3,340 matches
-
un artist adâncit În arta sa. Când concertul se termină și publicul izbucni În aclamații, când luminile se aprinseră și dirijorul ceru orchestrei să se ridice, și apoi când făcu semn violoncelistului să se ridice, el singur, ca să-și primească aplauzele cuvenite și care-i reveneau pe merit, moartea, În picioare În lojă, zâmbind În sfârșit, Își Încrucișă brațele pe piept, În tăcere, și privi, nimic mai mult, ceilalți să aplaude, ceilalți să strige, ceilalți să-l recheme de zece ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aud un cântec de cel puțin trei ori. A fredonat toată melodia Scarborough Fair, acompaniindu-se la chitară. Am aplaudat-o toți trei, iar ea ne-a răspuns cu o elegantă plecăciune a capului. — Mai demult, am fost răsplătită cu aplauze entuziaste pentru un concert de Mozart, spuse ea. Dacă ne cânți Here Comes the Sun al Bealtes-ilor, spuse fata, laptele cu gheață e din partea casei. Reiko i-a făcut un semn de OK cu degetul mare și a atacat melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și de al doilea cartuș. BĂiatul Își desfăcea pușca și se Îndrepta către pavilion cu ochii În jos, fărĂ nici o expresie Întipărită pe chip, fărĂ să reacționeze cumva În fața aplauzelor, spunînd doar „mulțumesc“ cu vocea aia răgușită și ciudată dacă vreun profesionist Îi spunea: „Ai tras frumos, Stevie“. Își lăsa arma În rastel, apoi aștepta să vadă cum trage și taică-său, după care se duceau amîndoi la un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Povestea lui Davey arată ceva foarte important. Alcoolismul înseamnă dependență, indiferent de forma pe care o ia. A recunoaște asta și a renunța urmând cei Doisprezece Pași este scopul AA. Davey merge în spate și se așază lângă mine, în timp ce aplauzele devin din ce în ce mai puternice. Îl îmbrățișez. Fac un efort să nu plâng, deoarece Davey a fost așa de sincer și povestea lui a fost de-a dreptul emoționantă. Tipul din spate îl bate pe umăr. Situația devine puțin cam stranie. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grele zburând în jurul lor. Jonglerii stau cu un genunchi în pământ și le aruncă peste cap, de la unul la altul, încât ai impresia că o fac la întâmplare; mulțimea își ține respirația, se trage un pas înapoi, apoi izbucnește în aplauze. Uimire absolută! E amuzant să le vezi pe toate pipițele astea, adesea cinice, educate în spiritul pragmatismului media, cum stau și se holbează ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca să-și potolească dorul de cei din șatră și tristețea din sufletul ei, simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai conteneau, mai ales când cânta în limba țigănească. Toți se minunau cum o asemenea elevă interpretează rolurile ca o țigancă neoașă, fiindcă nu cunoșteau secretul vieții ei. Dacă până acum nu prea luaseră în serios viitorul Prințesei, părinții
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vă ajute! Să nu faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care-i spune îmbrățișând-o: „Te strâng în brațe după atâtea zile amare”, la care Constanța îi răspunde: „Lacrimile-mi curg de bucurie/ Bucurie, desfătare, suferința s-a sfârșit” este refrenul cântat de personajele din scenă timp în care izbucnesc aplauzele în sală și ploaia de flori pe scenă, pe care artistul care joacă rolul lui Belmonte le culege și le oferă Constanței, adică Prințesei. Cei din șatră s-au sculat în picioare și au început să strige: — Bravo Prințăsa noastră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
este indignată:”Să se îndoiască dacă îl iubesc? Cum ai putu să crezi, Belmonte, că mi-am dăruit inima altcuiva?”. Auzind această mărturisire, Belmonte își exprimă fericirea: „Tot ce părea de negândit, prin iubire s-a-mplinit”. Se cântă pe scenă în aplauzele publicului: „Trăiască iubirea, nimic nu este mai presus, Nimic să n-aprindă gelozia.” În următoarele scene din actul III, Belmonte încearcă de a o răpi pe Constanța ajutat de Pedrillo. Sunt descoperiți de Pașa Selim care hotărărște să le pună
