2,313 matches
-
pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei ori, nu știu de ce, mie oricum mi se părea că era același lucru și dacă mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era tot mai des muncit de gândul că greșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stratagemă naivă, menită să Îndepărteze gândul lichefiat că ar putea să nu-și mai revină niciodată. Nu, pe bune, chiar eram speriat ca nu cumva, Doamne ferește... Înțelegeți ce vreau să spun... N-am idee cât timp a durat scena așteptării apăsătoare care Îmi șfichiuia nervii și Îmi amplifica neputința de a reacționa Într-o manieră corespunzătoare, habar n-am care ar fi fost maniera aia, iar lucrul acesta mă stresa și mai tare. Încet-Încet, profesorul a prins să se reanime În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din cabinetul lui Kerenski, Țiganov s-a hotărât - În ciuda protestelor energice ale tatei - să salveze puternicul Wolseley de la o posibilă confiscare, desfăcându-l În bucăți și răspândind piesele În niște ascunzători cunoscute doar de el. Și mai târziu, Într-o apăsătoare și tragică toamnă, când bolșevicii luaseră puterea, unul din aghiotanții lui Kerenski i-a cerut tatei o mașină solidă pe care premierul s-o poată folosi În caz că ar fi fost silit să plece În pripă: dar bătrânul și plăpândul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de veghetor din urmă. În fiecare an completam, venite de la serviciul de cadre, fel și fel de formulare, autobiografii și întinse cearșafuri cu toate datele despre ce gândeai și nu gândeai că ar putea interesa pe careva. Era tot mai apăsătoare teroarea dosarului și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa cum și eu în studenție mă simțeam important dacă în pauza dintre două ore de curs, între ceilalți care ne strângeam în jurul lui, catadicsea să-mi adreseze câteva cuvinte, în loc de toate acestea mă lăsam dus într-o mohoreală tot mai apăsătoare. Și mă gândeam la anii aceia petrecuți la școala ajutătoare din orășelul dunărean de pe lângă locul unde fusese cândva anticul Aegyssus. Zilele mai erau cum mai erau. Dar veneau nopțile, cumplitele nopți, în care până și liniștea stelelor părea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință. Complice fie și pentru că am trăit în neștiință și mi-a fost frică să cred. O vină târzie, ireală în absolutul ei. Dureroasă, apăsătoare, în cadența zilelor mele. Abia textul acesta în care cobor dă contur vag vinovăției mele. Vina de a fi slăvit, poate, ticăloșia. Vina de a nu fi crezut celui prigonit. Vina de a fi tăcut atunci când, poate, și un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste tot... — Mulți? — Cred că vreo sută... Dar n-or să ne găsească. — Englezii sînt Încăpățînați. Oberlus ridică din umeri și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
după cină, de exemplu, și n-a mai râs deloc când am făcut glume din alea prostești care-l făceau să chicotească. Sunt un pic îngrijorată din cauza lui. În ceea ce-i privește pe mama și pe tata - a devenit destul de apăsător felul în care se înțeapă unul pe altul tot mereu. Niciodată nu au fost genul care să se certe și nici acum nu sunt, dar sarcasmul mamei și felul enervant de a vorbi al lui tata, ca și cum ar fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul de glume și diversiuni ca să-l înveselesc și să-l fac să iasă din tăcerea lui neagră, dar nu mi se părea că ajung undeva cu ele. Îi povesteam despre unii dintre cei cu care lucrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai plânse puțin și, după ce ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le era greu, dar își impuneau să depășească situația. A treia zi, întorși de la muncă acasă, urcând treptele pentru a intra în casă, se opriră locului înmărmuriți. Pe terasa de la intrare, care era destul de mare, nu aveai pe unde trece
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru cineva care locuiește în comun singura dorință e să scape de vecini. ― Exact ceea ce am afirmat ani de zile, dar numai azi sânt în măsură să-mi dau seama că m-am înșelat. De la o anumită vârstă, singurătatea devine apăsătoare. Mă gândesc cu nostalgie la serile când tricotam împreună cu Valerica ori jucam tabinet cu domnul Popa. A fost un bărbat în adevărata putere a cuvîntului! Și soții Panaitescu aveau drăgălășenia lor, iar năzbâtiile lui Doru mă făceau să uit că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
