67,494 matches
-
interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-au lăudat că-s creațiile lor. Păcat de așa oameni fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de soldații romani care au ocupat Budapesta, legând cu nojițele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Niagara, un prim ministru frumos, necăsătorit, care a făcut amor secret cu o rusoaica de la cominform și sia dezamăgit alegătoarele. Iar ele nu mai votau, dar îi cântau, nu stiu daca pi franțuzești sau pi englezești, dar îi cântau: Îți amintești di zilili aceli, Când te numeai său Roman sau Sangheli: Vota cu tini, sedusa, orice lele. Sperând c-aduci unire, nu belele! Dar tu le-ai neglijat, De graniți ai uitat, Și-n loc să fie trecători, Ai pus poduri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ea un vis premonitoriu, ne aștepta. Din păcate, nici mai tarziu, la Sibiu fiind, nu am fost prea liniștiți. Autoritățile române făceau hatârul rușilor și ne chemau mereu să ne amenințe pentru că nu mai plecăm odată înapoi în Basarabia. Îmi amintesc că eram atentă la fiecare mașină care trecea pe stradă. Dacă se va opri în fața porții noastre? Cât de greu și cât de mult ne-a trebuit ca să reușim că în fine să scăpăm de acel coșmar! Deși recăsătorindu-ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
aprobată de Marea Adunare Națională și trecută în Monitorul Oficial !) cu o femeie care putea să-mi fie ușor mama, a durat practic câteva luni, si aceasta până când, la Viena fiind, am găsit un serviciu. În acel moment i-am amintit de înțelegerea pe care am avut-o cu ea în țară, si anume ca aceasta căsătorie să fie fictiva. Această pentru că, în ciuda nepotrivirei noastre, Marinkă-i îi făcea plăcere să se afișeze cu mine în societatea vieneza. O parte din vina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
s-apuce încotrova. La azilul de bătrâni, era liniște. Unii jucau table, alții stăteau întinși la soare sub pledurile roase de timp sau decolorate. Pe ei nu-i mai interesa supraviețuirea. O parte plecaseră totuși luați de rudele ce-și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul” strigau ei unul în urechea celuilalt, doar, să se audă. Indiferență
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-a răsfrânt și în afara zidurilor detenției. Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lacrimi reținute. Atîtea eschive și ratări, pentru răsplata unei uncii de hîrtie scrisă. Cărțile vechi se cumpără, ca și experiențele, la kilogram. Drumurile lor, pe unde-și pierd coperțile și-și amestecă identitățile, o spumă de idei din care-ți amintești, din cînd în cînd, cîte ceva, le urmărește Adriana Bittel. Și fiindcă am venit, dinspre Academiei pe Bulevard, oarecum la braț (fără s-o fi cumpărat, o aveam...) cu cartea ei, n-o să aleg altă proză, nici n-am loc
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
adie dinspre mai multe reportaje de televiziune (ah, reporterii ăștia indiscreți!...) vestea că intră în scenă și în forță competențele (pe alocuri profesionale), că își fac încălzirea, deocamdată la marginea terenului, coteriile pe criterii politico-subterane etc.; un reportaj tv ne amintește o strigare către patrie cum că: "Azi la Timișoara, (mâine-n toată țara!") cad primele victime la cozile de la farmacii, ministrul Nicolăescu jubilează tăcând ca o vietate în păpușoi, telespectatorii exultă, iar pensionarii, sfătuiți de ministrul Gheorghe Barbu, se înscriu
Ce mai parade! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10565_a_11890]
-
mamă atunci când n-avea nimic de câștigat, decât bucurie sufletească; de aceea, pentru noi, aceia care trăim la granița Nistrului și ne hrănim din pământul ei binecuvântat, nu poate să existe o zi mai scumpă decât ziua de 27 martie". Amintind că unirea Basarabiei cu România "nici azi nu e recunoscută de guvernul sovietic, căci în Pavilionul U.R.S.S. șde la Expoziția Universală din acel an 1937ț de la Paris se vede o hartă gigantică a Basarabiei trecută la dânșii", dascălul basarabean
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
