2,199 matches
-
-i ca profesori (și directori) pe Aaron Florian și pe I. Heliade-Rădulescu. El însuși alcătuiește un manual de etică, Adunare de pilde bisericești și filosofești, de întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote (1826). Tot din rațiuni didactice traduce din grecește o lucrare a lui Neofit Vamva, Elementuri de filosofie morală (1827). Fondează, la București, Societatea Literară (1827), unde împreună cu Heliade a inițiat multe din înfăptuirile culturale din epocă (învățământ, presă, teatru). A
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
1964; ed. îngr. G. Pienescu, postfață Mircea Iorgulescu, București, 1977; Scrieri, îngr. și introd. Mircea Anghelescu, București, 1990. Traduceri: Adunare de pilde bisericești și filosofești, de întâmplări vrednice de mirare, de bune gândiri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote, Buda, 1826; Neofit Vamva, Elementuri de filosofie morală, București, 1827. Repere bibliografice: Pompiliu Eliade, Histoire de l’esprit public en Roumanie au dix-neuvième siècle, ed. 2, Paris, 1905, 172-219, 360-368; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 87-100; Iorga, Oameni, I, 401-404
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
actualitatea, portretizează sarcastic și, aproape cu o tehnică de avangardă, lasă adesea actul narativ să se întoarcă asupră-și. Personajele (Nae Bumbuleț, Pripășeanu, Ibriceanu, Tase Clipici) sunt cele câteva fețe ale unui Mitică funcționar. Gustul pentru calambur și colajul de anecdote potențează sarcasmul, lăsând loc chiar absurdului (Cizmarul și criticul său). Un personaj din Obraze și măști, Tase Clipici, revine în „schițele glumețe” din volumul Nu te supăra (1922), iar Premiul Național pentru proză, primit în 1926, a venit ca o
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
sau să le folosească În exces pentru a le dezamorsa Încărcătura nocivă. În scrierile teoretice, americanii au Încercat să nu părăsească apelul la simț moral - din prudență, poate și din credință - și n-au ocolit niciodată modalizarea, n-au exilat anecdota (anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție de inferioritate (Există, desigur, excepții : cea a lui Allan Bloom este una dintre ele). Stilul acesta are și inconveniente. El sfidează În primul rînd, am mai spus-o, ierarhiile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care crede În dracu personal” și ambii reinstaurează realitatea, respectiv religiosul, doar desenând figura ajutătoare a presupunerii prin absurd, Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este o pedeapsă, la Viel moartea este o lovitură de maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că valoarea filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desenând figura ajutătoare a presupunerii prin absurd, Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este o pedeapsă, la Viel moartea este o lovitură de maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că valoarea filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la răspunsul negativ al inocentului iepuraș, ridică arătătorul și exclamă cool! Sleuth este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Flăcăul și fata care se iubesc sunt în poezia lui C. întruchipări ale masculinului și femininului. Adevăratul principiu liric al idilelor stă în nostalgia, indirect exprimată, a unei vârste sufletești apuse. Idealizat este un timp al începuturilor senine, nu satul. Anecdota reprezintă doar pretextul unei „puneri în scenă” a reacțiilor, gesturilor și replicilor care compun imaginea esențializată a psihologiei și comportamentului erotic. Alegerea întâmplării are însă un rol decisiv în crearea impresiei de autenticitate a întregului. Se remarcă simplitatea situațiilor, extrase
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
și eleganță. Cronicile încep de regulă printr-o rapidă dar precisă raportare la context, la perspectiva tabloului de ansamblu, ori printr-o scurtă prezentare sintetică a scriitorului comentat (operată în chip agreabil, uneori, ca la E. Lovinescu, cu recurs la anecdotă ori cu scurte digresiuni eseistice pline de „culoare”), după care criticul merge direct la miezul lucrurilor, procedând la descrierea, interpretarea și evaluarea cărții, trasate în linii energice și sigure, cu apel ponderat (dar oportun) la detalii, cu o folosire generoasă
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
revista „Familia”, sub semnătura Liuba-Iana, texte lirice, jocuri de copii, culegeri de medicină populară ș.a. A mai publicat în „Familia”, „Intendentul”, „Luminătoriul” (Timișoara), „Progresul” (Oravița) și „Tribuna” multe credințe și datini legate de naștere, înmormântare și sărbători, strigături, doine, balade, anecdote și povești. Descrierea amănunțită a jocului călușarilor (Căluceniul sau Căluceriul) este una dintre contribuțiile cele mai vechi și mai prețioase privind această manifestare folclorică românească atât de complexă. Fără a depăși nivelul mediu al comentariilor de texte, frecvente în cercetările
IANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287480_a_288809]
-
republicate aici, după ce, cu mulți ani înainte, apăruseră în alte periodice ale lui Gh. Asachi. Ioan Ianov retipărește „cânticelul comic” Tânărul din Sărărie, iar Ecaterina Chinezu, diverse traduceri literare. În revistă sunt și tălmăciri nesemnate, mai toate din limba franceză, anecdote istorice și politice, articole de știință popularizată (unele scrise de Dimitrie Asachi) ș.a. R.Z.
