KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

de luptele care se prelungeau pe malul moldovean. Din depărtări se auzi, foarte Încet, un sunet de corn. Spahiul Își dădu seama că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute de ei, valul Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că marginea veșmântului vechi și peticit era ruptă. Pesemne că, pe unde umblase În căutare de hrană, bătrânul fusese din nou lovit de trecători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
voce tare, comandatul patrulei, dând ordin de Întoarcere. Aceeași zi, ora 16.00, malul Dunării Pietro se aruncase În luptă cu speranța nebună că ar mai exista o șansă de salvare a căpitanului. Găsise În apropierea malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era În pericol. Și mult mai mult decât atât. Dacă, printr-o minune, căpitanul se mai afla În viață, atunci nu-l aștepta decât o lungă și insuportabilă tortură. La capătul căreia vor cădea codurile, semnalele, procedurile Apărătorilor, rețelele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
informații a Apărătorilor era În pericol. Și mult mai mult decât atât. Dacă, printr-o minune, căpitanul se mai afla În viață, atunci nu-l aștepta decât o lungă și insuportabilă tortură. La capătul căreia vor cădea codurile, semnalele, procedurile Apărătorilor, rețelele din Europa, din Istanbul sau din Asia, metodele de protecție a voievodului și multe alte informații esențiale. Cuceritorii aveau acum șansa de a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama ce se petrecea dincolo. Trecerea fluviului devenise imposibilă, căci gheața nu mai rezista. Firește, fluviul avea să fie trecut peste câteva ore, cu ajutorul ambarcațiunilor. Dar Pietro simțea că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dovedi, apoi, că nici un grup de fugari nu se Îndreptase spre Țara Românească, prin munții Vrancei, și nici spre stepele tătare de la Răsărit, peste Siret și Nistru. La două ceasuri după căderea serii sosiră și veștile din zona de luptă. Apărătorii uciseseră Întreagă forță otomană rămasă pe malul Dunării și văzuseră cum un grup masiv de spahii, aflați deja pe malul celălalt, pornesc spre vest. Ceața acoperise, Însă, zona. Căutările trebuiau deci să continue nu În Dobrogea, ci pe țărmul bulgar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ionuț, slujitorul de la herghelie. Iartă-mă tată, dar nu mai pot rămâne! Dacă totul e bine, mâine seară mă Întorc cu Cosmin! Logofătul rămase tăcut. Nu era totul bine. Dacă ar fi fost, unul din curieri ar fi fost al Apărătorilor, iar Erina ar fi fost chemată la Cetatea Albă, alături de viitorul ei soț. Căci peste trei zile trebuia sărbătorit Anul Nou, iar misiunea căpitanului Oană va fi fost terminată până la orele amiezii. Nici un semn nu venea, Însă, din partea Apărătorilor. Logofătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
al Apărătorilor, iar Erina ar fi fost chemată la Cetatea Albă, alături de viitorul ei soț. Căci peste trei zile trebuia sărbătorit Anul Nou, iar misiunea căpitanului Oană va fi fost terminată până la orele amiezii. Nici un semn nu venea, Însă, din partea Apărătorilor. Logofătul intră În casă, dar se Întoarse din pragul ușii. I se păruse, o clipă, că o pasăre mare și neagră fâlfâise Încet pe deasupra casei. 28 decembrie 1475, ora 5.00 Cetatea Albă Spătarul Mihail ieși din cetate și preluă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate, alcătuite din turci și tătari. Nimeni nu dormise la Cetatea Albă În noaptea Sfântului Ștefan. Fuseseră pregătite planuri de salvare, fuseseră primiți curieri care aduceau vești. În jurul orei 2.00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul Groza, Ioan Țamblac, vechi sol al Moldovei la Istanbul, sosiseră În timpul nopții și așteptau Începerea adunării. Din partea Apărătorilor, În locul căpitanului Oană fu chemat căpitanul de-al doilea Petru Ilaș. Acesta sosi primul În sala sfatului, cerând o Întrevedere urgentă și scurtă cu domnitorul. - Te ascult, căpitane, spuse Ștefan, fără a se așeza În scaunul cu spătar Înalt destinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu domnitorul. - Te ascult, căpitane, spuse Ștefan, fără a se așeza În scaunul cu spătar Înalt destinat, În toate cetățile Moldovei, vizitelor voievodului. - Măria ta, am două lucruri urgente de comunicat Înaintea sfatului cu dregătorii apropiați. Primul este acela că Apărătorii au cerut chemarea tuturor efectivelor de luptă Încă de azi, lucru pe care l-am și făcut. Luptătorii lăsați la casele lor de sărbători vor sosi În cursul zilei. Ei vor ca măria ta să aprobe o misiune specială la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de a-l apăra pe voievodul Moldovei. Nu pot trimite deci nici un om peste Dunăre. - Înțeleg. Și al doilea? - Al doilea lucru de comunicat este că mesajul căderii lui Oană ar trebui să ajungă astăzi la sediul din Italia al Apărătorilor. Ei pot lua decizia Înlocuirii lui, dar mai pot hotărâ și anularea tuturor misiunilor desfășurate de Ordinul Apărătorilor din flancul de est al Europei. Prinderea lui Oană poate duce la căderea rețelelor de informații din Moldova, dar și din cuprinsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