fi fost să citim traducerea după textul folosit pe scenă. Cel mai grav mi s-a părut lucrul acesta la spectacolul lui Declan Donnellan, A douăsprezecea noapte. Decupat și structurat după aceeași rețetă originală a lui Donnellan, pe care o aminteam și la început, construit în spiritul profund al piesei și al teatrului elisabetan, ca o pledoarie emoționantă pentru iubire și identitate, jucat cu vervă, cu un ritm aiuritor, cu haz, enorm, cu autoironie, amestecînd iscusit școala englezească cu cea rusească
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
neînțeles. Viața îl distrage permanent, nu are timp de lamentații și de frică, scriitorul povestește și o face firesc și intens, nestingherit, cu ritm, poftă și umor, cu stîngăcii normale, pune lucruri în relație, face corespondețe și comentarii, descrie, își amintește, abia reflexiv uneori, alteori doar pune o întrebare și o lasă acolo... Oameni, întîmplări, situații, gesturi, replici, imagini de la TV, articole din ziare, totul merită povestit, capătă sens prin și în povestire. La antipodul tipului de scriitor autist, introvertit, revoltat
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Singura trăsătură care mi place mai puțin la el este acest rabolepie pered uspehom" - obediență grăbită, atitudine subalternă față de succes, față de prestigiu. (Vorbeam ca întotdeauna românește, limbă în care însă nu și interzicea să folosească uneori expresii din rusă.) Îmi amintesc de felul în care se ținea deoparte. N-ar fi legat niciodată prietenie cu un ministru, cu oameni influenți sau cu o persoană "cu trecere". Era rezervat și față de cei care au instinctul sigur de a se pune totdeauna bine
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
al neputinței de a recunoaște valori. Această neputință se manifestă fie prin infatuare, fie prin simțul inferiorității, fie prin acreală. Provincia este tocmai căutătura în jur pentru a vedea ce e voie și ce nu e voie să aplauzi." Îmi amintesc că tata nu punea prea mare preț pe artistul de bun-gust, care, fie din lipsă de îndrăzneală, fie din- tr-un complex al culturilor minore, vrea să fie în regulă, mic enoriaș ce ține să se conformeze decretelor emise de sus
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
mult; ea nu primește și transmite, ci se proiectează pe sine în trecut și viitor, vrea să poruncească trecutului și viitorului... Pentru ca omul de azi să devină mai modest în vane pretenții și incerte previziuni, n-are decât să-și amintească de eșecul multelor previziuni de altădată. Istoria și a îngăduit nu numai să contrazică, ci pur și simplu să ocolească, să ignore unele previziuni; ea a avut aerul de a spune: nu numai că nu aveți dreptate, dar nu despre
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară în demență, căzându-le victimă până și marele N. Iorga. Nu-mi amintesc o altă consemnare semnificativă a înmormântării umile, în deplin anonimat, a savantului patriot. în capela de la Cimitirul Bellu, el era "întins pe o năsălie, ca un muritor de rând." "Iorga înmormântat ca un căruțaș." "Asta întrece orice închipuire", izbucnește revoltat
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
a prestației ei actoricești nu-mi aparține: o tigroaică închisă într-un iad suburban". Contraponderea ei e Costner, de data aceasta lui îi revine personajul introvertit. Efectul e o comedie amară și sardonică, un soi de one woman show" ce amintește de Cui îi e frică de Virginia Woolf?, genul de film pe care credeai că americanii au uitat să îl facă. Regizorul Mike Binder a scris și scenariul și s-a implicat și cu un rol episodic în film. Nu
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
fel ca versiunea bulgară (Bitie e vreme). Relatările traducătorilor sînt publicate în limba în care a ales fiecare să scrie: germană, engleză sau franceză. Caleidoscopul acestor mărturisiri are ceva din spovedania unor învingători, iar seninătatea cu care își povestesc aventura amintește de aerul de ușurare al beduinilor care, traversînd deșertul, privesc înapoi la urmele pe care le-au lăsat în nisipul limbii lor. Acestui efort i se mai adaugă unul: risipa de energie și entuziasm cu care un singur om, Cristian
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
