1,733,188 matches
-
vreodată în păcatul naratorului reflexiv mai peste marginile iertate și fără a putea delimita vreodată o poziție apăsat pro sau anti-nazistă, totuși lumea reconstruită în roman se ordonează de la sine în funcție de cei doi poli ideologici pe care politica mondială a anilor '40 îi impusese și îi adusese cu forța în intimitatea cea mai adîncă a oamenilor. Mătușile decorative, pe care altădată ne-am fi amuzat să le vedem cu ticurile lor de fete bătrîne, salută acum milităros cu Heil Hitler și
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
putea spune însă un istoric, absent îndeobște la vernisaje și nedeprins a frecventa atelierele de creație plastică? Aș fi decis repede negativ, cum am făcut adesea în situații analoage, însă Val Gheorghiu mi-a fost coleg de facultate, spre mijlocul anilor '50, unul dintre cei mai distinși, implicat și în sărbătorirea lui Ștefan cel Mare la cinci secole de la înscăunarea sa. El a realizat și expus atunci, la 12-14 aprilie 1957, un portret al marelui voievod, în aula Universității, de unde a
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
idei, în slujba cărora a pus deopotrivă penelul și pana. Era, neîndoielnic, un artist aparte, al cărui mesaj nu era lesne sesizabil și nici nu sugera prea ușor analogii cu altele. Când Virgil Mocanu i-a dedicat o monografie, la mijlocul anilor '80, după ce pictorul traversase decenii de căutări, experimente, dileme, el l-a pus sub semnul căutării-de-sine, cu deplin temei, fiindcă orice creator se caută în operă și nu-și menține în fond statutul decât continuând să caute și să dăruie
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
manuscris, aflat în posesia familiei, fără file de început (după numerotare), lipsesc 32 - și care după pagina 303 se încheie cu un "sumar", ne-am putut face o idee despre personajele sau grupurile de personaje ale romanului Străina. Început în anul 1942 (februarie) după cum atestă o notiță din caiet, romanul urma să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
cu un "sumar", ne-am putut face o idee despre personajele sau grupurile de personaje ale romanului Străina. Început în anul 1942 (februarie) după cum atestă o notiță din caiet, romanul urma să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă la d-na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965 (când pregăteam volumul de Teatru) trei caiete-manuscrise ale
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă la d-na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965 (când pregăteam volumul de Teatru) trei caiete-manuscrise ale romanului Străina. De altminteri, într-un proiect de editare a operei scriitoarei, d-l Stamatiadi, nepotul scriitoarei, are în plan un volum Străina. În acest roman întâlnim personaje cunoscute din romanele
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
camera de muzică", silită să compună: "Vreau să citesc! decide, dar știe că minte că își minte ei însăși(!). Pe pian e o carte, aceeași, Versurile lui Eminescu. O găsești în toată casa în diverse ediții și legături. În fiece an Elena își întreabă odorul ce dar vrea, și el, grăbit ca un copil care abia așteaptă, îi cere "încă un Eminescu", adică un alt volum al acelorași minuni, altfel legat. (subl. n.) E volumul care stă la locul cel mai
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
O silabă nu poate însă lipsi din ele și nici acel minut al contemplării nu poate fi înlocuit. Străina își închipuie o fereastră la catul de jos al unei case vechi, undeva pe o uliță a Bucureștiului, cu cincizeci de ani în urmă. La o fereastră joasă, cu geamul deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Lui Don Juan în eternitate, în capitolul " Clar de lună", scriitoarea amintește, prin vocea eroinei, (cu care pare a se confunda) de magia astrului asupră-i din adolescența sa: "Luna din astă-seară se întorsese poate dintr-o călătorie de cincisprezece ani întocmai aceeași deoarece mi-a adus înapoi o seară din copilăria mea adolescentă." S-ar putea ca această obsesie a lunii să fi venit din poezia eminesciană. Cu toate că scriitoarea nu amintește nicăieri de vreo influență a poeziei eminesciene, totuși nu
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
a poeziei eminesciene, totuși nu putem să nu observăm că "visul lunatec" al Biancăi este aproape o transcriere - în altă cheie - a scenei dintre copilul de casă și Cătălina din "Luceafărul". Magia lunii revine, după aproape douăzeci și doi de ani (Lui Don Juan în eternitate apăruse în 1920), dar într-o tonalitate aproape sumbră în care este inclusă însăși ființa poetului, imaginat de scriitoare și numit "omul de la fereastră": " Totul trece prin ochiul, și el mort, al omului... În acel
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
a destinului tragic al poetului, dar având ecou și într-o existență destul de tristă a scriitoarei sexagenare, înțeleasă și receptată, ca și astăzi, doar de o elită intelectuală. Doar așa îmi explic faptul că împlinirea a o sută douăzeci și cinci de ani (născută în 1876) de la nașterea acestei mari scriitoare a trecut - cu excepția unui articol al domnului Nicolae Manolescu - aproape neobservată.
