2,942 matches
-
înșelător, drept o parodie a mediului academic de la Oxford: o carte populată de personaje-profesorasi plictisiți, exasperați de lentă trecere a timpului pe care și-l mai omoară și ei cum pot, cu bîrfe nevinovate sau trecătoare crize de identitate ori angoase metafizice. Însă mie Mariaș nu mi se pare defel a fi un ironist, căci satiră îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
care am fi înclinați să credem că era patronul întregii sărbători” (Christianity in the West 1400-1700). De unde deducția că pofta de mîncare și băutură a eroilor lui Caragiale e o „adevărată «bulimie de stress»”. Omul kitsch ar avea totuși o angoasă existențială generată de thanatos, pe care o parează... mîncînd și bînd, ceea ce ar însemna că nu doar Năpasta sau nuvelele ar ilustra latura gravă a scriitorului, ci și restul operei sale care ar poseda un background insesizabil la prima vedere
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
ce i-a speriat, mulțumire adusă spaimei, ce-ngăduie râsul celor ce frânți de ea încă nu-s, mulțumire adusă batjocurei, care reconstruiește ceea ce a distrus." Imaginea celui călare pe tigru definește literatura ca pe o stăpânire a spaimei și angoasei, prin transformarea acestora în iluzie, visare și joc (metaforă preluată din Despre adevăr și minciună în sens extramoral de Friedrich Nietzsche: acesta se referă la partea atavică din om, cruzimea, lăcomia și instinctul de a ucide, de care omenirea pierdută
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
din aceeași generație cu mine, într-un fel, un tip timid care purta în el și peste el o lume în care colcăiau tristețea, nostalgia, viața, diurnul absolut cufundat în realitatea gol-goluță și nocturnul pătruns de abisul ființei sale, de angoase, frici și metafizici, de tăceri și de moarte. Cristian Popescu s-a născut pe 1 iunie 1959 și a murit pe 21 februarie 1995. Am petrecut, la intervale neregulate de timp, ore și ore împreună. Avea, mereu, un zîmbet timid
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
le-am străbătut niciodată așa. Din centru spre margine, de la kilometrul zero, la Mîntuleasa, Pache Protopopescu, Obor, Lacul Tei și retur. E dramatismul poetic al lui Cristian Popescu, înăuntru și afară. Bucurii, euforii, bahice și nu numai, boieri și aurolaci, angoase, creatori, familia, scrisul, Arta Popescu, iubiri, iubite. Ca și pe stradă. Lumi care se pot urmări în oglindă, de multe ori. Chiar și burțile sau speculațiile pe care le face spectacolul mi se par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
a omniscienț ei într-un paradis amoral precum cel fiscal. Prăbușirea corporației Lehman Brothers la începutul lui 2008 și seismele în lanț declanșate ulterior ne-au introdus într-o nouă epocă pe care criza mondială o deschide spre incertitudine și angoasă. Regizorul american ne propune un astfel de caz a cărui temperatură de fierbere este luată în punctul de inflexiune, încercând să ne ofere o vedere în secțiune, deopotrivă cu una din perspectiva unui insider, dar cu o modalitate ingenioasă de
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
și ecleziastică, fascinantă și livrescă, actualitatea lui Bach poate fi asemuită prezenței printre noi, prezenței cotidiene, a lui Leonardo sau Shakespeare. Ne putem imagina pe noi înșine în lipsa lor? Greu de presupus. Apelînd la ei, rămânând alături de ei, putem depăși angoasele, putem depăși malformările și contorsiunile lumii cotidiene, îi putem conferi valoare și sens. Alături de ei, alături de Bach, putem spera s-ajungem spre normalitate. Astăzi, lumea muzicală - și nu numai - îi face lui Bach o mare plecăciune; mai adâncă, acum când
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
