2,251 matches
-
căzând în gol și julindu-se de asfalt. Lumina puternică a unui felinar l-a orbit cum a încer- cat să deschidă ochii, după ce stătuse atât timp în întuneric. Abia mai putea vedea câte ceva. Iar răcoarea nopții era tot mai apăsătoare. — Mișcă ! se aude o voce groasă, și două matahale în uniformă îl și prind de mâini, unul de stânga, celălalt de dreapta, îl iau pe sus și se îndreaptă cu el spre poarta mare a Fortului 13 Jilava. Este dus
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la nimic, ba mai mult, a gândit că-i poate complica și mai rău lucrurile. Întrebat de ce se mișcă tot mai greu, țintuit de durerile de spate și de ceafă, de la loviturile aplicate, spunea că trebuie să fie de la frigul apăsător din celulă. Sigur că maică -sa nu-l credea, dar la ce folos un scandal ? La ce folos cuvântul său împotriva unor ofițeri respectați, cuvântul unui trădător, până la urmă, a unui destrăbălat care nu-și satisfă- cuse nici măcar stagiul militar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
are ce discuta. Degeaba încearcă să le descopere dincolo de trupul lor frumos, ele își dezvăluie doar pielea catifelată, de care este sătul. El vrea să se plimbe, nu să guste. Vrea să-și exorcizeze demonii dinăuntrul său, fricile tot mai apăsătoare, dar se lovește numai de zâmbete false și de picioare lungi, aproape perfecte, cărora nu le poate șopti cele mai ascunse secrete și împărtăși cele mai adânci sentimente. Degeaba încearcă să le afle poveștile și visurile, în loc de cuvinte primește mângâieri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vot de Încredere pe care-l primiseră, „vot”, aport și solidaritate largă cu care, În acea vreme, s-ar fi putut „face multe”, s-ar fi putut eradica cu un ceas și chiar cu un deceniu mai devreme multe și apăsătoare neajunsuri ale economiei și administrației. Nemaivorbind de cultură, sănătate și Învățământ, cele trei zone vitregite de toate guvernele de după revoluție, baza biologică și formativă, lucidă, a națiunii. Astfel, Ana Blandiana a Învățat „pe pielea ei” și a propriei ei organizații
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei țări Întregi, Într-o jumătate de secol de existență. În timp ce, nu-i așa, la Nordul nostru, nimeni nu se gândește să nege romanul maghiar, cinematografia, proza sau grafica cehă și poloneză, sau proza rusă, create În această lungă și apăsătoare perioadă!... E vorba, bineînțeles de enormele discuții În jurul „falselor ierarhii de valoare de dinainte!”. Discuții și preocupări obsesive, extrem de gălăgioase, ce se explică, evident, prin câteva lucruri: 1. Absența, după ’89, a unor lucrări de sinteză asupra perioadei postbelice, cea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
curând” edificată În forma unui stat unitar și mândru, vreo jumătate de secol, sub comunism, decât să cadă „Încă o dată” din „cercul” stabilității și previzibilității evenimentelor și valorilor Într-un „alt” labirint, ce amenința să fie unul dintre cele mai „apăsătoare”, mai „confuze”, negator al tradiției și firii noastre, al realelor valori!? ( Voi analiza, În curând, poate chiar În această vară a anului 2006, aceste lucruri Într-un text ce va purta titlul Vinovăția românească, o temă care m-a preocupat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
idei, prietenii și Întâmplătorii mei inamici, istorie - o istorie de care nu suntem prea mândri, dar care, odată izbăviți de „febra transformării” ce colorează și mișcă dimensiunile reale ale unui eveniment, Își va arăta poate și alte fațete, mai puțin apăsătoare, mai puțin „jenante”. Deoarece, se știe, timpul ne arată că istoria păstrează Întotdeauna unul sau mai multe „secrete”, care se cheamă „interpretări”! Sau adevăruri! La sfârșitul acestor pagini, un pic cam stufoase, e drept, dar care seamănă „uluitor” cu mine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dragoste, reședința lui preferată: Castelul Peleș, un colț de Germanie În inima României. Silueta zveltă a castelului, În stilul Renașterii germane, ascunde În interior un decor eclectic, juxtapunere a tot felul de stiluri, unic În felul lui, Însă Încărcat și apăsător; este un muzeu care ignoră și anulează natura