema negrului puternic), este împușcat de autorități, care îl confundă cu unul dintre cadavrele ambulante vânate cu voluptate. Teroarea este informată de elemente opuse în Orient față de Occident. După cum subliniază, într-un interviu publicat în revista Kateigaho International, regizorul fimului Ringu, Hideo Nakata, diferența specifică rezidă în substratul religios al celor două culturi. Astfel, dacă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
repetițiile pentru punerea în scenă a unei piese, Jocul rolurilor; ele intră astfel în conflict cu alte personaje, fixate deja într-o formă, aceea a textului respectivei piese. Și, printr-un bizar paradox, tocmai datorită acestui statut special de personaje ambulante, văduvite de o formă pe care nu izbutiseră să o dobândească în lumea artei, ele reușesc să capete, în schimb, o și mai mare forță de apariție. Cum am putea exprima, mai bine decât o face Pirandello, intensa senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe o veritabilă „figură de ceară”, pe care, în actul al treilea, în decorul reprezentat de Insula morților - tabloul lui Böcklin - o vede întinsă pe un imens pat roșu, figură care ar putea fi, de altfel, înlocuită de un manechin ambulant - un moșneag sprijinit în cârje -, soluție posibilă cu condiția ca reglajul să fie perfect. Așadar, în viziunea lui Artaud, figura de ceară ori manechinul vor intra într-o relație de „imagine în oglindă” cu actorul real. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Ai, ai, jenșcinî! Le ademenea franțuzește și le poseda rusește! Desigur, Bucureștiul nu se putea lua la întrecere cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul vieții era extrem de viu, chiar surprinzător uneori. Ajunsese să îndrăgească freamătul străzilor, strigătele negustorilor ambulanți, ciudățeniile, contrastele, amestecul de culori, de ritm, de logic și absurd, chiar adierea acelui mister oriental care transfigura dintr-odată realitatea, rupea frâiele rațiunii, elibera. Aici fusese stăpânul deplin. Cu adevărat liber. Răsfățat de femei. Susținut de prietenia unor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pâine. Îmi luai un corn cu zahăr. Așa m-ai privit și atunci, tată, când ai aflat unde sunt și ai venit să mă iei acasă. Tot galben ți-a fost chipul când te-ai oprit în fața micului negustor ambulant, cu lădița prinsă după gât, care vindea ciocolată în gară și-n elegantul orășel așezat între munți. „Sunt două luni împlinite, fiul meu, de când îți câștigi pâinea zilnică fără să mai furi”, ți-ai început discursul ticluit mai dinainte. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]