ICOANA LUMEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287495_a_288824]
-
în „Moș Teacă”, revista lui Anton Bacalbașa. La Iași, va edita revista umoristică „Bolta rece” (1899), scrisă numai de el, sub o puzderie de pseudonime. Mai bine de jumătate de veac va fi prezent în presă cu schițe, povestiri, foiletoane, anecdote. Publică în „Țara” (1897), „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Moftul român” (seria nouă a revistei lui I. L. Caragiale), „Zeflemeaua”, „Adevărul”, „Cronica”, „România ilustrată”, „Viața literară” și „Viața literară și artistică”, „Foaia interesantă”, „Luceafărul”, „Viitorul”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Țara noastră”, „Ramuri”, „Actualitatea
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
diferite. Situat de Tudor Vianu între ironiști și umoriști, alături de I. A. Bassarabescu, D. D. Pătrășcanu, Gh. Brăescu ș.a., C. își susține „excelența” mai cu seamă prin întinderea și varietatea ambianței umane pe care o circumscriu schițele, povestirile, foiletoanele și anecdotele sale. E o lume extrem de pestriță, plasată „între frac și cojoc” și localizată în capitală, dar și în orașul de provincie ori în sat. Imaginea ei se compune linear, cumva stereotip, fără vreo surpriză privitoare la o posibilă schimbare a
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
sarcastică a autorului, care venea să se opună idilismului cotropitor al sămănătoriștilor. Dar bună parte din nenumăratele „chipuri și suflete” încondeiate de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică a lui G. Călinescu - C. „nu e un scriitor, ci un bun foiletonist” - temeiul e greu de contestat. Mai nimic nu vine la el dinspre invenție și prelucrare obiectivată. Precisă la nivelul
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
Folclorul și contemporaneitatea (1974, în limba rusă) și Realizări ale folcloristicii timpurii moldovenești (1978), aceasta din urmă despre contribuțiile marcante ale cronicarului Ion Neculce și ale cărturarului Teodor Stamati. A alcătuit de asemenea mai multe culegeri de snoave, glume și anecdote și a contribuit, fiind și redactor-secretar, la elaborarea corpusului Creația populară moldovenească. SCRIERI: Realizări ale folcloristicii timpurii moldovenești, Chișinău, 1978. Culegeri: Snoave și anecdote, Chișinău, 1979; Cântece revoluționare și sovietice, Chișinău, 1982 (în colaborare); Ace pentru cojoace, Chișinău, 1985; Soare
CIRIMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286276_a_287605]
-
și ale cărturarului Teodor Stamati. A alcătuit de asemenea mai multe culegeri de snoave, glume și anecdote și a contribuit, fiind și redactor-secretar, la elaborarea corpusului Creația populară moldovenească. SCRIERI: Realizări ale folcloristicii timpurii moldovenești, Chișinău, 1978. Culegeri: Snoave și anecdote, Chișinău, 1979; Cântece revoluționare și sovietice, Chișinău, 1982 (în colaborare); Ace pentru cojoace, Chișinău, 1985; Soare nou răsare, Chișinău, 1990. Repere bibliografice: A. Donos, Creația populară astăzi, „Cultura”, 1974, 21 decembrie; Gr. Bostan, Din tezaurul culturii populare, „Zorile Bucovinei”, 1975
CIRIMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286276_a_287605]
-
duios-parodică și ludică a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă și lecturii adulte - indică un amator de rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveștile reciclează legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm ș.a.). Prin încărcătura simbolică, inserția straniului și prin muzicalitate, legenda Cerbul anunță baladescul poeților din Cercul Literar de la Sibiu. Volumul Vestiri și versurile postume, alături de traduceri, anunțau
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
an mai târziu, în aprilie 1877, aici debuta, cu poezia Domnișoarei Niculescu Aman. Dedicație, Duiliu Zamfirescu. În revistă se publică multe cronici și articole, în care chestiunile politice sunt tratate într-o manieră aparent frivolă, parodii în versuri și proză, anecdote culte și populare, glume, știri fanteziste etc. Uneori ironia e greoaie, alteori zeflemelele și umorul depășesc măsura, însă aceste exagerări nu sunt caracteristice. R.Z.
GHIMPELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287266_a_288595]
-
publicațiilor școlare ale epocii, G. conține un corp de texte (poezii, impresii de cercetășie, scurte articole, omagii profesoarelor, dar și câte o prezentare a unui sat sau strigături culese din diverse zone), o pagină de recenzii, o pagină distractivă (epigrame, anecdote etc.), o poștă a redacției și o pagină mondenă, ce cuprinde cronica serbărilor din localitate. Deși foarte tineri, autoarele și autorii - odată cu al doilea an de apariție, revista primește și colaboratori din afara liceului - compun versuri încărcate de melancolie, evocând iubiri
GHIOCEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287268_a_288597]
-
cea intitulată „La tarabă”, scrisă în versuri, este o cronică satirică a societății românești contemporane, după cum rubrica „Cronică rimată” cuprinde, printre altele, sub titlul Miorlăituri din Brașov, relatări hazlii ale unor întâmplări și moravuri locale. Aceeași tematică o au majoritatea anecdotelor adunate sub titlul generic Brașoave, tot anecdote și snoave cuprinzând rubricile „Sacul cu ghimpi” și „Din snoavele lumii”. Materialele sunt iscălite în cea mai mare parte cu pseudonime adecvate; astfel, sub semnături ca Moș Sfadă și Ghidale Nuhăm (G.M. Samarineanu
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
este o cronică satirică a societății românești contemporane, după cum rubrica „Cronică rimată” cuprinde, printre altele, sub titlul Miorlăituri din Brașov, relatări hazlii ale unor întâmplări și moravuri locale. Aceeași tematică o au majoritatea anecdotelor adunate sub titlul generic Brașoave, tot anecdote și snoave cuprinzând rubricile „Sacul cu ghimpi” și „Din snoavele lumii”. Materialele sunt iscălite în cea mai mare parte cu pseudonime adecvate; astfel, sub semnături ca Moș Sfadă și Ghidale Nuhăm (G.M. Samarineanu), Ghiță Ardeleanu (George Bota), Surcel (T. Moga
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
timpului. Tot în versuri, sunt de remarcat câteva descrieri citadine ce par să aibă ca model Rapsodiile lui G. Topîrceanu (Ghidale Nuhăm, La noi, Nam Habar, Ninge). Proza ocupă un spațiu însemnat, fiind ilustrată prin schițe, portrete satirice, interviuri, snoave, anecdote ș.a., ai căror autori semnează Moș Sfadă, Ghidale Nuhăm, Rița Potârniche (Florica M. Samarineanu), Cârcotaș, Ion Virgulă, Țurcă, Val. Maximilian ș.a.; printre acestea și un nume recunoscut în domeniu - Gh. Brăescu (Eseuri). Din galeria de portrete, se distinge cel realizat
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
intitulat Școli și curente în literatura română, cu subtitlul: Curente determinate de influența estului și sud-estului european. Curentul slavon. N. Argintescu-Amza oferă o versiune românească de excepție a poeziei lui Mallarmé, Apparition. Sub genericul De la Caragiale citire..., sunt reunite câteva anecdote ce îl au drept protagonist pe marele dramaturg. Emoționante sunt și fragmentele memorialistice ale lui Gala Galaction, care evocă atmosfera din Liceul „Sf. Sava”. D.B.
ALMANAHUL SCOLARILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285292_a_286621]
-
Cugler-Poni (Visurile), ale lui Iosif Vulcan, se remarcă una dintre cele mai reușite scrieri ale lui A. Naum - Dona Serafina, precum și poezia lui Duiliu Zamfirescu, Liniștea. Nu la același nivel se prezintă scrierile în proză. I. Creangă trimite doar o Anecdotă, I. Slavici - povestirea Bobocel, I. Negruzzi, o „copie de pe natură” (Un drum la Cahul), iar D. Zamfirescu nuvela Frica. În traducerea lui Maiorescu, se publică două povestiri de Carmen Sylva. Cât privește articolele de critică literară și eseurile, periodicul inserează
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
geniu" în literatura română, își explica singularitatea cazului eminescian prin caracterul excepțional al creației poetului: "Prin urmare, varianta byroniană, prezentă în intenție la noi de mai multe ori înaintea apariției lui Eminescu, nu a căpătat substanță viabilă. La marginea dintre anecdotă și literatură, reprezentată de personalități mediocre, ea n-a putut dobândi forța și fascinația necesare producerii mitului"135. În cea mai recentă sinteză propusă pe această temă, Lucian Boia atribuie caracterul particular al figurii lui Eminescu dimensiunii sale universale: "E
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
impostori. Se lasă exploatat de către un editor, prostituându-și pana în traduceri de psihologie pentru amatori, de gen Imaginea arborelui și psihicul uman. Descoperă-te acum!. Alungat de nevastă, se refugiază la o posibilă amantă, Sara, care îl delectează cu anecdote din viața ei profesională, de traducător la întâlnirile prefectului cu oficiali din străinătate. De prisos să amintesc că toate chermezele prefecturii se termină, în roman, cu beții, avansuri lubrice sau, în orice caz, manifestări penibile de mârlănie. Toată lumea povestește în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]