Înconjurătoare. Se poate trăi Într-un muzeu? Carol putea, și chiar cu delectare, nu Însă și Maria. Pentru ea și pentru Ferdinand, dar pentru ea mai ales și pe gustul ei, s-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele ei. O liniște apăsătoare se așternuse în cameră, deși zbenguiala dansului vibra dedesubt. Am simțit dorința urgentă de a coborî acolo. Când m-am întors să ies din camera lui Sarah, se auzi un soi de cântat, clar, o voce subțire care se transformă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea din mâna lui. Când l-am întrebat dacă voia să-i dau un autograf, Kimball a așteptat un moment apăsător, mi-a mulțumit și mi-a declarat că nu voia nici un autograf. Stăteam pe scaunul meu turnant și sorbeam din cana de cafea. Kimball stătea chiar în fața mea, pe moderna, elegantă sofa italiană care ar fi trebuit să fie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din „acelea” pe care trebuie să ne ferim de a o pune în practică - și în nici un caz cu ajutorul poliției de orice fel -, ci munca devenită pasiune sau, invers, pasiunea devenită muncă „eliberează individul”: de sine-însuși, de zgura informă și apăsătoare pe care o poartă cu sine, aidoma atâtora, de falsele și repetatele sale „personalități”. Devine liber chiar dacă e sclav, chiar dacă trăiește într-o tiranie socială, chiar dacă e prizonier undeva într-o temniță; nu avem, și nu numai în literatură, cazul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
două uriașe conflagrații mondiale, din care au ieșit, din ambele, nu numai învinși, dar, a doua oară, și cu teritoriul împărțit pentru o jumătate de secol, și moștenind - ca și noi, dar în proporții mult mai mari, „apocaliptice”! - o Vină apăsătoare ca un blestem, o vină ce, iată, după o jumătate de secol nu pare a se șterge, a se stinge!... Și aceste uriașe „erori” istorice îi fac pe unii fii lucizi ai acestei națiuni, cea germană, să-și pună grave
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mori lângă movila Onești, în pustietățile Șipotelor, în loc să aștepți vremea când țara va avea nevoe de tine. Și acuma, după ce ți-ai îndeplinit menirea ca orice militar, adică după ce n-ai făcut nimica, acuma șezi în cortul tău, în căldura apăsătoare a verii, te gândești la căminul tău depărtat și te întrebi de ce Dumnezeu ai alergat trei săptămâni toate rătăcănile și toate râpile acestea? Ce-ai folosit? Nici domnul maior Ghelemè n-ar putea să ți-o spuie. El o știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să fie de față Francisco Goya (pictura icoanei intra în stilul luiî, - să-i explic toată durerea mea interioară și el să transpună întreaga frământare într-un tablou. Dar nu era și nu aveam cu cine dialoga. Simțeam singurătatea interioară, apăsătoare și dureroasă. Erau ceilalți pelerini întinși și ei pe jos pe saltelele subțiri dormind însă liniștiți și complet străini de problemele mele personale. Doar un bărbat, nu departe de mine, se mișca din când în când în sacul lui de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
poate chiar pasiunea de cunoaștere a specificului modului de viață sud-american, a caracteristicilor specifice bolivienilor. M-au impresionat relatările lui, aproape de specialist, despre cultul bolivienilor pentru Che Guevara, despre frumusețile munților bolivieni. 12. Vremea răfuielilor ? Plecarea curierilor a readus atmosfera apăsătoare din ambasadă printr-o inițiativă a șefului misiunii, aflată de mine de la organizatorul grupei de partid, la doar câteva ore de la conducerea curierilor la aeroport. Rolul de șef pe linie de partid îl avea cifrorul nostru: Tovarășul consilier, îmi zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o sancțiune mare, "vot de blam cu avertisment", pentru că dacă nu vom fi fermi s-ar putea să fim în situații și mai grave... Cine dorește să ia cuvântul față de abatere și sancțiunea propusă? Câteva minute se lăsă o liniște apăsătoare. Era evident, se aștepta poziția mea, adică trebuia să îmi asum responsabilitatea unei sancțiuni nedrepte, care marca primul pas pentru expedierea acasă a așa-zisului vinovat, sau să mă pronunț clar, fără menajamente despre interpretarea forțată a "incidentului". Am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Basarabia (volumul - Lacrimi pentru Basarabia, 1995). În poezia sa „transformă duritățile și asprimile în gingășii și frăgezimi, fulgerul în rouă, negurile în zăpezi; gândurile însângerate în gănduri înfiorate și înmiresmate.” Lumea este prezentă într-o nouă viziune: „altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