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Selim care, impresionat de puterea dragostei lor, îi iartă lăsându-i să ia corabia și să plece. Se apreciază noblețea pașei și opera se încheie cu: „Fii generos și nobil, Să știi să ierți. Trăiască pașa Selim!” În ropotul de aplauze, Cezar, Dan și Doina se ridică să plece continuând discuția: — Și zici, Cezar, că lucrurile s-au mai schimbat de cum erau înainte. Mă refer la tine și la Teofana.. — Am terminat facultatea, ea a luat-o pe drumul ei, eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
turmalină roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă cutie din care scoate o brățară cu aceeași lucrătură ca a colierului și o pune la mâna miresei. Toți trei se îmbrățișează și se sărută plângând în aplauzele nuntașilor și în acordul muzicii care cântă „Mulți ani trăiască”. N-am cuvinte să vă mulțumesc pentru acest frumos și scump dar, dar mai ales pentru prezența dumneavoastră la nunta mea care mi-a readus un trecut foarte îndepărtat, dar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite, când mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o hârtie din mâna șefului guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite, când mai impetuoase, și regele trebuia să se oprească și se uita pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile îndreptate spre dânsul, ca mii de raze în focarul unei lentile miraculoase... ― ...grija mea statornică pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile îndreptate spre dânsul, ca mii de raze în focarul unei lentile miraculoase... ― ...grija mea statornică pentru propășirea țărănimii muncitoare, temelia puternică și sănătoasă a statului, de care depinde viitorul națiunii. În ropotul aplauzelor se amestecă acuma glasul lui Grigore, uscat de emoție: ― Bravo! Bravo! Nadina întoarse puțin capul spre el cu o mică privire dojenitoare. Apoi lectura se sfârși, ovațiile petrecură pe rege până la ieșire și toată lumea se urni să plece. ― Foarte nostim
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de mine, conașule? Și simțindu-se dusă spre colțul unde văzuse canapeaua, adăugă: ― Nu vreau!... Nu vreau!... Țip!... Să știi că țip!... ― Nu fi proastă, Gherghino!... Nu, nu! bodogăni Aristide crîmpoțindu-i gura cu gura lui. Cortina căzu în ropote de aplauze. Luminile țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea se liniști și intrară în funcție binoclurile. Nadina trona în loja ei ca un idol satisfăcut de adorația credincioșilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de entuziasm, strălucitor și răgușit, întrebînd frenetic, cum întreba pe toată lumea: ― Ei, ce ziceți de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala și policandrul începuse să balanseze în tavan de clocotul aplauzelor... Observând încurcătura pe fețele celor trei, își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. Vru s-o dreagă cu orice preț. Și, după o mică pauză, continuă cu același glas vijelios: ― Dar de sezonul ăsta extraordinar ce ziceți?... Copleșitor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
concursul necondiționat al vechiului parlament. Atunci noul prim-ministru se duse la fostul prim-ministru la tribună, îi strânse amândouă mâinile și apoi se sărutară pe amândoi obrajii. Deputații și senatorii, împreună cu publicul din tribune, acompaniară cu un uragan de aplauze scena aceasta de înfrățire patriotică. Mulți ochi se umplură de lacrimi și o duioșie înfioră chiar inimile cele mai rezistente. Numai prim-redactorul independent de adineaori nu-și ținu gura și spuse în tribuna presei: ― Pupăturile astea o să usture teribil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva, căci se știe cât e de dezinteresată, dar ce-oi fi având cu presa jidovească tocmai tu, care, de, ești nițel cam jidov de-acasă? Streșin mai bolborosi câteva cuvinte de revoltă și, profitând de un nou ropot de aplauze, părăsi țanțoș tribuna presei. În răstimp, în incintă manifestațiile de entuziasm continuau, susținute viguros de publicul spectator, deoarece, după îmbrățișarea șefilor, membrii noului guvern s-au coborât să strângă mâinile membrilor vechiului guvern și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