opera. ― Cred că n-am omis nimic. Se întoarse spre ceilalți: Mi-aș îngădui acum, evident, dacă-mi permiteți, să-mi exprim câteva păreri. Grigore Popa clătină din cap fără să comenteze. ― Întâi să trecem în hol. Atmosfera a devenit apăsătoare. O urmară ca niște automate. Matei înghiți în sec: ― Aș bea ceva. Simt că-mi vâjâie creierii! ― Sânt convinsă că tuturor ne-ar face bine o picătură. Sculptorul aduse o sticlă de rom și câteva păhărele. ― Eu nu beau! strigă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chiar al unei circumscripții electorale atât de obișnuite ca aceasta, trebuie să se ghideze în toate situațiile după cel mai strict simț al independenței sau, cu alte cuvinte, să păstreze aparențele. În afară de umiditatea care făcea și mai densă atmosfera, deja apăsătoare prin ea însăși, pentru că încăperea nu avea decât două ferestre înguste care dădeau spre o curte interioară întunecoasă chiar și în zilele cu soare, neliniștea, ca să folosim o expresie din partea locului, puteai s-o tai cu cuțitul. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de cinci persoane, interzicerea absolută a intrărilor și ieșirilor din oraș, procedându-se simultan la ridicarea măsurilor restrictive, deși mult mai puțin riguroase, încă în vigoare în restul țării, cu scopul ca diferența de tratament, fiind ostentativă, să facă mai apăsătoare și explicită umilința cu care se pedepsea capitala. Ceea ce vrem să le spunem, declară ministrul apărării, doar doar vor pricepe o dată pentru totdeauna, este că nu sunt demni de încredere și trebuie tratați ca atare. Ministrului de interne, forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
le promisese soției. Și lumea rîde, evident. Deși abordată din unghiuri opuse, moartea este prezentă în ambele filme. Totul e bășcălie, inconsistență, bîrfă măruntă și veselă în filmul lui Gabriel Achim. Dar mutilarea este „obiectul muncii”. Totul este grav, prelung apăsător în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, dar gesturile și faptele protagoniștilor sînt impertinent hazlii. În ambele cazuri, viața îi joacă feste morții și produce la fiecare colț eschive hilare. Ambele filme pun astfel în relief, sui-generis, un mod de viață
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de Amelia eu nu fac, nu las loc de echivocuri, și-mi pare bine că s-au lămurit lucrurile cu conu Costache, deși îmi pare nespus de rău că un lucru care era simplu a devenit atât de complicat și apăsător. Nici nu știu cum o să mai dau ochii cu el. Mama și cu papa nu m-au întrebat nimic, dar mama a zis ceva de rău despre Alexandru și că ea n-are încredere în el - a zis-o ca să aud eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Doar pentru că suntem oameni. Simțurile noastre nu pot percepe veșnicia. Ni se pare un basm. Moartea este victoria hazardului sau a unei boli neglijate. Lumea e rea, pentru că oamenii buni, așa cum se scrie în necroloage au murit. E tot mai apăsător și pentru morți. Pentru că betonul e mult mai greu decât țărâna. Dacă nu ar exista moartea, am sucomba din lipsă de adversari redutabili. Viața e dramatică uneori, dar niciodată nu poate fi cu adevărat tragică. Deoarece am fost avertizați din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
amintească un crâmpei, fie el cât de mic, din timpul acelei chinuitoare călătorii. În zădar. Singurele evenimente, pe care nu le putea uita, erau starea lui jalnică și deruta. Odată ajuns la capătul călătoriei, teama de eșec devenise și mai apăsătoare. Acuși va afla că e căsătorită și că în curând va fi mamă. Nu mama copiilor lui pe care și-o imagina el de atâtea ori și ziua și noaptea și dimineața și seara și când visa cu ochii deschiși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vrut în ruptul capului. Eu i-am spus același lucru, nu vroia să înțeleagă, era tare încăpăținat, nu vroia și pace. Măcar de s-ar hodini pe pământul pe care l-a iubit, că din pricina lui a murit!... O tăcere apăsătoare se așternu în compartiment. Toți au crezut că discuția a încetat aici. A scos din traista cu alimente un fel de șervet sau basma, cu care a început să-și șteargă transpirația de pe frunte și de pe piept, apoi continuă să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Luptele pentru Plevna; capitularea lui Osman Pașa, vestitul general otoman, comandantul grupării de forță de la Plevna, împreună cu întregul său Stat major... Cucerirea Plevnei a însemnat un moment crucial din războiul de Independență. ...În ceardac se lăsă o tăcere grea și apăsătoare că ți se făcea teama. Anton continua să povestească.... - Am văzut de aproape cum Osman Pașa, cu întreg statul său major, s-a predat generalului Cerchez și armatei române, nu rușilor!.. Acolo... la Smârdan, chiar în ultima zi de război
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vindecat de boala comorii....! încheie bătrânul istorioara. Se prea poate ca ea sa fie doar în mintea noastră... în gândul nostru, poate!.. mai adăugă, dupa o clipă, bătrânul Toma. Numa Dumnezău Sfântu știe!.. În casa padurarului se lăsă o tăcere apăsătoare, care‟i cuprindea din toate părțile,... - Hm?!..făcu boierul Șipoteanu, căzând pe gânduri. Se prea poate, să fie doar legendă, și legendele nu mor niciodată!.. - Mda!.. murmură în barbă bătrânul Toma, și după o vreme continuă... Din pâlcul de sate
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
semăna prin noaptea cu lună plină, păreri de rău adânci... ce treceau pe sus, deșteptând zările. Crengi... frunze, se trezesc de sub pânza de zăpadă spulberată de vânt, stârnit nebunește de ăuitul lui. Se făcu din nou liniște, o liniște grea... apăsătoare, de așteptare... ca și când cineva și-ar trage sufletul. Apoi, pe neașteptate, zăpada fu iar spulberată. Ăuitul părea a fi a unui lup singuratic. Prin mintea-i activată de primejdie, moșierul recapitulă în gând, fără voie, tot ce știa despre lupi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]