2,862 matches
-
sosi la București cu „patru basme nouă”, însă cu toate acestea are o problemă care-l macină psihic, aceea că n-a reușit să finalizeze comedia „Titircă Sotirescu”, tocmai când bunul său amic Delavrancea culegea aprecieri unanime cu al său „Apus de soare”. La 11 mai e din nou la București după ce se oprise câteva zile la Budapesta. La 20 mai e la Berlin și revine la București pentru scurt timp. Deci în 1909 e un călător permanent, un creator de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de ai lui Israel, ci să mergem pînă la Ghibea." 13. A mai zis slugii sale: "Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să rămînem acolo peste noapte. 14. Au mers mai departe, și apunea soarele cînd s-au apropiat de Ghibea care este a lui Beniamin. 15. S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămînă peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat, și s-a oprit în piața cetății. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
de care mai îmbietoare. Sunt ale lui Ianachi abăgerul. Acum însă vrei-nu vrei o s-o luăm la picior până pe Ulița Hagioaiei. De acolo mai vedem noi încotro ne-or purta pașii... Odată ajunși în Ulița Hagioaiei, o luăm spre soare apune, până ce la stânga ne îmbie Ulița Brăhăriei. Bătrânul mă fură cu coada ochiului, semn că are să-mi spună ceva. Și nu m-am înșelat, pentru că îndată am și auzit întrebarea: Ia spune-mi, nu-ți amiroase a ceva mai deosebit decât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
CÅTRE URMA TA Întinde aripile degetele aorte prin care vântul så-ți cânte singuråtatea Închide ochii și marea så-ți unduiascå în pleoapa orizontului apunând printre alge Egreta ce nu regretå nicicând nisipul în care și-a låsat umbra și a zburat mai departe så fii Eu voi råmâne un far aplecat cåtre urma ta descoperitå de refluxul amintirii Și valurile-mi plâng în loc de luminå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1606]
-
un buchet de flori În mână. Buzele lui le-au atins ușor pe ale mele, atât de fin Încât eu am fost ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci că deși relația noastră fusese pe cale să apună, o ferisem de moarte. Și era altfel acum. De parcă se putea Întrezări deja un nou răsărit. Am intrat cu el În sufragerie și m-am lăsat să cad În brațele lui pe canapea. Un tablou În aparență perfect. ― Ghici unde
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
INNUENDO Sunt departe de tine Aproape de tine sunt ca un råsårit må apun înspre ține că un nor în privirea ta må råsfir a senin și må prefac în rouå pe geana ta amestecându-må în lacrimile tale că så-mi știi curgerea vadul prin care imi simt viața unduindu-se în delta frumoaså a
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1639]
-
-i de mirare, a fi om e lucru mare”. Și „Moartea este oglinda în care tu vezi că ești pământ și în pământ ai să te întorci”. Pe când soarele se ascundea în spatele unei gene roșii de deasupra dealului dinspre soare apune, trăistuțele nostre erau deja pline cu alune. Am să le pun la uscat sub streașina chiliei și la iarnă vor fi mană cerească pentru veverițe. De altfel ele își strâng câte ceva pentru iarnă, dar una-i să primească o alună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
muncit pământul? — Am muncit pământul. —Aveați și vite? —în majoritate, era teren arabil. N-aveam nici cea mai vagă idee spre ce se îndrepta discuția celor doi. Erau lungi zilele, nu? Ne trezeam pe întuneric și munceam și după ce soarele apunea, a răspuns Mike aproape mândru. Șapte zile pe săptămână și nimeni nu avea noțiunea de vacanță. — Ați avut un comportament lăudabil, a murmurat Josephine. Asta până când tu ai scăpat de sub control consumul de alcool, ai început să dispari de la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aia cu un PUF! împrumutând bani de la Gaz atunci când știam că era lefter, pentru ca apoi