KorAP: Find »[drukola/base=amuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...146 >

3,631 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

homar (jumătate, plus maioneză cu lămâie) și m-am lăsat pe spate îngândurată. În aveam de-o parte pe Sir Richard, iar de cealaltă, pe Minor; James Rattray-Potter era suficient de departe ca să nu-mi cauzeze neplăceri și m-am amuzat singură evitând intenționat privirile lui Sebastian, care încerca cu disperare să-mi atragă atenția. La finalul cinei, am avut impresia că are de gând să se urce pe scaun și să-mi facă semne. —James își face un bine, observă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
spus grăbită, gândindu-mă încă o dată la cât de drăguțe trebuie să fie fetele astea două. Nu aveau nici un prieten pe care să îl cheme în vizită? Vă pot aduce ceva? Aveți nevoie să vă iau ceva? Suki păru chiar amuzată la auzul acestei sugestii. —Doamne, nu. Adică putem să comandăm ceva acasă dacă avem nevoie. Avem conturi peste tot. Dar oricum, mersi, a adăugat după câteva clipe. — Voi veni în cel mult o jumătate de oră. Asta mi-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
de a-și aminti. — Păi, eram în Dornford, crama de mai jos de bancă, într-o vineri. Toată lumea era încă tensionată de la muncă. Cei doi avuseseră o ceartă în acea dimineață. Unul dintre ei blocase mașina celuilalt și toată lumea se amuza din cauza asta, iar Charles i-a spus lui James ceva de genul: „Ar trebui să afle prietena ta, nu?“. Eu tocmai aduceam băuturile și s-a întâmplat să fiu exact în spatele lor - vorbea foarte încet -, căci altfel nu aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
nu-și facă griji. Nu te îngrijora, Suki. După mine, poate să întrebe ce vrea. Păi, ce este? S-a uitat fix la mine, iar ochii îi erau luminoși, provocându-mă. Era ca și cum știa ce am de spus și se amuza anticipând asta. —Sora ta a încercat din greu să-i convingă pe toți că Charles era cel care te-a corupt la lucruri necurate, nu? i-am spus, nemăsurându-mi vorbele. Charles era cel care lua droguri, cel care îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

repetat mizeria asta de constatare, convins că-i atât de abscons tâlcul, încât se va aprinde de curiozitate. Am ridicat paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie. A tăcut, urmărindu-l cum se depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-un târziu, ridicând a neputință sau indiferență din umeri. S-a răsucit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
în acea clipă că inginerul doar o dorea, îi dăduse probabil târcoale, nu-l lăsase Ester să se apropie prea mult și acum crezuse că, lovită dintr-odată de tembelismul remușcărilor, venise la el să i se ofere. La pușcărie. Amuzat de idee, am început să chicotesc. „Chiar nu te înfioară grozăviile astea?“, s-a răsucit Ester spre mine. „Nu-ți dai seama ce oribil loc, au suferit oameni aici, au murit...“ Nu i-am răspuns. Nu voiam să amestec ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
cu ochiul spre barman) să țină de ocupat scaunu’, dacă se cocoțează altul decât ăla pe care îl știe el. Vrei să zici că nu te cunoaște? Sau te-au pus cumva pe liber și nu a aflat încă lumea? Amuzată de gând, prinse a chicoti din nou. Mă privea parcă și mai înduioșată. Mă mângâie chiar, încet, abia atins, pe mâna care încă acoperea carnețelul. — Hai, lasă, nu te mofluza. Am făcut și eu o poantă de glumă. Mă enervează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte și alte ape, printre clondire. Era Conți, așa cum stătuse lângă mine cândva la „Melody“, așa cum glumeam cu ea atârnată de gât, așa cum dansasem toată noaptea cu ea, așa cum mă amuzasem cu ea și cu cei care se așezaseră la masa mea atunci, lăsându-i să creadă că sunt aviator, așa cum mă urmărise câțiva pași în aerul lăptos al dimineții, când mă despărțisem de ei. Într-o doară, am îngânat: — Conți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii de-astea? m-a întrebat morocănoasă. — De