5,509 matches
-
curriculare moderne declanșat de reconceptualism și umanism. 13.5. Imposibilitatea formulării teoriei generale și reumanizarea curriculumuluitc "13.5. Imposibilitatea formul\rii teoriei generale și reumanizarea curriculumului" Un eveniment neașteptat a stopat temporar marșul triumfal al gândirii și practicii curriculare moderne, animate de încrederea nelimitată în adevăruri obiective și constatări empirice. În 1965, Comisia pentru Teoria Curriculumului a ASCD a fost nevoită să facă o constatare tristă și îngrijorătoare: lipsa oricărui consens în teoria americană a curriculumului. Membrii acestei importante comisii federale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că prin acest gen de curriculum se produc așa-zisele „nulități” culturale și profesionale, dar nu am fi prea departe de adevăr. În SUA, s-a impus, ca mentalitate pedagogică păguboasă, în urma exacerbatelor experimente „progresiviste”, „perenialiste” și „esențialiste”. Toate erau animate de filosofia pragmatică și de utilitarism, luând în practică forma unor decizii de restrângere drastică a conținuturilor învățământului, de „simplificare” și „descongestionare” a planurilor și programelor de instruire. „A învăța numai ceea ce este util în viață” e un principiu mult
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
total teoriile pedagogice tradiționale referitoare la idealurile, valorile și finalitățile educaționale și chiar eforturile contemporanilor săi Benjamin Bloom și David Krathwohl de a elabora taxonomii de obiective pedagogice pentru dezvoltarea cognitivă și afectivă a personalității umane 238. Gagné a fost animat însă exclusiv de ambiția de a arăta cum se realizează o „bună instruire”. După Wilson (1997), aceasta implică însă o ambiguitate majoră ce ridică o problemă principală: aceea de a stabili, cu claritate, ce trebuie să înțelegem printr-o „bună
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
politică și literară”, „România pitoreasca”, „Steaua”, „Transilvania”, „Unirea”, „Veac nou”, „Viața românească”. A semnat și cu pseudonimele Junior, Nemo, I. Venator ș.a. Fin observator al naturii, al viețuitoarelor din păduri și din ape, P. este un vânător și un pescar animat de un „sentiment cavaleresc”. El face mai mult literatura decât vânează, asemenea lui Mihail Sadoveanu, a cărui călăuza de vânătoare în munții Sebeșului a fost și cu care va fi comparat, deoarece - scrie Șerban Cioculescu - „de la Mihail Sadoveanu încoace, marele
POP-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288889_a_290218]
-
Este fiul Ecaterinei (n. Rareș) și al lui Ion Pop, țărani. Înainte de a absolvi școala primară, intră ucenic la un dentist, apoi la un armurier, după care lucrează câțiva ani într-o fabrică din București, specializându-se ca lucrător mecanic. Animat de idei socialiste, debutează cu un articol în ziarul „Munca” al lui C. Mille (1893), apoi continuă intens cu proză și versuri umoristice în „Adevărul”, „Vieața”, „Povestea vorbei”, „Lumina” (Ploiești), unde semna rubricile „Ghionturi versificate” și „Glume”, „Sămănătorul”, „Evenimentul” (Iași
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
lui P. este mai mult o formă de propagandă a ideilor sale politice și morale. Însușindu-și procedeele retoricii clasice, el a devenit un bun orator religios (predicile apar în „Amvonul”). Încercările poetice (Poezie și proză, 1870) sunt stângace, grandilocvente. Animat de sentimente morale și de intenții moralizatoare, autorul tratează superficial, naiv și prozaic teme de istorie națională, folosind motive din D. Bolintineanu. Sunt, îndeosebi, panegirice prolixe, atribuind personajelor istorice calități ideale. Prozodia greoaie, mulțimea epitetelor fade și improprii, flexiunile forțate
POPFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
PORTOFOLIUL ROMÂN, revistă literară și istorică apărută la București, lunar, din martie 1881 până în iunie 1882. Redactor și editor: Bonifaciu Florescu. Periodicul are un cerc eterogen de colaboratori, publiciști și poeți, animați de intenții lăudabile și grupați într-o societate pentru studiul istoriei naționale, așa cum rezultă dintr-un preambul scris de B. Florescu. O rubrică intitulată „Revista politică”, pe care o redactau alternativ B. Florescu și Pantazi Ghica, urmărește - punctul de vedere
PORTOFOLIUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288979_a_290308]
-
lor anterioare, le compromit dorința de comunicare și șansele de îngemănare. E acum, în evoluția romancierului, o perioadă când acesta intuiește marile teme ale existențialismului francez (incomunicarea, singurătatea paradoxală a insului în lume, solipsismul), care pătrund în proza europeană. Ele animă romanele scrise și publicate de P. în ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial: Carlton (1944), Adăpostul Sobolia (1945). Astfel, personajele din Carlton trăiesc în „alveolele” unui bloc modern din centrul capitalei, copleșiți de dramele mărunte ale incomunicării
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ofensiva prozaicului, demonetizarea lirismului, vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta exersează formulele moderniste aflate în circulație. Mai definită decât amprenta vitalismulului expresionist al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga modernistă a insurgenței și frondei, în siajul lui Ion Caraion, Constant Tonegaru și mai ales Geo Dumitrescu, vine persiflarea lirismului prin ludic sau prin „tifla” și poanta seacă: „Am dat lumea de-a dura în cer/ ca
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
versuri, Alcătuire de chip, îi apare în 1978. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața armatei” ș.a. Alcătuire de chip conține cu preponderență pasteluri, scrise de P. într-o tonalitate minoră, blândă, în tradiția expresionismului blagian. Sunt poeme elegiace sau animate de un elan vitalist, unele decorative, altele tinzând către viziune, în care se celebrează taina unei naturi însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn, blând, lună, vis etc. Cuvintele-metafore trimit adesea la un simbolism panteist-național
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
Ioan Flora îi traduc o selecție din poezia în limba sârbă, alcătuind antologia Apă de băut. P. este unul dintre membrii fondatori ai Laboratorului literar 9 și ai asociației Krajinski krug, inițiator al „clocotrismului” (grupare artistică), o figură importantă care animă viața literară în Belgradul anilor ’60-’80, redactor sau redactor-șef al mai multor reviste literare, secretar general al Uniunii Scriitorilor din Serbia și, de asemenea, un ferment al relațiilor culturale româno-sârbe, întemeietor al Asociației de creație Frăția Sârbo-Română. A
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
urbanistici”, așa cum se întâmplă în Urbanistică din volumul Cerul dintre noi (1963) sau într-un text cu titlu cinic, Lasciate ogni dolore, din Strada mică (1964). Poemele, simple ca formulă, melodioase, multe cu rimă pereche, sunt optimist sau amenințător revoluționare, animate de un idilism muncitoresc, „angajate”, mimând un sentiment romantic-auroral. Universul „pastelurilor” lui R. este însuflețit, în plus, de un panteism specific, astfel încât toate elementele sunt în mod straniu purtătoare ale unui „mesaj” comunist intrinsec, de la „mestecenii-stindard” la „privighetoarea din Carpați
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
unui comitet director compus din Scarlat Preajbă și Enescu-Bughea. Publicația, subintitulată la un moment dat „Revistă pentru învățături și îndemnuri bune”, are, în general, orientare tradiționalistă și religioasă. Sunt frecvente numerele comemorative și jubiliare sau se elogiază personalitățile care au animat și sprijinit periodicul. Așa se întâmplă în 1928, la zece ani de la apariție, când se dă și sumarul pe 1918-1928, apoi în numărul închinat lui G. Tițeica (2/1930, unde semnează și Dan Barbilian), în altele închinate lui Ion Manolescu
RASARITUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
Liviu Marian. Orientarea revistei se cristalizează pe parcurs, identificându-se cu idealul de propășire culturală a Basarabiei, obiectiv pe care redactorii înțeleg să îl atingă prin familiarizarea cititorilor cu literatura română contemporană și prin încurajarea scriitorilor din zonă. R.M. a animat considerabil climatul cultural basarabean și s-a remarcat prin calitatea conținutului său. Se publică proză de Mihail Sadoveanu, Nicolae N. Beldiceanu, Nicolae Dunăreanu, Tudor Pamfile, Leon Donici, Artur Gorovei, D. Iov, Liviu Marian. Poezia este ilustrată de Nichifor Crainic, G.
