2,720 matches
-
poate fi vorba, dimpotrivă, de o atitudine exigentă, demnă, responsabilă. SUNT POSIBILELE ȘI IMPOSIBILELE PE CARE LE ATRIBUI ALTORA E 11 fără un sfert, într-o seară de Crăciun. Peste orășelul Bedford Falls se așterne un mantou de zăpadă. Disperat, amețit de băutură, George Bailey privește de pe pod învolburarea apei. Ninge strașnic. La capătul puterilor, nemaigăsind nici o soluție ca să nu-și dezonoreze familia, a ales să-și pună capăt zilelor. Unchiul său, împreună cu care dirijează o societate de construcții și de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
niciodată: Dacă m-aș gîndi la posibilitățile dezastruoase n-aș putea să fac nimic, mă afund cu totul în lucru și ies la suprafață cu studiile lucrate; dacă furtuna dinăuntru amenință prea tare, beau un pahar în plus ca să mă amețesc. Să fii smintit de ceea ce ar trebui să fii. Înainte mă simțeam, însă, mai puțin pictor, pictura devine pentru mine floare la ureche, o distracție, precum vînătoarea de iepuri pentru nebuni. Atenția devine și mai intensă, mîna mai sigură. De
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
au lucrat pentru ca femeia care se află în acest tramvai în fața mea să poarte în jurul gîtului său de muritoare, șerpuitoarea banalitate a unui fir de mătase verde închis, ieșit în relief pe o pînză de un verde mai deschis. Am amețit. Banchetele tramvaiului, tapițate cu o împletitură din fire de paie cînd mai groase cînd mai subțiri, mă poartă către regiuni îndepărtate, se multiplică în activități industriale, muncitori și ateliere, vieți, realități totul. Cobor din tramvai, epuizat, somnambulic. Am trăit viața
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se rod și pieile de bivol în care, ca într-un paner, este sarea încărcată și, uneori, rumpându-se, cad înapoi în groapă cu toată povara lor. Din scurtarea acestor grindei, caii, învârtindu-se într-un cerc îngust de 32 palme, amețesc și peste puțin [timp] se fac nefolositori. Sulul în giurul căruia se înfășoară odgonul are un diametru numai de 6 palme; deci, încungiurând o dată caii cercul, încărcătura de sare se rădică numai 18 palme, când, dacă după regulă, sulul ar
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
scăpări, și neglijențe ale unei neatente geometrii! Ce-i drept, n-am auzit vreun triunghi gemând, și-ovalele albastru-ncețoșate ce-atârnă-n crengi de pruni, ca niște vocale care se sting încet în asfințitul de aur, abia clipind, par doar că-s amețite de propriile-alcooluri. Sferele mici și negre care încă se numesc struguri, pe veranda unde un creier vechi se descompune-ncet, în timp ce mama strigă "Mamă", nu vor lăsa, strivite, ca să ne-nșele iarăși, să curgă, roșu, decât un provizoriu, metaforic sânge
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
nevastă, dar... Blîndul gropar îl asculta. Cînd musafirul luă ultima lingură de mîncare, străinul căpătă o culoare ciudată. Era de parcă ar fi devenit de jad. Palmele, încetul cu încetul, i se făcuseră străvezii. Bărbatul, încremenit, își zise că vinul îl amețise. Mai bine să plece. Mulțumi și vru să se ridice. Dar gazda lui, în clipa aceea, se făcu nevăzută. Mai apucă să audă numai atît: Dacă atunci nu m-ai fi ajutat, groapa ar fi fost pentru tine. Omenia ta
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
munca rodnică și vorbirea frumoasă sunt înlocuite cu procurări de diplome, lucrări de mântuială, înșelătorii, limbaj obscen difuzat de sus (de "găo...arul șef") în jos (copiii). Pe un fond social răvășit moral și cu sporită entropie sistemică, puținii alegători amețiți de vicleniile de prost-gust ale unor partide își numesc liderii de stat dintre distrugători. Foștii exilați și condamnați ai regimului burghez, ajunși la vârstele senectuții, au fost depășiți de funcții și de noile "mentalități", combativi mai mult în luptele de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Nistru și Nipru, considerați a fi geto-sciți și este asemănător cu ritualul trac. Herodot relatează despre faptul că bărbații sciți practicau fumigații cu semințe de cânepă În cadrul unui ceremonial de purificare: „sămânța aruncată scoate fum parfumat și se face abur (... Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle.” O altă sursă este Strabon, care amintește de preoții traco-misieni, care se abțin de la orice fel de aliment din carne, mulțumindu se cu miere, lapte, brânză și sunt numiți „kapnobatai”(cei care
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