ce să nu le citesc? am zâmbit amuzat de pornirea ei. De obicei, nu o interesau cărțile pe care le citeam. „Tocmai bune de tâmpit“, spunea ea când vedea câte un volum mai deosebit. Citea Flacăra, Magazin și România liberă, pentru anunțurile de la mica publicitate. Despre cărți nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care tot scotocea după ceva în poșeta deschisă, nu găsea și mai-mai să-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și mă amuza ideea că, după nu știu câte decenii, aș putea repeta și eu figura aceea. Credeam în vremea aceea, instinctiv, că uneori, printr-o inexplicabilă putere a textului, te poți strecura în el continuându-l cu trăirea ta. În textul închipuit și scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului și nu aveam cum să mă cufund în hăul de beznă deschis lângă Cercul Militar. „De-acolo va veni Moartea mea, dinspre Cișmigiu“, mi-am spus amuzat de o astfel de năstrușnicie. Eram obișnuit cu întunecimea orașului. De mult nu-i mai văzusem luminile nopții. Mi-l aminteam doar iluminat cândva feeric în ajunul sărbătorilor de iarnă, mai ales, cu Bulevardul strălucind sub candelabre de lumânări și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Comitetul de Patronaj ținut de Maria Antonescu. Cunoscuse atunci o învățătoare din Basarabia venită să urmeze cursurile de asistente sociale organizate de acel Comitet de Patronaj. Cursurile le urma învățătoarea aceea la o școală, „Cuibul cu varză“, râdea tatăl meu, amuzat de numele școlii. Nu putea să-mi spună pe unde se afla școala, își amintea doar că de acolo mergea puțin și ajungea în Cișmigiu, unde se plimba cu barca cu învățătoarea din Basarabia. Am aflat în cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
partid organiza“, surâde visător cocoșelul. „Mergeam p-ormă și la «Primu’ parastas», la tov. Olimpiu. Peste drum de Pătrunjelu’. Tochitura aia, mai ții minte? Și șlibovița cu pere? Și alea de le ziceam... Le ziceam, așa, de caraghioslâc, de se-amuza tovii.“ Ascult și nu ascult astfel de discuții. Sunt mai mult atent la cadența gândului meu. Încet-încet am alunecat și eu între ei. Devine sufletul meu, ca o mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel ca ei, lunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
la el. Voia să-i rămână credincioasă. Stătea cu mine dintr-un fel de vină pentru că n-a știut să se apropie odinioară, la timp, mai mult de mine. Nu încercam să o înțeleg. Mă simțeam bine cu ea. Mă amuza aerul ocrotitor pe care și-l lua când mă ducea sus pe scări. În toiul ședinței, la un moment dat, aud rostindu-se numele Liei. Era pe lista celor înscriși la cuvânt. Nu o auzisem înscriindu-se. A vorbit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să privești, cu încântare, cum poporenii se cotonogesc pentru tradiționala sarma și nelipsita bericică de la finalul sărbătorii. 25tc "25" În jos, pe Bulevard. Dimineață cețoasă. Ultima zi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
linii ciudate, umflate, borțoase, cu spirale și puncte în burta lor. Nu reușesc să descifrez titlul lung, pe două rânduri. Deslușesc un „histology“ și apoi ceva în apă. Fata citește concentrată, zâmbește din când în când. Ce-ar putea-o amuza din desenele acestea țipătoare? În stradă, trec mașini cu girofare țipând. Un polițist strigă ceva în difuzor. Trece președintele la serviciu. Bibliotecara, figură suptă și ea, tot cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Vezi“, mi-a spus, „dacă ne mai întâlnim, nu-mi faci nici un semn, dacă nu te recunosc eu. Lucrez la Servicii și poate sunt în misiune. Dacă te salut eu, bine. Dacă nu, te faci că nu mă observi“. Mă amuza această conspirativitate dintre noi. Fuseserăm destul de apropiați în anii studenției. Într-o vreme chiar frecventam aceleași cercuri, dacă se puteau numi astfel grupurile noastre de pe la cafenele, cenacluri sau de la unele petreceri cu colegii din oraș. După absolvire, într-adevăr, dispăruse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Poporului. Fusese ziua lui? Nu știu. Oricum, pe atunci frecventasem des podul. Beam, discutam literatură, citeau texte Gelu și alți prieteni, citeam des și eu din textele mele (scriam „Cade gheața“ pe atunci), jucam cărți cu câteva femeiuști fără noroc, amuzând literați și lucrând în ture la APACA. Nu rămâneam să dorm acolo. Oricât de târziu ar fi fost, preferam să mă retrag în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat, într-un târziu porneam spre casă. Era ca și cum aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
