2,440 matches
-
autonomiei, autoguvernării, liberei întreprinderi, drepturilor omului etc. Aceste împliniri liberale se cer temperate, îmblânzite, nu anulate. Liberalismul „cu față umană”, acesta este comunitarismul. Celelalte douăsprezece capitole ale cărții se ocupă, respectiv, de alte detalii ale utopiei comunitariste, după ce segmentul ei antropologic a fost definit: promovarea justiției comunitare, bazată pe presiunea morală a comunității asupra membrilor săi, presupuși a fi sensibili la noțiuni (arhaice) cum ar fi onoarea și rușinea (capitolul II); trecerea la „simplitatea voluntară”, măcar printre cei care-și pot
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dualist” al lui Saussure, la rândul său „importat” din Gestaltpsychologie) și Claude Lévi-Strauss, aflat, de la finele anilor ’50, în căutarea unei formule cuprinzătoare prin care să descrie și eventual să explice asemănările, afinitățile și recurențele morfologico-funcționale ale culturii (în sens antropologic) și societății/comunității mai bine decât prin recursul la determinismele și cauzalitățile antropologiei culturale clasice, încă marcată de eurocentrism. Structuralismul a avut un impact enorm asupra studiilor lingvistico-literare internaționale, precum și asupra antropologiei culturale - în Statele Unite, în primul rând prin opera
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și s-o recomande, inclusiv ca modalitate de autocunoaștere și de trăire, fie și prin transfer, a unor stări sufletești de regulă absente din viețile noastre mai curând banale - între altele, cum știm și din The Closing, Bloom împărtășea pesimismul antropologic revelat de Tocqueville în portretul pe care-l face omului democratic); ca și The Closing, dar pe un ton mai sfâșietor - autorul își aștepta sfârșitul -, ultima carte a lui Bloom este o condamnare a vulgarității epocii noastre; capitolul despre Banchetul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
oferă, deci îi putem trece cu vederea diversele idiosincrazii și erori categoriale 6. Să ne apropiem acum de trilogia propriu-zisă. În prima parte, Bloom îi descrie în mare amănunt pe studenți, dintr-o perspectivă multiplă: culturală, pedagogică, sociologică, psihologică, ideologică, antropologică. În a doua parte, cea mai rezistentă a trilogiei, nucleul său ideatic, Bloom se ocupă de transformarea profundă a culturii și, în general, a lumii americane sub influența nihilismului european, mai ales german, avansând o comparație (riscată) între Republica de la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul coboară în picaj abrupt, fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană, adică disponibilitățile antropologice universale - numite aici „vocații” -, satisfăcute prin creație și prin receptare, indiferent de natura materialului colportat prin comunicare. Inițiativa de a compune sistematica prezentă în Poezia medievală în limba română se situează firesc în prelungirea ipotezelor anterioare ale criticului, care are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
de haos și de tragedie. Avem șansa de a mai putea reconstitui câteva teme datorită mărturiilor participanților, precum și grație exemplarei culegeri de graffiti a revoluției din București, realizată cu o vie sensibilitate, dar și cu un remarcabil profesionalism al cercetării antropologice de către regretata Irina Nicolau împreună cu colegii ei din nucleul care va refonda încă din 1990 Muzeul Țăranului Român 27. Aceste documente ne permit reconstituirea unor programe politice coerente, fie și schematice. Începând de la 19 decembrie, la Timișoara nu se mai
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
câteva abordări nesociologice pe care le prezentăm succint. Orientarea clasică localizează cauzalitatea devianței și crimei la nivelul libertății de voință a individului de a alege între "plăcerea" ce decurge din comportamentul deviant sau din încălcarea legii și sancțiunea penală. Orientarea antropologică (medicul și criminologul italian Cesare Lombroso) conferă factorilor biologici-ereditari o importanță hotărâtoare în geneza crimei și devianței, cauzele acestora rezidă în diversele anomalii și deficiențe anatomo-fiziologice ale organismului individului infractor sau deviant. Orientarea psihiatrică și psihologică consideră că geneza actului
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
evoluționiste se bazează pe presupunerea că schimbarea este naturală și că societățile umane trec printr-un set de etape predictibile, cumulative (Nisbet, 1969). Multe din argumentele ce vin în sprijinul teoriilor evoluționiste ale schimbării sociale derivă din studiile istorice și antropologice care arată cum unele societăți simple și mici au devenit mari și complexe. Acestea au convins pe mulți cercetători că o astfel de tranziție era "naturală." Modul de abordare al teoreticienilor evoluționiști timpurii a fost numit evoluție uniliniară deoarece toate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