în oraș), împotriva „reacțiunii” și a „burgheziei asupritoare”. Totuși, se pare că tov. Mihai Antip nu fusese „ridicat” la rangul de responsabil al sectorului I „Vasile Roaită” degeaba de vreme ce Bighiu îl ridica în slăvi, dar nu prea mult, ca să nu amețească: „...acțiunile noastre sunt popularizate prin presa centrală (Scânteia, Tânărul Muncitor și Lupta Moldovei - Iași) cu care ținem corespondență regulată prin tov. Mihai Antip, responsabil cu corespondența la aceste ziare”. Deoarece nu se putea face politică „revoluționar-constructivă” numai cu hârțoagele afișate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
sutele de pierde vară intră în depozitul de zahăr. Saci se zahăr, unul câte unul, iau drumul la periferie unde locuiesc acești buni gospodari (sic!, subl.ns.). Astfel sunt sparte magazinele de îmbrăcăminte, încălțăminte și cele de băuturi. Lumea se amețește, se trage cu pistolul. Și aceste valuri de jefuitori se succed unul după altul nestingheriți de nimeni. Nici un gardian, nici o autoritate”. După aceste imagini apocaliptice surprinse, desigur, de Zainea Buhuși, raportul continuă cu explicarea modului în care a ajuns să
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
e una scăpată de sub control: Deodată ea tresări și tot sângele îi năvăli în obraji. [...] nu mai simți în ea decât o singură pornire pătimașă, să meargă la femeia aceea și să-i tragă cu ghiarele pelea de pe obraji. Era amețită, tremura din tot trupul și nu se putea mișca din loc... Bărbatul e acum cel deschis și înduioșat. Întors acasă pe chezășie, după experiența anchetei de la cazarmă, el se întoarce convins că făcuse totul din dragoste pentru soția și copiii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lui e că părinții nu l-au lăsat la școală. Nu e făcut pentru măcelărie, și în loc de a-și căuta de meserie se reazămă pe averea părinților săi și-și petrece viața citind fel de fel de cărți care-l amețesc. Burdea stârnește antipatie atât Persidei cât și lectorului prin contiguitate afectivă datorită rolului său de raisonneur al celor mai intime trăiri ale eroilor. Una din primele sale replici rostite cu glas subțire și oarecum sfâșietor îi clarifică perfect această poziție
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care sînt luxul, gusturile somptuoase, bogăția ostentativă, "în afară de monede, decretează el, aurul și argintul sînt interzise". Același lucru apare și la autorul Fericirii la țară, pentru care luxul e "cauza necesară" a nenorocirii într-un imperiu: "despuind poporul", luxul îi amețește chiar și pe cei care pot rezista ispitei sale, distrugînd raportul dintre dorințele lor și posibilitatea de a le satisface". In această privință, e suficient să-1 ascultăm pe Rousseau, care i-a inspirat pe toți, la care denunțarea luxului, din
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
4 martie 1977: „Primăvara lui 1977 a izbucnit devreme, cu mâțLșori înfloriți, o boare caldăși păVări care ciripeau dis-de-dimineață...” Protagonist este Irina care, „într-una dintre seri și-a propus să treacă prin parc... Deodată i s-a părut că amețește, că are halucinații, că i se vălurește pământul sub picioare și e scuturată zdravăn, a căzut în genunchi... a privit speriată în jur, auzea un vuiet ciudat ca de sirenă, un fel de uruit care creștea, ca un muget înfundat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care domină universul creionat în combinații sinestezice de către prozatorul Radu Țuculescu. Evoluția lui Septimius, ca-n mitologie, va fi decisă de cele trei ursitoare, care însă aparțin altui mileniu, având deprinderi și ritualuri moderniste: fumează (plăcându-le să fie „binișor amețite de fum, joc și băutură”), dau dovadă de pasivitate („chicoteau ca niște babe tăvălite prin mocirla vieții”), deși par păstrătoare a unei vechi tradiții (așezate fiind în jurul unei mese rotunde, rudimentare și grosolane). îl lasă pe prunc „Vă se descurce
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de plastic, banii am luat, umbrela am luat-o, dă-le dracului de șireturi, pe ploaia asta nu mă ia nimeni de bărbat. Cobora nouă etaje, zdranga-zdranga, din superstiție sau teamă nu folosea liftul, zdranga-zdranga, sărea din pat domnu Nelu amețit de visul furat - parcă se făcea... hopa! e cinci și trebuie să-mi iau patilele, domnu Nelu adormea, borcanele nu se linișteau nici la etajul trei...” (Blocul nostru cub de linie ferată). Povestirile sale reprezintă câte o Iărâmă din timpul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