comunal s-au adeverit, însă abia peste un an, când s-au ridicat „mahalagii” din Huși. În legătură cu viața grea a țăranilor din județul Fălciu, în 1907 și înainte de acest an, despre relațiile încordate dintre țărani și proprietari sau arendași, despre apăsătoarele învoieli agricole, unele abuzuri și revolte care ajungeau până la crimă, cităm din Raportul procurorului Tribunalului Fălciu, Constantin Cozma, din 19 iunie 1907, adresat Procurorului General: „Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului d-voastră nr. 4004 din 7 iunie 1907, relativ la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de vată, ca să nu lași nimic În lingură. O parte din soluție rămîne În vată și dependenții păstrează tampoanele pentru situații de criză. Am obținut o rețetă pentru codeină de la un doctor bătrîn băgîndu-i o poveste despre dureri de cap apăsătoare. Codeina e mai bună decît nimic și trei sute de miligrame sub piele te scapă de starea de rău. Dintr-un motiv sau altul, e periculos să-ți bagi codeină În venă. Mi-amintesc de o seară În care Herman și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a mănăstirii conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru spațiul necesar unui Ospiciu. Bănuim că evadările bolnavilor din cadrul de cetate (de închisoare) al Ospiciului erau provocate tocmai de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamțu. "Lampe de tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
stocase alimente și tot felul de alte bunuri de consum, astfel că, începând din primăvară, magazinele erau aproape la fel de goale ca în anii ultimi ai domniei lui Ceaușescu. Ele s-au reumplut în zilele Festivalului, când bucureștenii, obișnuiți cu cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
darabana 14 la ureche, să fie toată viața prizonier în propriul său palat, condamnat să trăiască fără rude, fără prieteni, fără libertate, într-o atmosferă de intrigi și de lingușiri; că pentru nimic în lume el nu va preferi aerul apăsător și otrăvit al Curței domnești, aerului liber și limpede de la țară unde poate duce viață fără programe, unde ca supuși are un întreg popor de vietăți ce nu-i cer slujbe. Ascultam aceste cuvinte ale lui rostite cu accentul sincerităței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Miruna că fiecare text al meu e ca un testament. Cum zicea Chirilă despre un fotbalist, că acea cursă spre minge pare a fi ultima din viața lui. Despre Elkjaer Larsen zicea, într-o carte despre Mexico ’86. Gânduri stresante, apăsătoare. O să povestești până pe la 30-40 de ani, o să ai o preocupare, dar după aceea? Vei povesti cum ți-ai povestit copilăria. Și apoi? Să-ți scrii viața pentru că nu mai ai cum s-o trăiești. Să inventezi. De-aia m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
catedra de Geografie n-a aflat o cât de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram obișnuiți până la momentul acela. Era însă mult prea apăsătoare răceala domnului profesor. Ne lipseau naturalețea și bonomia gesturilor sale, șarmul și cuvintele tihnite. Așadar trebuia să facem ceva. Ne-am adunat ambele grupe în speranța soluționării cât mai rapide și eficiente a acestui diferend ce aducea în prim plan
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai ales cu nopțile prin Încăperile largi și pustii ale arhondăriei, cu canapele și paturi demodate, anume pentru răsfățul nostru - am mai găsit o așezare veche și Încă neinfestată de olari, amă râți și aceștia de silniciile perceptorului cu impozite apăsătoare pentru asemenea Îndeletniciri și lăsați astfel să piară, cu meș teșugul lor din moși-strămoși, de acea Fundație Culturală Re gală, unde aveam numai prieteni, dar care, cu toții, n-au Înțeles alarmele și Îndemnurile mele naive, mulțumindu-se să cultura lizeze
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]