numelor și le ține mai mult în trena aurei lor: Ham-m, Nag-g, Nel-l. Personajele sînt prizoniere ale unei iluzii, ale unui spațiu, ale unor obsesii, ale neputințelor fel de fel, ale ego-ului, ale prezentului sau ale trecutului, ale unor angoase. Mai mult decît în „O,ce zile frumoase", în „Sfîrșit de partidă" personajele vorbesc despre proiecții mentale, despre fapte care, poate, s-au întîmplat, cum, la fel de bine, poate nu s-au întîmplat. Aici, parcă, mai mult decît în orice alt
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
de mare ținută și impact, care depășesc, care ies din decupajul strict al celor două personaje episodice. În această versiune scenică a lui Tocilescu, Nagg și Nell interpretate de Ion Besoiu și Irina Petrescu dau nu doar greutate poveștii și angoaselor lui Hamm, dar susțin cu umor și rigoare, subtil, întreaga structură a textului, a lumii lui Beckett și a felului de a face teatru. În sensul cel mai adevărat al cuvîntului. Alexandru Tocilescu aduce o dată cu acești doi artiști, cu care
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
construit și redat poemul ”O viață de erou” de Richard Strauss a reconfirmat adâncimea concepției dirijorale a lui Mariss Jansons. Dirijorul de origine letonă a exprimat, cu o veridicitate aproape palpabilă, varietatea trăirilor general-umane, cu treceri bruște, adesea dramatice, de la angoasă la extaz și invers, iluminând și tensionând discursul muzical într-un crescendo magistral. Ultima tentație a zilei de 21 Septembrie a fost cea de la miezul nopții datorată Orchestrei Saint Martin in the Fields, dirijorului Sir Neville Marriner și muzicii lui
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
Fields, dirijorului Sir Neville Marriner și muzicii lui Felix Mendelssohn. Deși nu lipsită de accente dramatice, această muzică exuberantă și viguroasă, melancolică și vitală, de o puritate aproape juvenilă în simplitatea ei melodică a venit să ne elibereze psihicul de angoasele, neliniștile, dubiile revărsate asupra noastră de viața zbuciumată a eroului din poemul straussian! Penultima zi a Festivalului, 27 Septembrie, a reunit trei concerte: cel al ansamblului Violoncelissimo, inițiat și condus de Marin Cazacu, solistă soprana Simina Ivan (ora 17,00
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup și fără vocația imaginii publice cu orice preț, discretă și solitară cu alte
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
și fără probleme: le vom lăsa moștenire și aceste probleme. Va fi rândul lor să le soluționeze, fiindcă vor avea toate atuurile în mână. Noi știm bine că nu vom putea să mai fim niciodată siguri și aceasta ne induce angoase. Lor le va fi ușor: somnul unei nopți, un moment de neatenție a unuia sau altuia și bărbatul sau femeia vor putea alege între societate și singurătate. Puțină dragoste, care cere să se reverse asupra celuilalt, și vor putea fi
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
Creangă nu-și trădează stilul, pariul pe savoarea zicătorilor, dincolo de care se întrezăresc niște replici în răspăr à la Mitică. Atât că Mitică e doar o suprafață, un afiș care se mută prin București, pe când popa, ori Cănuță, au neliniști, angoase, nu întorc vorba doar pentru plăcerea de-a înțepa. Ceva mocnește și în băiatul de prăvălie - „un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir”, și mai cu seamă în preotul îndestulat cu puțin în ale trupului, dar mereu nemulțumit în
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
și în afara normei, adeseori ipocrite. Episodul final, al aventurii lui spiritiste, o tușă poate prea groasă, prea forțată, dinamitează orice mai rămăsese din locul comun. Cu felul lor de-a călca pe lângă drum, nu din întâmplare, ci din croială, cu angoasele și cu dramele lor de conștiință, abia creionate de niște prozatori încă nedeprinși cu uitatul în suflete, Cănuță și Popa Duhu sunt, aș spune, primele noastre personaje moderne.