împreună cu Brumaru și cu alți ieșeni, pentru că noi aveam tren de întoarcere tocmai spre miezul nopții. Mâncam ceea ce el gătea ca și Dan Petrescu, este un bucătar extraordinar! -, normal că mai și beam câte ceva. S-a întâmplat să ajung eu amețit la tren, dar pe el nu l-am văzut vreodată amețit. Dorin Popa: Dar Stelian a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să apară PAC-ul. E adevărat, în perioada aceea l-am văzut mai des și știu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
măsură cu palma și degetul mare îndoit, aprox. 40 cm.; prăjină și măsură, și instrument la bătaie; răpăguș derdeluș (răcuș); sărbușcă hrana săracului, zer + făină; sâială sfială; stânjen măsură, aprox. 220 m.; tinchește suferă (boală); a zâghiri a tulbura, a ameți; a zgândări a întărâta; zgherăt, a zghera a răcni, plângând. b) PORECLE: aguridă, atacatu, basocel, bleotu, brișcan, brutariu, bulău, bulichi, buric, buriu, buruiană, cacea, căpreanu, cârtiță, chiruc, chelicică, cherpedin, chiorcea, cioabă, ciotcă, ciulică, clău, clisoi, corpaci, crăciun, cucu, drumea, fesoi
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
idol pentru cel care avea talentul de a stăpâni o situație dificilă. Și acesta erai tu. Și chiar atunci, la tradiționalele întâlniri de familie din 7 ianuarie (de Sf. Ioan Botezătorul), când deobicei întârziai vreo oră două și erai puțin amețit de vreun coniac sau mai multe, băute cu vreun prieten în drum spre noi, și când îți făceam salvatoarea cafea amăruie la care, după prima sorbitură, dădeai decizia: “eu beau cafeaua dulce” și după care, îți spuneam ceva mărunt printre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două laturi ale pâinii și continuând cu coaja din jurul ei. Normal că înghițeam totul, nu înainte de a ține acele minuscule bucățele îndelung în gură, să-i simt gustul dulce, gustul pâinii de grâu bun, iar aroma ei mă făcea să amețesc, nu de foame, bineînțeles. O ciupeam din lipsă de ocupație, iar când ajungeam acasă, se cunoștea că s-a mâncat din ea. Mama mi-o lua din mână, se uita dojenitor la mine, dar niciodată nu mă certa, se întorcea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri, și ajuns în foișorul deschis, trase adânc aer în piept ca să nu amețească de ce vedea. De după clopotnița Mitropoliei apărea ca un râu de lumini alaiul. Clopotnița dreaptă, pătrată, nu foarte înaltă dar solidă, cu brâuri de cărămidă așezate în fel și chip, făcând jocuri de linii și culori pastelate, așezată pe culme, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le instruia în cultul lor. Găsind-o într-o zi pe Euridice, nutrea spre ea o poftă perversă. Cu dragoste primejdioasă, destrăbălată, o antrena pe fată în cultul bacantelor, într-o credință adversă. În timpul vrăjilor nocturne, cu făgăduieli seducătoare, o amețea pe fată. Atras de presimțiri nefaste, în valea Hecatei mergeam prin misterioasele ierburi înalte. Roată-înprejur doar păduri întunecate, cutreierate de bacante. Suflarea caldă a dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu râsetul ușor o urmăreau pedante, pe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
liliecilor. Muncitorii de la situl arheologic nu erau ajunși. Mihail și Gabriel studiind terenul au observat că liliecii vampiri omorâți de muncitori cu cazmalele, au dispărut. -Concluzia este următoarea:Au fost mâncați de lupi s-au nu erau morți ci numai amețiți de lovituri. Sunteți siguri totuși că muncitorii au exterminat duzina de lilieciîntrebă prințul Alexandru. -Da. I-am numărat erau doisprezece. Trupurile lor abjecte zăceau aici pe pământ-spuse Gabriel. -Evident. Și eu i-am numărat, întări Mihail spusele fratelui. -Vom intra
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să ne anunțe când vine inginerul, căci blondul care ne angajase era inginer, și să începem lucrul. Dar el veni curând... Stăteam toată ziua de vorbă cu acest coleg despre filosofi pe care îi citisem sau nu-i citisem, ne amețeam pronunțând cuvinte mari și gânduri incoerente, ore întregi, plimbîndu-ne prin sat (comuna era întinsă, avea chiar edificii impunătoare) și pe câmp, prin cimitir și ulițe cu pomi încărcați cu fructe... Voltaire... Da, Voltaire... Fichte... A, Fichte... Leibniz... Fenelon, da, educația
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bă, cîte-o chestie d-aia? Cum să nu, dar până atuncea bere. Bineînțeles, zise chelnerul și curând se întoarse și ne așeză înainte halbe și încă pe-atîtea de rezervă. Le apucarăm de toartă, ciocnirăm și le golirăm pe jumătate. Eu ameții imediat. Ceilalți răsfoiau broșura poetului comunist de la statistică în timp ce grasul îi privea batjocoritor, dar cu afecțiune. - Mi-a spus că trebuie să scrieți despre ea, zise el. - O să dam o notă, răspunse Geo Dumitrescu preocupat, rece, fără ironie, deși ironia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]