8,708 matches
-
mînios-mînie se află și în greaca veche). Să menționăm și pârâul Sadul, afluent pe stânga al Jiului, la ieșirea din defileul montan, al cărui nume are origine indoeuropeană (sned = dulce, plăcut). Și mai jos, pe dreapta aceluiași râu - Motrul, în antichitate Amutrion sau Amutria (cu toponimul Ad Mutrium, în Tabula Peutingeriană, VII.4.1 și în geografia lui Ptolemeu, 3.8.4); cu care, atât A. Vraciu cât și C. Poghirc înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Apă Neagră", pentru ceea ce numim astăzi Valea Carasu, cu un cuvânt moștenit de la turci, dar pornit de la traco-dacicul Axiupa, incluzând radicalul indoeuropean riksei = întunecat, negru, trecut și prin slavul Cernavodă. La gura de la Dunăre a acestei văi, se aflau în antichitate, pe înălțimea de pe malul său sudic, cetatea și portul Axiopolis; astăzi, în fața sa, pe malul opus de nord, se află orașul Cernavodă, cu uzina atomoelectrică; navigabil până dincolo de Medgidia de astăzi, spre Tomisul antic, chiar până în secolul trecut. Se pare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de romani prin apelativul Aquae. Este vorba mai întîi de importantele băi de la Ad Mediam (Herculane) patronate de Hercule Salutifer, cu ape termale. Sunt apoi, în plină câmpie olteană, identificate pe teritoriul satului Cioroiu (Ciuroi - izvor puternic), cele numite în antichitate Aquae Daciae Inferioris. Aveau o fortificație, un templu, terme și o villa rustica - o fermă agricolă. Iar în harta lui Ptolemeu, deasupra izvoarelor Jiului (Rabon), este marcat Hydata id est Aquae. Este vorba despre băile de la Călan, cu apă termală
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
secolul al XIV-lea (Codex latinus Parisinus), București, 1979. 34 Localnicii îi spun și astăzi Jiului - Ji. 35 Iliescu O., Cu privire la o hartă a sud-estului Europei datând din preajma bătăliei de la Nicopole, Stud. mater. ist. medie, IX, 1978 (104-105). 36 În antichitatea romană Ad Malum; se observă că mal este un cuvânt de substrat traco-dacic și sensul ar fi "Pe Malul Dunării". 37 Urechia V. A., Chartografia română, An. Acad. Rom., 1880. 38 Bogdan I., Documente și regeste, București, 1902. 39 Popescu-Spineni
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
poate fi furnizată și explicată în acest timp este limitată. Pentru înțelegerea noțiunilor prezente în lucrare se recomandă parcurgerea unor cursuri de Dispozitive și circuite electronice și Circuite numerice. Primul capitol este o scurtă istorie a dezvoltării domeniului încă din antichitate, cu imagini și date. Capitolul al doilea este dedicat prezentării structurii unui sistem de calcul în general, alături de unele noțiuni introductive cum ar fi limbaje, mașini virtuale sau principiile lui von Neumann. Capitolul al treilea prezintă o serie de noțiuni
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
Argument Sănătatea este bunul cel mai de preț al omului.Boala, de orice natură ar fi, trebuie combătută cu toate mijloacele profilactice și curative de care dispunem. În scrierile sale, Hipocrat, cel mai de seamă medic al antichității, a spus: , tot el afirmând . Din antichitate se știe că planta în sine ,legumele, fructele ,mugurii, semințele, cerealele plantele medicinale sunt condensări de lumină, de energie fundamentală, care au transformat apa, substanțele minerale, aerul și raza de soare în complexe
Programa pentru CDŞ la biologie “resurse medicinale şi melifere”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rojezuc Cristina-Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1229]
-
cel mai de preț al omului.Boala, de orice natură ar fi, trebuie combătută cu toate mijloacele profilactice și curative de care dispunem. În scrierile sale, Hipocrat, cel mai de seamă medic al antichității, a spus: , tot el afirmând . Din antichitate se știe că planta în sine ,legumele, fructele ,mugurii, semințele, cerealele plantele medicinale sunt condensări de lumină, de energie fundamentală, care au transformat apa, substanțele minerale, aerul și raza de soare în complexe fitochimice, care sunt de fapt sursa de
Programa pentru CDŞ la biologie “resurse medicinale şi melifere”. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rojezuc Cristina-Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1229]
-
anxioase În termeni de frici incidentale și specifice, corelate cu anumiți stimuli. Observațiile asupra variațiilor În intensitate și durată a trăirilor subiective anxioase, aspecte care au o valoare discriminatorie În actuala conceptualizare a tulburărilor anxioase se regăsesc de asemenea În antichitate. Cicero diferențiază “angorul” de “anxietas”, prima fiind considerată o stare tranzitorie, cu debut brusc, iar cea de a doua o stare mai puțin severă dar persistentă. Prima Încercare de a oferi o interpretare și clasificare comprehensibilă a tulburărilor anxioase a
