2,797 matches
-
mai lăsa pe Petre nici să intre în odaie, geloasă și dornică să-și servească ea singură logodnicul și să-l îngrijească. Klapka, văzînd-o, nici una, nici două, o luă ștrengărește de gușă, alegîndu-se cu o palmă zdravănă peste mână. ― Aa? Aprigă fetiță! murmură căpitanul uimit. Ce-i drept, lovește țapăn!... Dar cine-i frumoasa, Bologa?... Ehei, bine o duci tu aici! De aceea nu-ți pasă de noi! ― E logodnica mea, zise Apostol zâmbind. ― Cum? Logodnica...ta? întrebă Klapka complet zăpăcit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca un țărus, așteptậnd ca vậntul morții să se stậrnească și atunci să-și desfăsoare aripile printre rugăciunile pe care sufletul ei le dorise. Ea nu murise decật pentru Yon, pentru mine murise numai ca să trăiască acum mai puternică, mai aprigă , mai pasională. Poate că pentru ea moartea fusese o binefacere care o împăcase cu destinul sau poate un blestem care o smulsese de lậngă cel drag ; pentru mine însă ea era o fărậmă din ceea ce se cheamă veșnicie, picurậndu-mi în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
contesă cu care obișnuia să-și impună doleanțele, în ciuda lipsei vederii. Își educase copiii cu grijă, școlindu-i după tradiția familiei Bibiri, al cărei arbore genealogic se încovoaie sub greutatea slujitorilor școlii romậnești. Neculai Bibiri, fostul meu învățător, era un om aprig, iute la mậnie și întotdeauna extrem de exigent cu sine și cu ceilalti. Modelul său de învățător fusese întotdeauna Domnul Trandafir, pe care nu contenea să-l invoce la fiecare oră de curs. Își dorea atật de mult să semene cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nepăsarea? e binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oiu chinui dar mintea - să răspund pentru tine. Orbirea? nepăsarea?... Nevinovat-orbire Cât de frumos și-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a lupul aprig el pentru mielul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând, Natura-i fericire și veșnic e în pace - Și leul și cu taurul de mult stau să se-mpace - 75Iar omul ce-i făptura aleasă, are-anume Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Și ce rămase, umbra simțirei e: Murmura lumei Netedă, palidă, ca și ea. Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blîndul-cuvîntător. Aprigul Ajax Țărînă-i azi și nimic mai mult. Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii Caesari? Tibrule galbăn Unde e astăzi mărirea ta? Chiar Papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văzând cu ochii combustia poetică. Căutând sensul artei, poate dăm și peste cel al vieții. Sunt creații care ne golesc mintea ca la marile începuturi. În artă, există numai valori individuale. Generațiile sunt doar ornamente. În artă, confruntările sunt mai aprige decât în economie. Pentru că aici se tranșează ierarhiile pentru eternitate. Arta poate fi făclia din tunelul disperării. Arta se poate lua la trântă cu timpul. Totalitarismul îi obligă pe artiștii valoroși să se refugieze în estetică. Artistul care se respectă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lume... De unde până unde s-a ajuns la numele pe care îl poartă și astăzi? Cei care i-au dat acest nume au fost urmașii lui Toader Luca, Costache Luca și cu nevasta lui “Coana Tinca”. Hangița era o femee aprigă, dar bună gospodină. Ea punea dinaintea fiecărui mușteriu, pe un talger de lut ars, trei sarmale făcute gospodărește! Acestea erau “din partea casei”, cum merge vorba. Și uite așa, încet-încet, de la “Hanul Cotiugaragiilor”, cum era cunoscut într-o vreme, a ajuns
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de soție...Dar vom mai vedea... Lupta cu forțele naturii Cu cine credeți că se va lupta mai întâi pentru a-și încerca forțele? Ei, da, cu nimeni alta decât cu Prințesa Vânturilor, care era de o frumusețe desăvârșită, dar aprigă la mânie și ar fi vrut să dărâme toți copacii în calea ei și să aducă furtuni puternice, potop peste capul lumii, doar era verișoara balaurului. Adrico a apucat-o de după umeri și a aruncat-o în prăpastia cea adâncă
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
armăsarul un ajutor de nădejde și să îl înțepe în inimă pe balaur dacă stăpânul său ar fi fost răpus la pământ de urgia nestăvilită a dușmanului. Întunecatul balaur Marco Balaurul se apropia pe neașteptate de Andrico și îl atinse aprig cu o flacără albastră pe umăr. Îndraznețul voinic nu se sperie ci scoase sabia și o înfipse adânc în piept. Întunecatul a sângerat, dar și-a revenit repede și l-a ridicat pe Andrico până la cer, după care i-a
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
și că am fost subiectiv. Dar e povestea mea, povestea singurătății mele, singurătatea mea. Pe care nu am vrut să o împart cu nimeni. Aud zgomotul dușului. Mai bine zis al dușurilor mele reci, fierbinți, blonde, brune, aspre, moi, tandre, aprige, sincere și mincinoase. Dușuri. 124