prima Iris. Am putea vorbi de Maria Cebótari, de Viorica Ursuleac, soția dirijorului Clemens Krauss și incredibila interpretă a lui Richard Strauss. Mai recent, de tenorul Ludovic Spiess, de Viorica Cortez, de Ileana Cotrubaș, pe care spectatorii milanezi și-o amintesc dintr-o faimoasă Bohčme cu Luciano Pavarotti, sau chiar de Angela Gheorghiu, soprană promovată de unele case de discuri și, împreună cu soțul său, tenorul Roberto Alagna, obiect de interes al tabloidelor. Și, mai ales, desigur, last but not least, despre
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
Teatrului alla Scala din Milano. Dacă România a contribuit atât de mult și dintotdeauna la istoria artei cântului (tradiția muzicii vocale are rădăcini adânci în această țară), același lucru se poate spune despre instrumentiși și dirijori. E destul să ne amintim numele legendare ale lui George Georgescu, Dinu Lipatti sau Sergiu Celibidache, cărora li se alătură altele, cunoscute mai ales de melomanii cei mai pasionați: Ionel Perlea, extraordinar șef de orchestră din anii '50, ori Constantin Silvestri. Alți interpreți își desfășoară
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
spre patria-mumă imaginea unei ferestre în geamul căruia un cerc roșu ne indica nouă, telespectatorilor răvășiți de-o curiozitate ajustată cu frică aproape patologică, prezența, mai degrabă virtuală decât reală, a "primului pacient al țării"... (Ce ironie groaznic-opresciană - vă mai amintiți? A, era vorba despre ministrul Nicolăescu? Mă scuzați...). - Fratrele mieu, îmi zicea Haralampy emoționat, oare generațiile viitoare vor ști să aprecieze cât de încordați așteptam noi telejurnalele și mai ales reportajele cu cea mai filmată fereastră din centrul Europei? Ce
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
duminică, 21 mai, am fost și mai convinși de acest adevăr, cutezând să-l "deranjăm" pe magistrul François Villon cu o parafrază: - Și, totuși: unde-s balurile din vremea mirceadinescului? Și mă întreb cu spaimă nedisimulată: de ce, oare, ne tot amintim de acest vers villonian când vizionăm unele emisiuni de televiziune ? Și nu știu... Poate (și) pentru că tocmai am văzut o pastișă palidă a ceea ce erau respectivele baluri cu o vreme în urmă? Pentru că Ioan T.Morar, moderatorul/prezentatorul râdea primul
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
Insula sclavilor, Livada de vișini și lacrimile lui Vlad Mugur, ale mele... venirea lui în visele mele, venirea lui la București, la Bulandra, cu ocazia Festivalului Uniunii Teatrelor Europene. Plecînd spre casă și nedorind să-mi controlez emoțiile, mi-am amintit de ceea ce am citit despre ultimul lui spectacol, despre magia lui, despre felul în care a simțit să vorbească, atunci, și pentru ultima oară, despre iubire și despre tinerețe: "Cosi fan tutte". Știam că a lucrat cu un dirijor mare
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
tinerețe: "Cosi fan tutte". Știam că a lucrat cu un dirijor mare care, într-un fel, i-a încheiat montarea. Știam că acel dirijor... știam multe. Ce nu am știut în seara aceea și n-a fost chip să-mi amintesc a fost faptul extraordinar că dirijorul, artistul acela însoțitor al lui Strehler pe ultimul interval nu este altul decît Ion Marin. Cel cu care Strehler a deschis Noul Piccolo Teatro din Milano. M-au trecut fiorii. Ion Marin. Un tip
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
și-a făcut un obicei din căutarea cu tot dinadinsul a titlurilor belicoase, al căror înțeles ambiguu este contrazis chiar de conținutul articolelor în fruntea cărora sînt puse. Că acest obicei, departe de a fi o virtute, denotă a veleitate amintind de meteahna gazetăriei de scandal este un lucru pe care colegii de la Observatorul cultural trebuie să și-l asume în cunoștință de cauză. Iată, de pildă, titlul articolului lui Alexandru Matei din numărul din 18-24 mai 2006: "Casa Lovinescu dă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
ambigue? Se pare că tocmai din simplul motiv, acela de a atrage atenția. Cum procedeul, atît de ieftin și de uzat moral, va ajunge prin a-i micșora lui Alexandru Matei credibilitatea, îl îndemnăm să renunțe la el. Îi mai amintim și titlul din numărul de acum două săptămîni, în care se anunța că Uniunea Scriitorilor îi momește pe tinerii scriitori. Din conținutul articolului nu se înțelegea defel în ce anume constă nada pe care Uniunea Scriitorilor a întins-o naivilor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]