presei. În răstimp, în incintă manifestațiile de entuziasm continuau, susținute viguros de publicul spectator, deoarece, după îmbrățișarea șefilor, membrii noului guvern s-au coborât să strângă mâinile membrilor vechiului guvern și altor fruntași, fiecare acoladă fiind pecetluită cu urale și aplauze cu atât mai prelungite, cu cât cei ce își împreunau emoțiile îmbrățișării fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise prefectul surprins. Ei, iacă, domnilor, sufletul fin și delicat! Vedeți cum se cunoaște imediat?... Și după ce dumeri pe Grigore în câteva cuvinte, goli un pahar de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul Tănăsescu strânse peste masă mâna lui Titu în aplauzele admirative ale tuturor. Pe urmă toți își dădură multă silință să explice tânărului ardelean că țăranul îndeobște e așa de ticălos și de încăpățînat în răutăți, că numai forța brută poate să-l înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe loc următoarele stihuri pe care le-a rostit, având ca sursă de inspirație așa-zisa Directivă UE: „Azi vă spun că-i de vânzare Costumul meu denmormântare, În UE omu-i înhumat valabil Doar în costum biodegradabil. ” S-au pornit aplauze la adresa celui care a compus ad-hoc și a recitat epigrama. Sărbătoritul Ion Ion și-a ținut oaspeții cu petrecerea până a doua zi, iar gâlceava de la înmormântare parcă a fost dată uitării. CUM A FOST SALVAT UN MOTĂNEL E ultima
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga cât putea de tare că vede mereu pisici pe acoperișul palatului. Majurul Babuloi ia motănelul în aplauzele mulțimii și-i ordonă lui Trafulică să plece imediat la mașină. Ce-i va raporta superiorului, se frământă în gândul său. Că n-a știut, el cu atâta experiență, să-i instruiască pe soldații pompieri. Și, în loc de laude, va fi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai sunt în sat. În biserică, la slujbă se aflau babe și moșnegi, dar și multe enoriașe mai tinere, unele cu copii, altele fără. Când au auzit propunerea făcută de popă, au început să strige : - Bravo, părinte! Așa părinte! Și aplauze ca la spectacol. Popa le-a făcut semn cu mâinile ridicate spre cer ca la o rugăciune, potolind entuziasmul enoriașelor sale. - Dacă sunteți de acord, cum e duminică frumoasă, mergeți la casele voastre, mai puneți-vă treburile la punct în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
adresat invitaților înșirați în fața publicului : „Se pare că Piața nu și-a atins scopul dacă acum, la prezentarea evenimentelor de acolo, noi stăm tot aici, în sală, și ne uităm la dumneavoastră, «reperele epistemice», tot acolo, pe scenă, în fața noastră !”. Aplauze în picioare din partea tinerilor din sală... Nu era doar o simplă problemă de amplasare a scaunelor, ci o „pildă”, o modalitate spațială de a exprima o poziție - și opoziție - generațională. La o scară mai largă, aceeași atitudine s-a impus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Locuitorii teritoriului Basarabiei și Bucovinei de Nord, cu preponderență ucraineni și moldoveni, au obținut posibilitatea să se alipească la familia prietenească a popoarelor sovietice și să făurească o viață nouă - viața unui popor eliberat de sub puterea moșierilor și capitaliștilor români. Aplauze îndelungate/. Noi știm acum cu câtă bucurie populația Basarabiei și Bucovinei de Nord a completat rândurile cetățenilor sovietici. În felul acesta, odată cu alipirea Basarabiei teritoriul Uniunii Sovietice s-a mărit cu o suprafața de 44,5 mii de kilometri pătrați
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]