RENASTEREA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289171_a_290500]
-
, publicație apărută la Chișinău, lunar, din martie 1942 până în septembrie 1943. Continuă tradiția și programul revistei „Armonia”, editată de elevii Liceului „Alecu Russo”, dar are ambiția de a depăși condiția de publicație școlară, fiind animată de dorința încadrării în orizontul literar basarabean și a prezentării, în acest scop, doar a scrierilor literare de reală valoare. M. și-a luat drept moto cuvintele lui Alecu Russo: „Creier occidental și inimă moldovenească”. Conținutul este marcat de evenimentele
MUGUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288268_a_289597]
-
agreste, care formau principalul filon al fluxului interior, elementele de referință ale sensibilității sale. Acestea se definesc ca un „izvor” constituit, în special în copilărie, din senzații și trăiri legate de spectacolul satului, însumând grădini multicolore, câmpuri însorite, păduri, toate animate de siluete, voci, cântece, sunete. De aici, dorința vie a contopirii cu firea, asemenea unui „punct în lumea de culori”, în bogăția și calmul câmpiei sau chiar sentimentul identificării eului cu natura („mi-e sufletul o tainică pădure”), al unduirii
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
unui parcurs de timp, derivând din chiar confruntările de idei, viziunile de tip ideologic, aspirațiile mentale și estetice sub care se configurează epoca. „Unul din rolurile decisive ale constantelor antinomice ale nașterii și existenței operei literare este acela de a anima tot acest complex de relații, raporturi, corespondențe și comparații care furnizează operei structura ei vitală.” Opera nu este privită, prin urmare, ca un cosmoid închis și suficient sieși, ci ca o relație dinamică, vie, ce își schimbă configurația în raport cu timpul
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
cele mai benefice antinomiile de tipul sociabilitate-solitudine, sentiment-senzualitate, individual-universal, autohtonism- europeism etc. Jocul dialectic al constantelor are ca rezultat depistarea unor forme noi de polarizare și configurare a organismului operei, aluviuni și straturi de sensibilitate neglijate, un flux interior care animă dezbaterea de idei și care permite înțelegerea și potențarea imagismului creator. Comparatist de anvergură, cu o prezență apreciată și asiduă la reviste de specialitate recunoscute („Revue de littérature comparée”, „Les Belles Lettres”, „L’Europe Centrale” ș.a.), ca și la numeroase
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
izbutesc să se ridice și unele satire. Mult mai consistentă este proza lui N. Aici înclinațiile sale de moralist se desfășoară în voie în „copii de pe natură”, strânse în volum în 1874, cele care i-au stabilit reputația de scriitor. Animate de un umor abundent, textele surprind cu precizie trăsături caracteristice unor personaje aparținând de preferință, ca și la I.L. Caragiale, burgheziei mărunte. Înrâurite de realism și având ca model câteva dintre creațiile lui Costache Negruzzi, „copiile” vizează, de regulă, obiective
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatură și artă, semnând cu pseudonimul Paul Scorțeanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit șef al Biroului Presei, la Cluj. Redactează „Gazeta satului” (cu Ion Vințe) și face parte din grupul care animă revista clujeană „Țara nouă” (1939-1940), de orientare democratică radicală. Reîntors la București, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale și trece în aceeași calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. După război lucrează la „Scânteia” și la „România
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu mai poate fi deosebit de ficțiune. Prezentul narațiunii s-ar situa în principiu pe la 1835, iar locul acțiunii ar fi Scăieni, unde a funcționat o încercare de falanster socialist-utopic, animată de Theodor Diamant. Cronologia romanului - care e asezonat și cu consistente fragmente autoreflexive, mărturisiri auctoriale din perioada scrierii cărții - e sistematic destructurată, în scenă intrând personaje și evenimente din diferite epoci. Sunt invocate, între altele, calvarul instaurării forțate a comunismului
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
cu intermitențe. Este supărat pe marele istoric pentru că, după ce îi găsise o sursă documentară în bibliotecile din Germania, nu i-a mulțumit cum s-ar fi cuvenit. Venind vorba de studiile sale berlineze, P. descrie, cu talent, o masă „luculică”, animată de vinuri românești, cu austerul Pârvan și cu asistentul său, tânărul istoric Ion Nestor, fostul semnatar al Manifestului Crinului alb, mai puțin auster. Scenă epică memorabilă. Moralistul are ce scrie și ce bârfi. Etica pe care o recomandă se sprijină
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
satirizată mediocritatea intelectuală a unor administratori și politicieni, iar în Moartea tinerețelor (1938) scriitorul, cu subtila sa compasiune lirică, evocă drama unui om care, la patruzeci de ani, este invadat de tristețea singurătății și de melancolia regretelor. Aceeași atitudine simpatetică animă și Nopțile domnișoarei Mili (1935), panoramând iluziile spulberate ale unei fete bătrâne. Alte scrieri ale lui P., de acum și de mai târziu, sunt reveniri minore, teziste la o lume care dăduse substanță și individualitate operei sale romanești. După o
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
pur”, adeverit - în opinia sa - de „nevoia, adânc resimțită de marea poezie a primei jumătăți de secol, a unei retrageri într-o geometrie purificată de elemente figurative, desprinsă de reprezentări”. La fel stau lucrurile în Repere critice, unde textele sunt animate de același spirit pozitivist. Alegându-și drept criteriu „modul cum s-a privit critica pe ea însăși”, comentatorul realizează o clasificare sistematică a criticii contemporane, identificând patru modalități: „critica exegetică” (Dinu Pillat, Eugen Simion, Ion Bălu, Ov. S. Crohmălniceanu, Mihai
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
Alexandru Mușina). Din alte generații participa la lucrări poeta Angela Marinescu, ocazional fiind invitați și alți poeți consacrați - Ana Blandiana, Cezar Baltag ș.a. Cenaclul a avut și câteva ședințe în afara capitalei (de pildă, la Reșița sau la Timișoara, cu cenaclul animat de Livius Ciocârlie) și a atras prezența unor tineri scriitori din provincie (Piatra Neamț, Brașov, Satu Mare etc.). Dintre scriitorii care își descoperă și consolidează vocația literară ori își definesc - sau redefinesc esențial - viziunea și maniera de creație în cadrul cenaclului sunt de
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]