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
ideilor și practicilor terapeutice. Epoca paleoistorică, dominată de gândirea și practicile magice, a produs, în planul terapeuticii generale, o formă de terapie specifică, reprezentată prin șamanism, perpetuată, în unele culturi izolate, până în zilele noastre. Practicile terapeutice ale epocii clasice a Antichității le întâlnim expuse de Homer în Iliada. Motivul cu care se deschide epopeea este „nebunia lui Achile”. Impetuosul, instabilul, imprevizibilul erou oscilează sufletește între „crize de manie coleroasă” când se înfruntă cu Agamemnon și „melancolie” când moare în luptă Patroclu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vin și care produce beția, starea de euforie cu dezinhibiție hipomaniacală sau moriatică, uneori chiar cu agitație motorie și verbală violentă, dezordonată și antisocială. În jurul său s-a creat și cultul zeului Bacchus, cu întregul său ritual orgiastic. Tot din antichitate sunt cunoscute efectele mandragorei, descoperită și utilizată de Dioscoride. Alcaloid solanaceu, cu efecte atropinice, acesta era considerat ca afrodisiac, anestezic, narcotic, atribuindu-i-se o valoare magică particulară. Dacă cele două substanțe mai sus menționate, apar și aparțin bazinului european
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nebunii de celelalte categorii de indivizi eliminați de societate, se recunoaște acestor persoane statutul medical de „bolnavi psihici”; un statut atribuit de psihiatrie, care îl va înlocui pe cel de „persoană normală”. Ideea de nebunie s-a format încă din Antichitate, în raport direct cu apariția și dezvoltarea cetății (M. Foucault). Viața socială, cu normele sale obligatorii pe care le instituie și le impune cetățenilor săi, aduce în planul juridic și în cel al conștiinței morale, noțiunile de „culpabilitate” și de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vechii greci, nebunia era o pedeapsă divină pentru cei care prin acțiunile lor se împotrivește voinței zeilor (hybris). Nebunia (Ate) lovea omul luându-i mințile și dezonorându-l. Sentimentul de vinovăție era plătit prin sacrificiul de sine, iar nebunia în Antichitate era plasată în registrul tragic al existenței umane, așa cum apare ea la tragicii greci în cazul lui Ajax, Hercule, Oreste etc. În Noul Testament, lucrurile se schimbă. Semnificația morală și religioasă a nebuniei este păstrată, dar ea apare ca o pedeapsă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere clinic, nevroza de angoasă realizează o stare anxioasă flotantă, izolată. Ea regrupează manifestările paroxistice de crize de angoasă (cardio-vasculare, digestive, respiratorii, genito-urinare, neuromusculare și senzoriale); anxietatea cronică, alte tipuri de modificări comportamentale. 3) Nevroza isterică Descrisă încă din antichitate de către Hipocrat, ea are o perioadă de maximă atenție și importanță clinică în secolul al XIX-lea, prin studiile lui J.M. Charcot, fiind ulterior revizuită de elevii acestuia (J. Babinski și P. Janet). Psihanaliza va aduce noi și importante contribuții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
epileptic temporal; destructurarea brutală a stării de conștiință cu caracter pasager; scurte episoade de confuzie mintală; tulburări pasagere ale cursului gândirii, accese coleroase sau scurte impulsiuni. Epilepsia reprezintă o afecțiune psihoneurologică deosebit de importantă și de o mare complexitate. Cunoscută din antichitate și descrisă ca formă de manifestare clinică, ea este legată de numeroase credințe referitoare la „starea de posesiune demoniacă” a bolnavului. Denumită în antichitate și morbus sacer se credea că se datorează „pătrunderii în corpul bolnavului” a unui spirit malefic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scurte impulsiuni. Epilepsia reprezintă o afecțiune psihoneurologică deosebit de importantă și de o mare complexitate. Cunoscută din antichitate și descrisă ca formă de manifestare clinică, ea este legată de numeroase credințe referitoare la „starea de posesiune demoniacă” a bolnavului. Denumită în antichitate și morbus sacer se credea că se datorează „pătrunderii în corpul bolnavului” a unui spirit malefic cu care acesta „se luptă” pentru a-l izgoni. Se mai credea că epilepsia este și „un semn trimis” de zei oamenilor, iar denumirea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă și de extinsă ca difuziune: posesiune, demonolatrie, demonopatie, vrăjitorie etc. Ele aminteau, în epoca la care facem referință, de „ritualurile bahice” și de „cultul coribanților” din Antichitatea clasică elină. Stările de posesiune demoniacă au constituit teme de numeroase studii și deosebit de interesante (T.K. Oesterreich, W. Szumowski, A. Cabanés, C. Ginsburg, M. Sendrail, A. Laignel-Lavastine, J. Vinchon, J. Lhermitte, M. Ristich de Groote). O altă formă de psihoză