avansate", evoluând de la etapa sălbăticiei la cea a barbariei și, în cele din urmă, la civilizație. Tranziția de la o etapă la alta se produce datorită câtorva descoperiri majore, cum ar fi focul, plugul și arcul cu săgeți. Datorită multor evidențe antropologice și istorice acumulate în timpul secolului al 20-lea, cercetătorii au început să recunoască câteva din defectele de bază ale teoriilor uniliniare ale evoluției. Prima dintre toate era chiar foarte simplă. Nu toate societățile au trecut prin toate stadiile, ci unele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea religioasă își păstrează caracterul primordial în modelul antropologic promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina complementară de a crește subiecți ascultători și productivi față de Stăpânire. Ivirea manualului în spectrul instrumentelor didactice și impunerea sa ca mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ridicat de Jean-Jacques Rousseau (pe care îl și citează expres, la pagina 23). Patriotismul este definit general ca fiind iubirea țării în care indivizii s-au născut și crescut. Acest sentiment de atașament afectiv față de țara natală este o constantă antropologică, în sensul că pare a avea universalitate umană, fiind la fel de natural "ca și iubirea de mumă și de tată" (Aaron, 1843, p. 1). Totuși, în ciuda aparenței de naturalețe, patriotismul este cauzat de simpla obișnuință, de efectul expunerii sistematice la obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
autorizată și recomandată de Marele Stat Major al Armatei, corpurilor de trupă și școlilor militare". Partea întâi, ce stă sub semnul tripticului ideologic Naționalism-Patriotism-Militarism, așază bazale teoretice printr-o expoziție de concepte elementare care vor fi ulterior mobilizate întru croirea antropologică a Românului patriot. Națiunea este, pe de o parte, înrădăcinată biologic, arătându-i-se evoluția pe filiera Rasse-Ginți-Națiuni în care s-au precizat gradual în decursul timpului deosebirile inițiale dintre oameni (pp. 7-9). Pe de altă parte, națiunea este nu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colectiv, apriorism românesc). Întorcându-se reflexiv asupra sieși, Lucian Blaga își autocaracteriza propriul stil de cugetare filosofică - probabil pentru a contracara acuzațiile de misticism lansate împotriva sa - cu calificativul "raționalism ecstatic" (Ghișe, 1969, p. viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești elaborată în paginile Spațiului mioritic (1969) [1936] degajă mai curând un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ce nu sunt coapte pentru viață socială", este în fapt echivalentă cu umanizarea organismului biologic prin socializare morală (pp. 39, 41). Doar prin plămădirea acestei ființe sociale, prin care educația creează o nouă dimensiune existențială de ordin socio-moral în ființarea antropologică, omul poate fi modelat "să se supună unei autorități politice, să respecte o disciplină morală, să se devoteze și să se sacrifice" (p. 39). Avem deja, la Durkheim, germenii încolțiți ai scopului de antropomorfoză politică atribuit educației, acela de plămădire
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
termeni naționaliști a fost unul din capii de serie în rândul obiectivelor asumate de extrema dreapta românească a anilor '30 ai secolului XX. Spre exemplu, într-un articol în care mărturisea "De ce cred în biruința legionară", Mircea Eliade (1937) profetiza antropologic asupra creării omului nou de către revoluția spirituală dezlănțuită de Mișcarea legionară. ("Mișcarea legionară va aduce cu sine nu numai restaurarea virtuților neamului nostru, o Românie activă, demnă și puternică, ci va crea un om nou, corespunzând unui nou tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publică". Reforma stalinistă a învățământului românesc a urmărit să transforme școala dintr-un incubator al naționalismului, laborator de producere a lui "homo nationalis", într-un locus al antropomorfozei "omului nou", homo sovieticus. Însă nu înainte de reeducarea educatorilor. Programul de inginerie antropologică nu putea fi executat cu vechii educatori pe care noul regim îi considera compromiși. "Inginerii sufletelor umane" - expresia îi aparține lui Stalin - trebuiau să fie ei înșiși revoluționați antropologic mai întâi. Astfel că întregul corp al învățătorilor moștenit de la vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nou", homo sovieticus. Însă nu înainte de reeducarea educatorilor. Programul de inginerie antropologică nu putea fi executat cu vechii educatori pe care noul regim îi considera compromiși. "Inginerii sufletelor umane" - expresia îi aparține lui Stalin - trebuiau să fie ei înșiși revoluționați antropologic mai întâi. Astfel că întregul corp al învățătorilor moștenit de la vechiul regim a fost epurat, din rândurile sale fiind eliminate elementele "reacționare" care nu prezentau garanții de credibilitate politică. Lipsurile rezultate în urma acestor epurări au fost completate cu personal nou
