2,718 matches
-
feminității. De ce te plângi? E gratis. Pe scenă apăru o femeie cu un coif auriu, iar audiența explodă. Asta mi-a dat impresia că aveam de-a face cu oameni care urmăreau prea multe emisiuni cu Oprah, prin satelit. Am aplaudat politicos în caz că urmăreau cine nu se implica pentru a-i umili apoi. Nu voiam să risc nimic. Lisei îi sclipeau ochii. Se aruncase în această acțiune de perfecționare a personalității sale ca în orice alt proiect din viața ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
De la o fereastră deschisă, se auzea un bărbat cântând În limba germană, acompaniat de un pian. — A, exclamă Du Maurier, oprindu-se și săltând capul. Serenada lui Schubert. Rămaseră sub geam și ascultară, până când melodia ajunse la sfârșit. Du Maurier aplaudă entuziast și, după o clipă, două chipuri uimite, un bărbat și o femeie, amândoi tineri, apărură În cadrul ferestrei. — Bravo! strigă Du Maurier. Cei doi zâmbiră, făcură un semn cu mâna și se retraseră, măguliți, amuzați și stânjeniți În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spirit, cu o asemenea abundență de mots amuzante, care se Întretăiau În crucișul și-n curmezișul scenei ca niște mingi de ping-pong, că abia dacă mai observai. Publicul de la premieră cu siguranță nu observase. Cum mai râdeau! Și cum mai aplaudaseră la final! Inutil de precizat că Wilde nu se arătase timid În a răspunde apelurilor care chemau „Autorul la rampă!“ Cu o garoafă verde la reverul hainei de seară și ținând o țigară În mâna acoperită cu mănușă mov, ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reușise să Îl gâdile Într-o asemenea măsură fără precedent rămânea un mister. Spre cinstea lui Însă, Du Maurier Însuși părea mirat și uneori intimidat de celebritatea care Îi venise odată cu restul. Avea să fie la teatru astă-seară, Împreună cu Emma, aplaudând din răsputeri la sfârșit și strigând, fără Îndoială: „Autorul la rampă!“, Împreună cu atâția alți prieteni și susținători, dar poate cu mai multă sinceritate și gânduri de bine decât oricine altcineva. Probabil că Du Maurier avea, Într-adevăr, „o fire excepțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un minut trebuie să iasă iar pe scenă. Închise ochii și inspiră adânc, Încercând să se calmeze el Însuși pentru intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare. Prietenii autorului aplaudară loial la sfârșitul actului, dar nota de entuziasm real care marcase primirea celui dinainte lipsea. Schimbau zâmbete și priviri stânjenite În timp ce se ridicau de pe scaune și ieșeau Încet În foaier. La toaleta pentru domni, Edmund Gosse se găsi alături, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi răbufnirile unei mulțimi furioase. Cortina se ridică din nou și actorii Își făcură reverențele, Întâi toți odată, apoi pe rând. Din punctul În care se afla, vedea o lojă ai cărei ocupanți - i se păru că recunoaște familia Burne-Jones - aplaudau viguros. Când dna Saker Își făcu reverența În fața scenei, cu penele negre vălurindu-se, o parte a auditoriului păru să Înceapă un cântec, iar ea ieși În fugă spre culise, palidă ca moartea, trecând pe lângă Henry fără o privire sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scaunele din fața lui și de a se urca pe scenă, pentru a-și salva compatriotul de această jignire. — De ce fac zgomotul ăsta, Kiki? Întrebă Emma, apucându-l speriată pe Du Maurier de braț și Împiedicându-l În efortul de a aplauda. — Nu știu... ba știu... dar e nedrept și crud, spuse el. Sunt o gașcă de terchea-berchea. Bietul James! — E Îngrozitor! spuse tare Florence Bell către Elizabeth Robins, ridicând glasul ca să acopere zarva. Ce e cu Alexander? De ce nu-l scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold Bennett stenografie În carnet: „O bătălie Între duri și puri“. Se năpusti spre culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceste surse și din