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Laing, A. Szasz, C. Koupernik). Rolul psihiatrului în stat este de a „creea”, de a „formula” și de a susține cu argumente științifice „imaginea socială a nebuniei și de a delimita prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
12. Vezi F. Buffière, Les Mythes d’Homère et la pensée grecque, Les Belles Lettres, Paris, 1973, p. 10. 13. Vezi H.-I. Marrou, Histoire de l’éducation dans l’antiquité, Paris, 1948, pp. 226-227 (trad. rom.: Istoria educației în Antichitate, Meridiane, București, 1997). 14. La Porphyrius, „Vita Pythagorae”, 32, în Porphyrii Opuscula Selecta, ed. A. Nauck, Teubner, Leibniz, 1886; dar și la Iamblichos, Vita Pythagorae, 111, Westermann, Paris, 1850 (apud Dumitriu, op. cit., pp. 555-556). 15. Vezi textul lui Euripide din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de valori irenologice și morale universale. Acestea din urmă există, dar nu au fost încă recunoscute ca atare de întreaga umanitate 9. 2.2. Primele curricula ale umanitățiitc "2.2. Primele curricula ale umanității" Chiar de la primele civilizații ale Antichității putem vorbi despre ceea ce numim astăzi curriculum formal. Ne vom restrânge la școlile antice din spațiul geografic și cultural în care s-a zămislit civilizația euroatlantică. 2.2.1. Curriculumul e-dubbatc " 2.2.1. Curriculumul e‑dubba" E-dubba sumeriană este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că aceștia s-au transformat în zei24. 2.5.4. Misterele pitagoreicetc " 2.5.4. Misterele pitagoreice" Misterele pitagoreice au beneficiat de o școală riguros organizată, întemeiată în anul 550 î.Hr., la Crotona, de către un personaj real, marele matematician al Antichității, Pitagora din Samos. Școala sa a fost luată ca model de către Platon pentru edificarea Akademiei sale, care i-a împrumutat deviza (misiunea) și curriculumul. Pitagora s-a prezentat ca mag, șaman și filosof, dar era un om de știință. Modul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și misterele egiptene, persane și chiar indice. Judecând după modul în care s-a constituit Școala crotoniană și după doctrina paideutică pe care a dezvoltat-o, afirmația pare cu totul verosimilă. Avem așadar de a face cu un erudit al Antichității dublat de un doctrinar revoluționar, de talia lui Moise și Buddha. Pitagorismul n-a rezistat, ca religie paideutică, decât vreo câteva secole și nu s-a răspândit precum creștinismul. Dar întemeietorul și doctrina sa dispuneau de virtuțile necesare unei elevații
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Imhotep and the Scribe’s Libation, Londra, 1898; M.A. Korostovtsev, Scribii Egiptului antic, Moscova, 1962 ș.a. 12. Aristofan, Norii, 961 (cf. H.-I. Marrou, Histoire de l’éducation dans l’antiquité, Seuil, Paris, 1981; trad. rom.: Istoria educației în Antichitate, Meridiane, București, 1997 - vol. I, Lumea greacă, capitolul IV, p. 73). Vezi și Tucidide, 2, I, 6, 3, (cf. Marrou, op. cit., p. 73). 13. La Homer, Illiada (XXIII, 811-825; VI, 92-8), sunt relatate turniruri precum cele organizate în onoarea lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consemnat cu migală și apoi le-a transcris sub formă de dialog. Reîntors de la Megara, este nerăbdător să-i citească manuscrisul prietenului său Terpsion 12. Urmează lectura acestui text dialogat. E capodopera paideutică și curriculară, tristă și totuși măreață, a Antichității. Ni-i putem imagina pe Eukleides și Terpsion studiind-o fascinați. Platon nu a mai adăugat nimic pretextului și opera se încheie, brusc, cu „însemnările” lui Eukleides. Dar citim, în continuare, în minte, efectul cutremurător al „experienței cruciale” prin care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fel, Socrate a prezentat și ilustrat „regulile metodei maieutice”. Mulți au sesizat corect, au apreciat și lăudat acest element al gândirii socratice, care a și dat naștere metodei sale, ce s-a răspândit și s-a folosit în școli, din Antichitate până în zilele noastre. Este păcat că interpreții s-au oprit aici. De fapt, textul care urmează este mult mai important. El conține teoria curriculumului maieutic care, din păcate, a fost uitată. Socrate, cel puțin „Socrate platonicul”, a intuit perfect că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
soluția problemelor cu care se confruntă educația și cultura timpurilor în care trăim. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. H.-I. Marrou, Histoire de l’éducation dans l’Antiquité, Seuil, Paris, 1981 (trad. rom.: Istoria educației în Antichitate, Meridiane, București, 1997), vol. I, p. 109. 2. Îndeobște cunoscută, viața politică a lui Platon contează când trebuie să explicăm statutul Akademiei sale și ceea ce am numit „paideia platonică”. În Scrisoarea a VII-a, compusă între anii 353 și 352
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]