să nu-i mai returnez datoria. BANG! Trezindu-mă pe podeaua din dormitorul meu, într-o lumină difuză, fără să știu dacă soarele răsare sau apune. BUF! Chiulind de la serviciu pe motiv de boală în ziua liberă a lui Martine, astfel că ea a fost nevoită să vină la muncă. KAPUT! Trezindu-mă într-un pat străin, lângă un bărbat străin, fără să-mi pot aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost biroul ei - una dintre sclipitoarele tehnici manageriale a lui Vivian este aceea de a-și muta angajații de colo-colo, astfel încât să ne dea un fals sentiment de promovare sau de retrogradare. În orice caz, epoca lui Lulu a apus. Dar o să-i treacă. Numai că ea e ridicol de competitivă. Asta-i tot. Am clătinat din cap, simțindu-mă încă puțin descurajată, dar și recunoscătoare pentru gestul de prietenie al lui Phil. — Mulțumesc. știu că uneori durează până când îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lunga alee privată care ducea la proprietatea Cox. Randall și-a parcat Porsche-ul, iar eu m-am dat jos din mașină, admirând întreaga priveliște: casa enormă cu țigle Stanford White, pajiștile întinse, terenurile de tenis perfect întreținute și soarele care apunea în apă, chiar în spatele casei. Nimerisem în Marele Gatsby. Iar Randall- care se întindea atletic, astfel încât tricoul de polo i s-a ridicat, dezvăluind o bucățică de abdomen tare ca piatra - era perfect integrat în decorul ăsta. — Am scos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iar ferestrele au cercevele delicate din lemn. De pe deal, priveliștea îți taie răsuflarea. Celălalt loc preferat al nostru este portul Qing-dao. Frumusețea lui constă din amestecul de arhitectură tradițională și modernă. La capătul țărmului lung e un pavilion care, atunci când apune soarele, te face să te simți în cadrul poemului „La despărțire” al poetului antic Ci Yin. Unori, recităm împreună versurile. Și astfel, prieten drag, la Podul Cocorului Cafeniu Îți iei adio de la vest Cețurile din mijloc de april și florile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se despică și o înghite tăcut. În toiul acestei frici îl întâlnește pe Tang Nah. El se îndreaptă spre ea pe strada zgomotoasă, la asfințit. Îi zâmbește, se oprește, își scoate țigara dintre buze și se prezintă. Soarele tocmai a apus. Cerul e acoperit de nori roșiatici. Sunt într-o dispoziție groaznică. Însă bărbatul din fața mea e un jurnalist cunoscut. Face parte din personalul unui ziar important, Dagongbao. Nu-mi permit să fiu nepoliticoasă. Îi întind mâna. Îmi cer scuze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
controlul total asupra conducerii Partidului Comunist, inclusiv înlăturarea dușmanilor lui politici. I s-a dat satisfacție. În 1934, zeul și-a condus adepții și a făcut un miracol. Acesta a fost denumit Marșul cel Lung. * Peste deal, soarele începe să apună. Batalioane de soldați sosesc și se aliniază. Se așază pe jos în șiruri, în fața unei scene improvizate, înălțată din țăruși din bambus spre cerul de un albastru din ce în ce mai închis. Orchestra își acordează instrumentele. Fata din Shanghai s-a impus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
După-amiaza e liniștită și s-a așternut o atmosferă propice taifasului. Ajungem la malul râului. Iubitul meu pășește tăcut, de parcă ar fi adâncit în gânduri. Eu și Lao Lin schimbăm cuvinte despre vreme, sănătate și război. Privind spre soare, care apune pe după trunchiurile copacilor, el îmi propune să ne așezăm la umbra unui copac. Lao Lin începe să mă felicite. Îmi spune că cererea noastră de căsătorie a fost aprobată. Nu schițez nici o reacție. Aștept să arunce bomba. Nu ești încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se poată face nimic într-un documentar intitulat Întâmpinarea Imeldei Marcos. I s-au lasat pleoapele, bărbia îi atârnă, iar gura și maxilarul nu mai stau la locul lor. Optzeci și doi de ani. Soarele nu are cum să nu apună. Ceea ce mă nemulțumește este că el nu vrea să-și accepte soarta. Refuză să se dea bătut. Nu-mi trece mie afacerea. Îmi spun în sinea mea că e prea bătrân ca să se mai gândească la mine. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole trandafirii, căzând din cer, ușurel, depunându-se: parașute. Ne-am Învățat cu ele - de când to-ot. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