făcut păcate. Și l-am spovedit, era și el un suflet, băuse cu noi, de ce să n-o fac. Și știi ce-mi lăsă cu limbă de moarte? Tot nu m-a lăsat să continui. Mă privea doar compătimitor, ușor amuzat de nedumerirea mea. — Astea mi-a lăsat, profesore. Juma de kil de mahmudele pe care le-am făcut artă. Îl am acu’ pe Kerim cu mine. Îți explici ce zăcea în el? Ce scule barosane avea, ’cea că era de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
astea. Poate chiar mai trecea pe la vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea, de lapte praf olandez, câțiva lei din câștigul zilei. Spunea că voia să dea banii astfel strânși bisericii de la ei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
J.J. și-mi va șopti, „Vezi că te-ai matolit, strici distracția, du-te la baie“, îl voi asculta, mă voi ridica împleticit de la masă, voi nimeri totuși baia, după un început de dans cu Veturia, care se va retrage amuzată spre fereastră, ieșind apoi pe balcon, voi porni iarăși spre baie, demn, aproape în pas de defilare, cu un larg ocol prin holul de la intrare, încercând să intru în debara, femeia aceea va veni după mine, mă va trage spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

Deocamdată, descoperirea lui e În fază incipientă. De studiu de laborator... Oliver Încearcă să aplice formula pe propria sa piele și, când va ajunge să se convingă că nu a dat greș, o va extinde pe scară largă...” „Va să zică”, se amuză starețul, reușind să se liniștească pe moment, „prietenul tău Oliver a devenit propriul său cobai... Și În ce constă metoda lui, dacă nu e un secret?” „Prin contaminare. Uzând de introspecție, Oliver Încearcă să ajungă la adevărul etern ce sălășluiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
inspecție de rutină. Poate că amanții nu existau decât În capul său. Asta nu Însemna Însă că ei nu trebuiau căutați În dulap sau chiar sub preș. Inspecția aceasta Noimann o făcea mai mult de amorul artei, ca s-o amuze pe Lilith. Și totuși, imaginea bărbaților, unii goi, alții Îmbrăcați În costume, persista În mintea lui. De atâtea ori le auzise glasul șușotind prin unghere. De atâtea ori le ascultase pașii cum se perindau pe vârfuri, trecând dintr-o cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
măcar știm cu cine avem de-a face.” Aprinzându-și Încă o țigară, Lily chicoti cu subînțeles. Noimann observă că Bikinski se enervează și atunci, ca să-l salveze de la o ieșire fără rost, spuse: „Se pare că cifra șase-șase vă amuză...” „Un șase-nouă mă amuză și mai tare”, replică femeia, suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta, apărându-se cu mâinile, Îndepărtă fumul spre alte mese. „Propunerea dumneavoastră mi se pare destul de interesantă”, răspunse stomatologul. „Nu e propunere, ci o ofertă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
avem de-a face.” Aprinzându-și Încă o țigară, Lily chicoti cu subînțeles. Noimann observă că Bikinski se enervează și atunci, ca să-l salveze de la o ieșire fără rost, spuse: „Se pare că cifra șase-șase vă amuză...” „Un șase-nouă mă amuză și mai tare”, replică femeia, suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta, apărându-se cu mâinile, Îndepărtă fumul spre alte mese. „Propunerea dumneavoastră mi se pare destul de interesantă”, răspunse stomatologul. „Nu e propunere, ci o ofertă”, chicoti cocota. „Nu zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]