conversațiile cu prietenii care, ca Gosse și Elizabeth Robins, fuseseră de față la premieră, Începu să reconstruiască Înșiruirea de evenimente care dusese la apariția lui, fără a bănui nimic, În momentul cel mai deplorabil: primul act, aplaudat de toată lumea, care părea să anunțe un mare succes; Începutul ezitant al celui de al doilea, batjocura crudă la adresa costumului dnei Saker, pornită de la galerie și din fundul sălii, pierderea totală a Încrederii În sine ca rezultat și efectul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fermecase, și totul era de foarte bun augur pentru Londra. Îi fu mai ușor de răspuns cu entuziasm În scris, decât personal. „Mă bucur din inimă și enorm, Kiki“, Îi scrise, așezat sobru la biroul său de la hotelul Osborne, „și aplaud, dansez, je me livre à toutes les extravagances de la joie la plus folle. Allons, exact așa și trebuie să fie.“ Dar, ca să se asigure că nu avea să fie de față la premiera londoneză, Îl invită pe Jonathan Sturges să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe ăsta nu mi-l amintesc. — A ținut un discurs foarte frumos, spuse Emma, loială, În care o lăuda pe Dorothea Baird și Îi mulțumea domnului Tree. Și a făcut o glumă despre Gerald și toată lumea a râs și a aplaudat. — Și Gerald ce mai face? Întrebă Henry. — Se distrează de minune, zise Du Maurier zâmbind. Și se roagă ca Tree să se Îmbolnăvească Într-o zi, ca să poată să Îl Înlocuiască. Dar i-am spus că un noroc de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Poate că din această cauză, la Hanovra și Köln Visul unei nopți de vară al lui Shakespeare era în repertoriul teatrelor municipale ale căror actori se zbenguiau prin momentele savuroase pe scene improvizate în timp ce spectatorii lor se vor fi încălzit aplaudându-i. Deși la temperaturi scăzute și cu deficit de calorii, viața mergea mai departe. Iar eu, abia fugit de la căldura din subteran, de la 950 m adâncime, înghețam acum la suprafață într-un tren neîncălzit, într-un autobuz ud și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
m-am simțit negrăit de satisfăcut, ca porteño, când am constatat că foiletonistul nostru, deși provincial, s-a arătat insensibil la propaganda făcută de localismul Îngust și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pensante nu crede În ghinion, că, uite, cu laba asta de iepure io mă feresc să calc pă broască. Și a scos-o din buzunarul interior al smokingului, fluturând-o exaltat. — Asta chiar că-i o directă În falcă, a aplaudat Anglada. Rațiune pură, cât mai multă rațiune pură. — Ba, după mine, io sunt chiar sigură că ie vieți care nimic nu se petrece În ele la Întâmplare, a insistat Pumita. — Uite ce-i, de-o spui pentru mine, ești chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mâini și dă picioare. Punând degetu pă rană, l-am Întrebat fără somație că cum Îl chema. La ananghie, amicu n-a mai avut cum cloci vrun șahăr-mahăr și mi-a arătat o Încredere care io sunt primu s-o aplaud, și a zis că Tadeo Limardo, vorbă care am crezut-o În graba mare sub beneficiu dă inventar, si vocé m’entende. Față cu șpionu, fii șpion și juma, mi-am zis, și pă peste tot i-am ținut umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
depășit niciodată trei sau patru sute de exemplare. Toate sunt virtual epuizate, iar cititorii cărora hazardul galanton le-a pus În mâini Câinele din Baskerville aspiră, captivați de stilul său deosebit de personal, să savureze Coliba Unchiului Tom, poate introuvable. De aceea, aplaudăm inițiativa unui grup de deputați din cele mai diverse sectoare, care sprijină editarea oficială a operelor complete ale celui mai original și divers dintre ai noștri literati. O seară cu Ramón Bonavena Orice statistică, orice activitate pur descriptivă sau informativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