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
diverse chei. Iată falsul prin simulare, nîndoios tartuffian în deplîngerea represiunii comuniste, la un mod pe care propagandistul M. Ungheanu n-ar fi cutezat nici o clipă a-l adopta cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci ani. Ce vină avea poetul zariștilor rurale, al deschiderilor cosmice, al aspirației
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
cît timp a fost în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci ani. Ce vină avea poetul zariștilor rurale, al deschiderilor cosmice, al aspirației către Dumnezeu? La puțină vreme după Vasile Voiculescu, într-un nou val de arestări, este ridicat un alt scriitor, a cărui candoare era egalată doar de marea lui valoare
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
Armata Roșie, care pătrunde nestingherită în România, purtîndu-se ca o armată de ocupație. Efectele dezastruoase ale ticăloasei capitulări militare și politice nu vor întîrzia să se arate. Victimă a unui șir devastator de ocupații militare ruse, în ultimele două sute de ani, populația românească se ferește din calea falsului aliat, ale cărui năravuri le cunoaște". Deci regele Mihai I, care a salvat țara de o distrugere totală, ar fi "deschis calea" Armatei Roșii. O enormitate ridicolă dacă n-ar fi mai întîi
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
pe Silviu Brucan, conducător al "Scânteii" legale postbelice, și pe Dan Deșliu, literat de formulă realist socialistă, reprofilați amîndoi pe traiectoriile unui discurs politic, care spunea cu alte vorbe, ceea ce mai spuseseră amîndoi, în slujba unui regim terorist, și în anii patruzeci și cincizeci. Explicația este simplă. Blocînd întoarcerea firească la tradițiile și identitatea pierdută, se bloca accesul la grava realitate politică a primelor decenii postbelice: torpilarea atunci a valorilor românești a fost întreprinsă de o echipă politică ale cărei interese
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
tradițiile și identitatea pierdută, se bloca accesul la grava realitate politică a primelor decenii postbelice: torpilarea atunci a valorilor românești a fost întreprinsă de o echipă politică ale cărei interese s-au impus din nou în decembrie 1989 și în anii următori". Ca și cum Silviu Brucan (lăsîndu-l la o parte pe ex-disidentul decedat de mai mulți ani, Dan Deșliu) s-ar fi situat în fruntea procesului de revalorizări! Ca și cum nu ravagiile regimului comunist în totalitatea sa ar fi stat în centrul revizuirilor
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
torpilarea atunci a valorilor românești a fost întreprinsă de o echipă politică ale cărei interese s-au impus din nou în decembrie 1989 și în anii următori". Ca și cum Silviu Brucan (lăsîndu-l la o parte pe ex-disidentul decedat de mai mulți ani, Dan Deșliu) s-ar fi situat în fruntea procesului de revalorizări! Ca și cum nu ravagiile regimului comunist în totalitatea sa ar fi stat în centrul revizuirilor inevitabile, ci doar "grava realitate politică a primelor decenii postbelice"! Ca și cum ar fi existat comunismul
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
nu altceva decît o diversiune produsă de vădite interese succesorale! Evident (și aci fărîmele de adevăr sînt mixate în pasta groasă a minciunii), "revizuirea valorilor impune realism, respectul faptelor. Actul din 1989 nu poate fi înțeles fără precedentul grav al anilor '40-'50, precedent ocolit sau mistificat de lungă vreme. Fizionomia prezentului are rădăcini în trecut, iar situația postdecembristă cu degringolada ei caracteristică, atît de departe de promisiunile din decembrie 1989, n-are cum fi înțeleasă fără descifrarea lui 1989, fără
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