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Scotus - voluntarismul său - o teorie care unește atotputernicia divină cu libertatea și responsabilitatea fiecărui om? 5. Doar ființa individuală este singura reală din punct de vedere ontologic Alături de Duns Scotus se află și figura unui alt mare franciscan, William Ockham, aprig apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii răi ai deșertului și duhurile pădurii, au năvălit pe țărm să se lupte cu zeii lui ocrotitori. Ntombi bănuia că se vor fi furișat spre luntrea zeilor fiare aprige, poate lei ca leul care o înspăimîntase pe ea de mult, făcînd-o să se urce în copac și astfel să scape cu viață. Nefert își închipuia nu o bătălie, ci poate plictiseala cârmaciului, care oricât o va fi îndrăgit pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu mine de parcă aș fi o străină. -Ăsta e felul lui, nu trebuie să vă faceți griji, zise Ioana care și ea lăcrima. -Tocmai că-mi fac, niciodată nu cred că se va schimba. Firea lui mi se pare mai aprigă decât a tatălui său, care la vârsta lui era mai maleabil. încă-l mai iubește pe tatăl lui Ionuț, iubirea i-a rămas un rug aprins care nu se mistuie și pentru care încă suferă. Probabil iubirea ei a fost
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a domnului Bogdan Crețu? Am săl mai invit odată la mine pe dr. Hurjui și am să aduc vorba de „chestiune”, așa, aleatoriu, și sper să nu mai găsească un motiv de plecare instantanee, mai ales că și domnia sa mânuie aprig condeiul prin pleiada vârstei a III-a de creatori și pe deasupra este și gerontolog! Dar până la o nouă întâlnire cu eminentul profesor-doctor, personal cred că prof. Bogdan Crețu a întocmit o hartă a senectuții fără să ajungă pe teritoriul ei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
sexuală nu a preocupat niciodată prea mult autoritățile confucianiste care practicau și ele tao în budoar. Dar, atunci când au apărut secte care practicau yoga sexuală în masă în templele taoiste, acestea au determinat autoritățile guvernamentale să instituie măsuri de represiune aprigă și pogromuri sexuale. Sectele sexuale ale taoismului au continuat să apară din când în când până în ziua de azi. Comentând practicile acestora, călugărul budist Tao An (292-363) scria: „Acești taoiști practică în mod absurd discipline obscene din Cartea Galbenă [un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Acolo va găsi inima neprefăcută și pururea tânără a țăranului nostru, acolo eterna icoană în care sufletul românului se arată, aici mâhnit și tânguitor, aici voios și zglobiu, aici viteaz și disprețuitor de moarte, aici blajin, aici îndârjit, priponitor și aprig... dar totdeauna măreț și bun până va putea lega prieteșug cu acea limbă frumoasă și negrăit de dulce, fără de care poezia în veci nu va putea trăi. Nu se poate uita entuziasmul lui George Sion care elogia limba românească astfel
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
coboare" prea mult în timp ce alții "urcă" prea mult... Concepția democratică a egalității înseamnă o ierarhie justă (fiecare se află pe o poziție socială, inegalitățile legitime fiind legate de diplomă, de vechime în muncă etc.). Principiul egalității dă naștere unor critici aprige, cu cât societatea este mai democratică iar oamenii mai sensibili la inegalitățile sociale, dar munca rămâne schimbul între efortul depus și retribuție. Retribuirea se leagă de merit. Dacă suntem liberi și egali, la muncă egală vrem salariu egal, la muncă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește 47 dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă molcom peste locurile joase, trecând printre flori
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul că îi sunt enunțate (și regretate) limitele. Paris spune într-un loc că, oricât de aprig la luptă ai fi, nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, 52 ori de istovirea prea grelei și îndelungatei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un om cu fire aleasă. Însă povețele lui îl au în vedere pe Ahile: îi spune lui Patrocles ca, fiind mai mare de ani, să-i vorbească înțelept, să-i dea sfaturi de folos, spre binele său și spre potolirea aprigei sale firi. E firește aici un grad de recunoștință pentru Peleu, care îl primise și îl păstrase în casa lui, dar și expresia unui caracter ales, pe care Patrocles l-a moștenit. Cum arăta, nu ni se spune. Că era
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium întreg, atotcuprinzător de suflet, în care lumea lui se preface toată în lacrimi. Ahile se află întreg în toate pasiunile lui. Iar detașarea lui de trecut este a singurului erou homeric care are
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îl liniștește: va face în așa fel încât Patrocles nu numai că nu va putrezi, chiar de-ar zăcea așa un an, ci va fi încă și mai frumos. Apoi, după ce Ahile se împacă cu Agamemnon, e cuprins de o aprigă nerăbdare, vrea să intre neîntârziat în luptă, spune că, până nu-l va îngropa pe Patrocles, nu vrea nici mâncare, nici băutură. Și se întoarce în tabără să-l mai plângă o dată pe prietenul mort, să-și aducă aminte, să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui aprigă se rup și pomii din livezi, pe călători îi pleacă și-i supune, lovește dârz în ziduri bine încheiate de piatră sau de bârne. Primăvara adie cald, topind zăpezile din munți, alunecă molcom peste locurile joase, trecând printre flori albe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul că îi sunt enunțate (și regretate) limitele. Paris spune într-un loc că, oricât de aprig la luptă ai fi, nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un om cu fire aleasă. Însă povețele lui îl au în vedere pe Ahile: îi spune lui Patrocles ca, fiind mai mare de ani, să-i vorbească înțelept, să-i dea sfaturi de folos, spre binele său și spre potolirea aprigei sale firi. E firește aici un grad de recunoștință pentru Peleu, care îl primise și îl păstrase în casa lui, dar și expresia unui caracter ales, pe care Patrocles l-a moștenit. Cum arăta, nu ni se spune. Că era
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]