2,758 matches
-
stăpân pe mine ca un bărbat (și dacă puteam fi bărbat!) atunci nu trebuia s-o mai văd, fiindcă astfel de efuziuni, dacă nu erau stăpânite, însemna că erau întîmplătoare, turburări ale vârstei, care pe o femeie împlinită o puteau ameți doar pentru o clipă... Ca să-i spulber acest gând m-am înclinat rece, am plecat și am pus o lună distanță între dorința mea de a o vedea și ironia ei afectuoasă. Când am revenit, posomorât, distant, absent, mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după plecarea noastră. Parafrazând, aș zice că pentru noi, participanții, New York-ul va fi de acum încolo foarte diferit de cel de dinaintea festivalului. Asta cât mai suntem în viață. Sydney, Australia TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Poveste de-amețit copilul „Despre ce să fie povestea?“ „Una ca să dorm bine.“ „A fost odată un căluț indian.“ „Și îl chema Winnetou...“ „Ascultă. Nu era căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
când intrai în tindă, îmi puse mânile în piept și începu a mi se zbate în brațe. Apoi dintrodată se liniști, mi se lăsă pe piept, mă cuprinse de după gât ș-o simții caldă, c-o răsuflare fierbinte care mă amețea. Vtc "V" O pace mare îmi stăpânea acum sufletul. Întors acasă, ieșii la câmp, ca să supraveghez clădirea girezilor degrâu. Stătui de vorbă vesel, ca niciodată, cu Dragomir, care era tare mirat de această considerație cu care nu era obișnuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel vechi al moșiei... Acuma, parcă-i un blestem!... Începu a râde întorcându-și fața spre mine: Lasă, Niculiță, nu-i nimic; poate n-o să mai afle nimeni! Și închise ochii, plecându-se spre mine, ca s-o sărut. Înfiorat, amețit de dragoste, pornii spre Sărățeni călare, prin lumina nehotărâtă a zorilor. Și în minte deodată, într-o lumină de vis, răsări mama Chivei, o umbră, și fantoma boierului bătrân. A fost atunci, demult, o dragoste care poate semăna cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile Prutului într-o lumină de toamnă, și picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în gol, amețită de vin. —Măi Niță... zise într-un târziu cu glasul greu și Faliboga - să mai bem amândoi și ulcica asta! Măi, tu ești om tare - de parc-ai venit din ținuturile unde sunt multe biserici și mulți popi... Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
învăluite în ceață. Fata humelnicului nu era ca toate fetele - după știința lui Niță Lepădatu. Era aprigă în dragostea ei, și parcă i se ascuțise mintea. Noaptea uneori, când se ducea la dânsa și moșneagul nu era acasă - el sta amețit după desmierdările întâlnirii; iar ea aprindea gazornița, o așeza pe prichiciul hornului și începea să-l întrebe și să vorbească cu el despre ce avea să se întâmple în viața lor. —Eu zic așa - vorbi ea într-un rând - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ciobanii și haidăii care făceau de strajă în perdele. Iar Faliboga până cătră ziuă și-a cercetat slujbașii, ca să nu fumeze în stuh și paie și să nu cadă între vite. La așa zile mari e îngăduit oricui să se amețească; dar amețeala poate fi și cu primejdie uneori. Într-o sară, pe după Bobotează, prinse iar a juca un vânt ușurel dinspre miazănoapte, și Lepădatu cu Faliboga stăteau la vorbă în bordeiul moșnegilor. Pân-acu am trecut cu bine jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel prunc e purtat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fantome. Se ridicau un timp, apoi coborau la vale; apăsa asupra lor tăcerea înghețată a înălțimilor. Culi clocea în el o mânie amestecată cu dezgust. Se îngrețoșa de ea ca de un venin; nu se putea elibera de dânsa; îl amețise și-l tulburase, încât nu mai rămăsese nimic din judecata aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întîlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: "Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Odată, de pildă, a susținut că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reânviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. "De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?" Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am luat-o la fugă și nu m-am oprit până dincolo de grădină unde m-am ascuns într-o căpiță de fân. Cuibărit în ea, m-am liniștit și chiar am început să mă simt bine. Fânul mirosea puternic, mă amețea, mă făcea să mă doară plăcut capul. Deodată am auzit-o pe mama strigând disperată: "Daniel, Daniel, unde ești?" N-am vrut să-i răspund. Nu vroiam să mă scoată de-acolo. M-ar fi luat de mână și m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus, jos, în față, la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect, surprinse ele însele de apariția ta și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frică. Dar cauți să fii, totuși, calm: "Domnilor, îmi pare rău că vă produc necazuri. Nu vă puteți odihni din pricina mea". Nu, stratagema nu ți-a reușit. Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întîmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se oprise din plâns și mă privea cu o tristețe adâncă, dureroasă, uscată, care m-a înduioșat, încît în loc să plec am devenit tandru. Am strîns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținînd-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-a dat seama că trecusem de ușa camerei mele m-a întrebat cu o voce voalată de emoție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca francez, e mai ușor. În Franța, umoriștii și satiricii îl prezintă pe Bush ca pe un debil mintal. Ziariștii serioși vorbesc despre matrapazlâcurile lui și ale vicepreședintelui Cheney înainte de a ajunge la cârma Statelor Unite, acest pachebot imens și ușor amețit despre care e greu de spus încotro se îndreaptă. Dar președintele Chirac? Doar n-o fi alb ca o lebădă?... Dar Berlusconi? Fac eforturi să nu trag concluzia că, în comparație cu conducătorii acestor mari țări capitaliste, Iliescu e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
bărbaților li se găsesc numeroase lipsuri, însă, atunci când nevoia o cere, prozatorul, ca orice mascul grobian, nu ezită să sublinieze în chip implicit superioritatea sexului tare (care devine, în astfel de momente, absolut flasc): "Inima femeii, chiar de se poate ameți uneori de ambițioase aspirațiuni la mărire, la bogăție și la alte vanități atât de plăcute, dar însă (pleonasmele sunt specialitatea sa, n. m.) ea se deșteaptă apoi cu pasiuni mai tari, mai nenfrânate". Falia uriașă dintre cele două scrieri transpare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Hackescher Markt, doar-doar voi putea evita întâlnirile apropiate de gradul al III-lea. Zis și făcut. Cochetul vagon galben își deșartă pântecul de călători întârziați și înfulecă un nou lot. În burta chitului, mă aflu și eu, un Iona cam amețit de sunetul prea puternic al filmului, dar, cum vă spuneam, esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității mele favorite: contemplația fără obiect. Deodată, simt ceva
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vom ajunge în aeroport? Să-i propun să mergem la o cafea? Am plecat devreme și aș avea timp, până la îmbarcare mai am trei ore. Dar el ar avea timp? Gândurile continuă să-mi zboare nebune prin minte, aproape am amețit. Iată că am și ajuns. Coborâm. Mă ajută să dau jos bagajul și îmi spune că mai are trei ore până la decolare, n-aș vrea să mergem la o cafea să mai stăm de vorbă? Gândul meu țipă: Da, da
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dacă noi eram fericiți, de ce să supărăm clientul generos și să îl corectăm? Bine că ne înțelegeam. Noi nu predam româna. Iar lecția ne-o învățaserăm: străinului, restul nu i se dă niciodată în bancnote. Când nu pricepea ceva, englezul, amețit de viteza cu care i se vorbea, spunea OK și zâmbea. Noi înțelegeam că nu e nici o problemă: clientul cumpără orice. Îi încărcam sacoșa cu produsele cele mai scumpe, noi, fericiți că ne-am vândut marfa, iar englezul, bucuros de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dintr-odată respirația mi se oprește și ești în fața mea. Întâmplător, evident. Dintre toți oamenii care ar fi putut trece acum pe strada asta, s-a întâmplat să treci tu. Și nu spui nimic. Dar eu nu mai respir, și amețesc, și tot pământul se învârte cu mine. Îmi curg milioane de lacrimi odată, toate câte s-au adunat, îmi bate inima atât de tare, încât simt că o să-mi spargă pieptul, am o durere as cu țită în tot corpul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de când ne făcea vaccin, mă împinse înapoi pe salteaua foșnitoare. — E la spital. Stai liniștit. O să fie bine. Iar eu am crezut-o așa cum nu mai crezusem nici odată pe nimeni. Fără nici o ripostă sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea patului. Iar poezioarele au început să-mi danseze prin minte, amestecându-și versurile. De atunci, nu m-am mai rugat niciodată. Poate doar arar, cu câte o floare ofilindu-se în soare pe piatra de pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tot acel timp în care nu mai scotea nici o vorbă, se uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]