resemnat ce spun ceilalți. Nu: e ca și cum toți trei am fi unul singur, care lucrează pe deplin liber și nu are de ce să se simtă jignit dacă ceilalți dezaprobă ce i s-a năzărit lui, și care nici nu se aplaudă singur dacă i-a venit o idee bună. Eu cred că, fără această uitare de sine a diverselor personalități, colaborarea nu e posibilă.“ La rândul său, Bioy mărturisește că „...Borges era o persoană care credea la fel cu mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Timpul poetic Elena Marin Alexe 5 noiembrie - A.P. Tu taci nu ai cuvinte Tristețea te apasă Când galbenul din toamnă Te cheamă înspre casă Cu nevăzute brațe Carisma-ți înconjoară Purtându-te spre stele Să urci pe bolta clară Acolo infinitul Aplaudă frenetic Sosirea-n galaxie A Timpului poetic
Editura Timpul poetic by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83269_a_84594]
-
În urma minusculei mele experiențe printre arpegii mi-am Însușit Însă faptul că extrem de puține lucruri pot depăși În intensitate senzația pe care-o Încerci pînă-n semiluna unghiilor noaptea cînd ești pe scenă, ai cîntat bine, și un Întreg stadion te aplaudă. N-am cîntat pe un stadion, am cîntat la Costinești, dar Îmi pot imagina cu ușurință stadionul. Să scrii ca și cum ai cînta. Reciproca nu-i valabilă. Din cauza lui Rachmaninov, Gogol și Stravinski mi-am ales pînă și o soție născută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o depășire, un derapaj, o gravidă, un accident, o tribună secerată ca pe vremuri de-un motor McLarren propulsat cu 250 de km pe oră, pentru că de fapt asta așteaptă toată lumea dar nimeni n-o recunoaște, și la sfîrșit toți aplaudă. Probabil că trebuie să mai așteptăm pînă să scoatem capodopere pe bandă rulantă, ca dacii, care n-au lăsat nici un singur cuvințel scris pentru posteritate, s-au găsit În schimb ulcioare, pumnale, brîie, inele, n-aveau edituri, ei și, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uimire, și le-a ținut un discurs scurt, În engleză, pentru aș umili și Învinge adversarul Încă din alocuțiuni, ce le-a spus, oșteni, zice, ne aflăm aici pentru a scrie o pagină pentru eternitate, și ăia dă-i și aplaudă zvîrlindu-și casca-n aer și-apoi În turma de germani fioroși, neinstruiți, Însă măcelăriți Încă din scenariu, care-au ajuns acum să facă Mercedesuri tocmai fiindc-au luat bătaie atunci, În timp ce noi am luat-o cîteva sute de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
margine și privesc. Nu intervin. Plan general cu sute de locuitori ai orașului care stau pe margine și se uită. SÎnt veseli. Ori de cîte ori e luat cineva la bătaie, Îi Îndeamnă pe mineri să lovească și mai tare, aplaudînd din toată inima. Plan apropiat: o moviliță de mineri din care irump ritmic răngi și bîte, ca un arici uriaș ce pulsează, de care se apropie un figurant cu aspect de funcționar. Încearcă să-și facă loc și strigă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este scoasă victima, un trup inert, dezarticulat, fără cămașă, acoperit de sînge, cu răni deschise pe spinare, ochii tumefiați și capul atîrnînd Într-o parte, și este urcată Într-o ambulanță. Pare imposibil să mai fie În viață. Locuitorii capitalei aplaudă din toată inima. Fac semne de prețuire minerilor, care se suie Înapoi În camion. Un cetățean le Întinde două franzele. Mulțimea exultă. „Bravo, bine i-au făcut! Să-i omoare, dom’le! Să-i omoare! Să-i omoare! Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care are pe puțin zece, și iei și premiul la Cannes. Film și premiu și tot mai multe cronici pentru cucoane elevate spiritual pe neașteptate și oameni cu basca pe-o sprînceană, ca pictorii, splendidă ecranizare, zice toată lumea aceea care aplaudă cum a văzut că se face la televizor, cu degetele lipite și palmele perpendiculare una pe cealaltă, deodată ropotele se Întețesc, li se pare c-au Înțeles ceva. Ce au Înțeles e din Gnter Grass. Protestul lui Oskar care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]