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
Țone. Majoritatea textelor nu sunt o noutate, ele fiind publicate de-a lungul vremii în presa literară. Ineditul vine din felul în care au fost ele așezate și sortate în volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme, Zile etc. C.C.C. este o carte eminamente confesivă. Scrisul lui Cristian Popescu, indiferent de temele abordate, pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și complete, a speranței că paginile
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
în când și obosit, sentimental și aproape vigilent, amant îndurerat, vesel și cioranian, poetul comunica stări de veghe (à la S. H. de la Cruz), le metaforizează, le psihanalizează, fără preocuparea că "va obține sau nu poezie". Criză singurătății, criza societății, angoasa înaintării în "vârstă mării înțelepciuni", bolile (cosmardescul organic), pierderea relației biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
adolescentine, George I. invocă vremea marilor victorii: "Hai, salivă sfântă, înaltă-n gingii sanctuare/ cu zestrea din urna maternă" (IV. Schisme); Uite, rănile mele rezista, rănile nu cad!/ Rănile renasc din nou, sunt valută forțe" (IV. Povară unei taine). Tragismul/angoasa/tentația de a scrie non-stop, marcajul periculos al lui "TREBUIE Să...", serialul lipiturilor/ bravurilor confesionale nu ajută, evident, arta manierista a poetului din O. Importante sunt dozele de autoironie, niciodată abandonate. Ele combat (cu succes) amorțirile spiritului! Important e că
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
Andreea Deciu După cum atestă Jurnalul său, Mihail Sebastian a învățat limba engleză aproape de unul singur, citind și traducînd sonete shakespearene ca terapie (împreună cu audițiile de muzică clasică) împotriva angoasei cumplite a vremurilor pe care le trăia. Pe măsură ce situația se înrăutățea, iar pericolul de a fi deportat devenea din ce în ce mai mare, Sebastian trăia nu doar tragedia seminției sale, ci și o dramă personală. Drama omului uitat sau abandonat de prieteni, dar
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
este profund tragică, eroii nuvelelor și romanelor sale constituie o pinacotecă de învinși ai vieții. Ideea formulată mai târziu de Cioran, că toate viețile sunt ratate, își află ilustrarea cu decenii înainte în această operă. Vagul și cenușiul existenței, stresul, angoasa, disperarea mustesc în paginile scurtelor povestiri sau ale masivelor romane din cele cinci cicluri epice...“ Nu-l prea putem urma pe Vlaicu Bârna, într-adevăr, în inițiativa sa recuperatoare privindu-l pe Cezar Petrescu, văzut ca precursor al lui Cioran
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
la îndemnul “înapoi la Maiorescu”. Calea aleasă de Maiorescu s-a dovedit a fi cea mai trainică și constructivă (“capacitatea de absorbție a canonului maiorescian e concurată numai de forța sa modelatoare, într-un interval de timp aproape indeterminat”), iar angoasa formelor goale a amendat la timpul potrivit orice inconsistență euforică. Exuberanțe de tip protocronist au existat de când lumea, or spiritul junimist punea înainte de toate criteriile severe ale “adevărului absolut universal”: Pentru noi patriotismul nu poate fi identic cu imperfecțiunea și
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
le exprimase în scris, transformându-le în imagini. Or, după cum remarcă undeva scriitorul devenit pictor “s...ț l’image est beaucoup plus parlante que la littérature ou le discours abstrait.”2 Miracolul picturii lui Ionesco: întâlnirea dintre temele literaturii ionesciene (angoasa morții, căutarea absolutului, a lui Dumnezeu, destinul omului-marionetă etc.) și mâna de pictor naiv a lui Ionesco. Zürich. Din tramvaiul 10, care coboară pe Universität Strasse zăresc, pentru o fracțiune de secundă în vitrina galeriei de la numărul 9, un tablou
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
așa cum o vede oricine: plină de umor, de tandrețe, de cruzime, dezolanta, sumbră, colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele de la balconașul închis care-i împodobește fațadă, unul dintre cele 111 care mai supraviețuiesc, răspândite în orașul vechi) amintirea lui Ionesco e încă vie. Fiecare vizită la Galeria Erker
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
oară când ea e mărturisită și teoretizată directă. Dincolo de valoarea estetică, deloc neglijată, Sanda Cordoș vizează întotdeauna „reprezentarea socială a literaturii, adică acea calitate a universului imaginar de a da un răspuns unic și irepetabil unor probleme, neliniști convulsii și angoase comunitare”. Ceea ce înseamnă că literatura devine cu adevărat document mai ales în momentele de criză a istoriei, când capacitatea de a „surprinde în mod nuanțat și profund identitățile neașezate, neliniștitoare și, foarte adesea, marginalizate ale lumii sale” se dovedește vitală
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
ani... Niște mutanți. Muncesc, așteaptă copii, se plimbă, încep să numere câte concedii mai au de planificat și pe unde. Fac poze, dau telefoane, scriu e-mailuri în draci. Atât de branșați că mi se rupe inima”. Cu toate acestea, angoasa de fond - cea care determină, pe de o parte, alergatul, activitatea fizică, iar pe de alta, faptul însuși de a scrie acest text - este mereu surdinizată, bemolizată în scriitură, de regulă prin stil, prin frazele căutate. Stilistic, însemnările acestui „fals
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]