doilea? - Al doilea lucru de comunicat este că mesajul căderii lui Oană ar trebui să ajungă astăzi la sediul din Italia al Apărătorilor. Ei pot lua decizia Înlocuirii lui, dar mai pot hotărâ și anularea tuturor misiunilor desfășurate de Ordinul Apărătorilor din flancul de est al Europei. Prinderea lui Oană poate duce la căderea rețelelor de informații din Moldova, dar și din cuprinsul Imperiului Otoman, al hanatului Crimeii, și al colaborării noastre cu celelalte forțe antiotomane din Asia și din Balcani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Vasluiului. - Mai așteptăm pe cineva? Întrebă Ștefan, mirat. - Nu, măria ta. Toți cei chemați au ajuns aici În timpul nopții. - Du-te, vezi despre ce e vorba și apoi convoacă adunarea Sfatului de taină. Pietro ieși În curtea cetății, trecu printre Apărătorii tăcuți, care-l priviră fără să Întrebe nimic și porunci deschiderea porții. În cetate intrară doi călăreți, din care unul i se păru căpitanului destul de cunoscut. - Erina! Ce-i cu tine aici? Tânăra descălecă. Era trasă la față și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
destul de cunoscut. - Erina! Ce-i cu tine aici? Tânăra descălecă. Era trasă la față și se vedea că drumul până acolo o obosise peste măsură. - Unde e Cosmin? Întrebarea rămase agățată parcă În frigul dimineții de iarnă. O auziră și Apărătorii, dar nu răspunse nimeni. - Dacă e cu măria sa am să urc chiar acum, spuse Erina. Mai apoi avem de vorbit, bine, Pietro? Să nu pleci nicăieri. Erina descălecă, lăsă calul În paza lui Ionuț și urcă repede treptele spre camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ridică privirile spre ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei vești rele, dar nu Întrebă nimic. Se afla lângă fereastră și abia atunci, din Sala sfatului,văzu ceea ce nu văzuse când intrase În cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aresteze pe vornicul Isaia și să-l aducă aici. Caz de trădare. A fost prins În capcana turcilor și a tătarilor. Și-a trimis luptătorii spre cetate, ca să mă apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi o rugăminte... - Oricare, Erina. Orice Îmi stă În putință. - Lasă-mă să rămân În preajma măriei tale și a Apărătorilor. Nu mă pot Întoarce acasă... nu mai știu ce să fac... Încă nici nu pot să cred... - Da. Poți rămâne cu noi. Mai mult, poți participa la adunarea care va Începe chiar acum. Ia loc pe unul din scaune. Vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și că nu are voie să-și piardă cunoștința atunci și acolo. Voievodul continuă. - După cum ați aflat, două corpuri de oaste au coborât În marș forțat În jurul Cetății Albe și acum intră În dispozitiv de luptă pe linia Dunării. Ieri, Apărătorii conduși de căpitanul Petru au spulberat tot ce a mai rămas din forțele dușmane pe malul nostru. Aproape cinci sute de oameni au călcat În picioarele cailor o mie trei sute de războinici, mai ales ieniceri. O parte din spahii, precum și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
momentul să declanșăm procedurile pe care chiar noi le-am stabilit pentru acest grad de pericol? - Da, măria ta, răspunse fără ezitare Cânde. - Da, măria ta, Întări spătatul Albu, urmat de ceilalți participanți. - Cu voia măriei tale, interveni Pietro, structurile Apărătorilor au intrat deja la gradul de alertă pentru cazuri de catastrofă. Toți au fost rechemați, iar cei prezenți și-au preluat misiunile de apărare a voievodului, documentelor și tezaurului. La Suceava, căpitanul Gâlcă a Închis cetatea, iar pârcălabul Șendre a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de ieniceri Înconjurară piața, dar se opriră la această măsură, fără a trece la arestări. Alexandru Încercă să pară detașat, dar simțea că ceva se Întâmplase și că misiunea era În pericol. Nu avusese, până atunci, nici un contact cu ceilalți Apărători. Nu știa dacă vreunul căzuse sau dacă „Îngerii” existau și reușeau să intervină. Uneori se Întreba chiar dacă totul e real, dacă acea misiune chiar exista, dacă portretele pe care le realiza ajungeau undeva. Dacă nu era totul o Închipuire a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
timp de amintiri acum. Trecuseră mai bine de douăzeci de minute până când ajunseră la corabia cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
minute până când ajunseră la corabia cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În care suntem protejați până la Întoarcerea În țară. Putem porni, de acolo, pe uscat. Dar e un drum periculos, cu toate informațiile pe care le avem de dus În fața măriei sale. Drumul e cu putință doar În cazul În care Ordinul Apărătorilor decide că trebuie să plecăm și ne acordă o escortă italiană. Aceasta e procedura de evadare În condițiile de azi. Pe scară se auziră pași grăbiți, iar În mijlocul Apărătorilor apăru căpitanul Morovan. - Ridicăm ancora. Dar, atenție, nu avem permisiunea autorităților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]