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
epurărilor, alături de noua dăscălime, au fost reeducați, trecuți fiind prin "Cursuri de îndrumare a cadrelor didactice" organizate de Ministerul Educației începând cu 1948, cu durata de două luni (Braham, 1963, p. 159). Masivul program educațional ce presupunea îndeplinirea unei revoluții antropologice se întemeia pe o nouă concepție despre naționalitate, adversă și chiar iconoclastă la adresa identității naționale românești constituită în decursul secolului precedent. 3.4.3. Concepția despre naționalitate Istoria românească, din 1848 și până după cel de-al Doilea Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decretat principiul manualului unic, după ce întreaga tradiție didactică românească se construise pe principiul pluralității cărților școlare. Pluralizarea discursului despre trecut prin instituirea manualelor alternative a facilitat o deschidere interpretativă care a făcut posibilă glisarea dinspre paradigma celebrativ-eroică a cărei finalitate antropologică era plămădirea de patrioți devotați națiunii înspre o paradigmă reflexiv-critică ce țintea către modelarea de cetățeni responsabili civic. Pe lângă manuale de istorie care reproduceau ortodoxia istoriografică tributară naționalismului exaltat al anilor '80 (ex: Scurtu et al., 1999), în nou constituita
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vorba de societatea națională a sfârșitului de secol XIX, societatea socialistă a veacului XX, ori societatea postcomunistă a secolului XXI) încearcă să alinieze trei dimensiuni fundamentale oricărui sistem social: i) regimul politic, ii) mentalitatea colectivă, și iii) modelul uman - tipul antropologic - considerat dezirabil și urmărit a fi instituit prin mijloace educaționale. Democrația de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acestei conștiințe civice, care se sprijinea pe axiologia politică a democrației liberale participative, a fost așezată o înțelegere revizuită a patriotismului și identității naționale, în care etnicul și-a pierdut primordialitatea. Ceea ce are ca urmare o redefinire substanțială a tipului antropologic urmărit de regimul politic. Neîndoielnic, "fiecare societate își face un anumit ideal despre om, despre ceea ce trebuie să fie el, atît din punct de vedere intelectual, cît și fizic și moral", iar acest model uman este, "într-o oarecare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este, "într-o oarecare măsură, același pentru toți cetățenii" (Durkheim, 1980, p. 38) [1911]. În contextul tranziției postcomuniste, idealul de om despre care vorbește Durkheim ca finalitate a educației în societatea românească a luat forma cetățeanului angajat civic. De la zidirea antropologică a Românului Național în secolul al XIX-lea, revizuit în idealul omului socialist instituit de regimul comunist, s-a trecut la construirea cetățeanului european sub auspiciile politice ale postcomunismului românesc. Călcând pe urmele analizei întreprinse de S. Szakács (2013), pașii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
literatura didactică, care prin manualele de istorie ale perioadei devine principalul agent ideologic în difuzarea identității naționale în straturile non-elitiste ale populației românești. România a fost făcută, urma să se mai facă și români. Această conversie identitară, desăvârșită prin producerea antropologică a lui homo nationalis, s-a realizat în special prin manualele de istorie națională, care au construit catedrala monumentală a trecutului românesc ai cărui apostoli au fost învățătorii propovăduitori ai pedagogiei națiunii. Țăranii creștini au fost învățați să fie români
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zânelor, pe care o surprinde târgoveața în istorisirea sa, era una a permisivității totale, în care dragostea nu era un 417 Ibidem, p. 305. 418 Ibidem, p. 307. 419 David S. Reed, art. cit., pp. 82-83. 420 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 103. 120 păcat. Într-o astfel de atmosferă și-ar fi dorit să trăiască, de aceea, poate, ea se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pp. 134 140. 30. Duby, Georges, Evul mediu masculin. Despre dragoste și alte eseuri, traducere de Constanța și Stelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 31. DumitrescuBușulenga, Zoe, Renașterea. Umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. 32. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. 33. Dyer, Christopher, Everyday Life in Medieval England, Hambledon and London, 2000. 34. Edwards, Robert, Chaucer and Boccaccio: Antiquity and
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]