noțiunea de "holocaust cultural" pentru perioada 1944-1989, M. Ungheanu îi acordă o accepție de fantezie. Precum într-o sinsitră operetă ideologică, totul ar fi fost doar productul criminal al unui complot al alogenilor, care au atentat la valorile naționale în anii '50, ca și în anii '70 și '80 și au încercat apoi a-și șterge urmele, așa cum un asasin își șterge amprentele, tentînd a arunca asupra altora vina lor: "Metoda "țapilor ispășitori", menită să salveze acțiunea începută, a fost completată
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
perioada 1944-1989, M. Ungheanu îi acordă o accepție de fantezie. Precum într-o sinsitră operetă ideologică, totul ar fi fost doar productul criminal al unui complot al alogenilor, care au atentat la valorile naționale în anii '50, ca și în anii '70 și '80 și au încercat apoi a-și șterge urmele, așa cum un asasin își șterge amprentele, tentînd a arunca asupra altora vina lor: "Metoda "țapilor ispășitori", menită să salveze acțiunea începută, a fost completată cu o altă operație exorcistică
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
schimbări la față ale regimului Ceaușescu sînt apărate indirect, însă cu dîrzenie, sub înfățișarea unui rechizitoriu adresat criticilor național-comunismului, bizuit pe supoziția că s-ar încerca sistematic un boicot al vredniciei istorice a poporului român: "Marea tentativă românească, începută în anii '60, de a-și reface corpul social rănit de istorie, ca și rețeaua de valori, distrusă sistematic de agenții noii ideologii, este, în această viziune, vinovată și neavenită. De aceea a apărut curentul de inculpare a întregului popor român, a
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
distrusă sistematic de agenții noii ideologii, este, în această viziune, vinovată și neavenită. De aceea a apărut curentul de inculpare a întregului popor român, a întregii societăți românești, începută pe unde scurte înainte de 1989, culminînd în decembrie 1989 și în anii care au urmat, inculpare posibilă doar prin manipularea istoriei. Se revenea astfel, la vechea teză kominternistă a unui popor român incapabil de a face istorie, de a face revoluție, de a se moderniza, de a exploda pentru o mare cauză
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
care astăzi s-ar înmulți cu mai multe mii - în fortificații pe Nistru, de propaganda vremii numite "linia de foc și fier", punea la adăpost România de tăvălugul roșu. Așa a crezut până într-o senină amiază de iunie a anului 1940 când, chestionat cât timp am putea rezista puhoiului sovietic, ministrul de Război, generalul Florea Țenescu, îi mărturisise că trei zile. Urmașul la conducerea statului, cel care a scos ursul din bârlog și ni l-a adus în casă - greșesc
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
Florea Țenescu, îi mărturisise că trei zile. Urmașul la conducerea statului, cel care a scos ursul din bârlog și ni l-a adus în casă - greșesc cumva, dle Buzatu? - a trăit în convingerea victoriei finale și pentru o mie de ani a Germaniei naziste, până în târziul verii lui '44, când i-ar fi putut convoca într-un antreu pe toți cei mai departe încrezători în victoria aceea. Pe bonomia unchiului Joe (Djugajvili, în cataloagele seminarului georgian!) contase fermecătorul Franklin Delano Roosevelt
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
comporta ca fideli paladini - pe potriva, eventual, a dlui Adrian Păunescu. Gândul că cine a trădat va mai trăda nu adâncea crețuri pe fruntea dlui Gușe și nici n-avea, în fond, de ce. Cei doi alergători răbdaseră angelic atâția amar de ani mofturile, fandoselile, lecțiile, toanele, ifosele, nazurile unui tenor îndrăgostit de sine: revirimentul a putut fi opera a trei ceasuri, timpul fiind în acest caz factor bergsonian de relativitate. De altminteri, nici dl. Neacșu, nici dl. Meșca nu l-au părăsit
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]