binefacere de a fi făcut să se nască nobil printre nobilii puternicului popor Kel-Talgimus, „Poporul Vălului“, neîmblânziții imohag, pe care ceilalți muritori îi cunosc sub numele de tuaregi. Nu se afla nimic la miazăzi, la răsărit, la miazănoapte sau la apus; nimic care să pună hotar influenței lui Gacel Vânătorul, ce se îndepărtase încetul cu încetul de centrele locuite, pentru a se statornici în cea mai retrasă margine a deșerturilor, acolo unde se putea simți pe deplin singur cu animalele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vorba: — Ce avem de Împărtășit, acest om și cu mine? Eu sunt un adorator al vieții, iar el un idolatru al morții. Eu am scris: „Dacă nu știi să iubești, la ce-ți slujește oare faptul că soarele răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca și cum n-aș fi auzit. Dar urmează un strigăt, puști care se Încarcă, pași. Nu mai stau pe gânduri, fug de-a lungul străzilor, nu privesc În urmă, mă arunc În gangurile cele mai strâmte, cele mai Întunecoase, soarele a apus deja, Într-o jumătate de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului. Și poarta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
profunzime vor câștiga În Întindere. Ne-am regăsit amândoi zâmbetul; mi-a oferit țigara păcii, Înainte de a continua: — Încă mai ieri, străinătatea nu exista pentru noi, Orientul se oprea la Cape Cod. Și, dintr-odată, sub pretextul că un secol apune, iar un altul răsare, pașnicul nostru oraș e asaltat de turbulențele lumii. Trebuie precizat faptul că Întâlnirea noastră avea loc În 1899, la puțină vreme după războiul hispano-american, care ne purtase trupele nu numai În Cuba și Porto Rico, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dornic să facă În așa fel Încât să nu-l poată ajunge niciodată, Își construi un palat sub pământ, un palat imens căruia Îi Închise toate intrările. Fabulos de bogat, Își făurise și un soare artificial, care răsărea dimineața și apunea seara, ca să-l Încălzească și să-i arate scurgerea zilelor. Dar, vai, Zeul Morții reuși să Înșele vigilența monarhului și se furișă În interiorul palatului ca să-și Împlinească misiunea. Trebuia să le dovedească tuturor oamenilor că nici o ființă nu scapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să îmi dau singură curaj, repetând cuvintele pe care le citisem pe una dintre pietre, fiți puternici, credincioși părinți, nu există om mai presus de moarte. Când ajungem în nord, lumina devine tot mai delicată, pare că soarele vrea să apună înainte de venirea amiezii, ceața densă ne îngreunează drumul, iar noi șerpuim pe șoseaua îngustă, printre munții ascunși în norii ce coboară asupra noastră ostili și stranii la curbele cele mai strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
urechilor lor asemenea unor dulci secrete. Acum vreau și eu să merg acasă, abia aștept să ajung, nu mai pot aștepta, aici suntem expuse, numai acasă vom fi în siguranță, dar mallul se întunecă dintr-odată, ca și când soarele ar fi apus în mijlocul zilei, cineva strigă, pană de curent, din pricina prea multor aparate de aer condiționat, mulțimea ia cu asalt ușile, dornică să își găsească adăpost și să scape de aici, la unul din magazinele de la ultimul etaj a izbucnit un incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apă ce împrejmuia castelul, a traversat intersecția de la Jinbocho, a urcat panta de la Ochanomizu și a ieșit în Hongo. De acolo, a mers pe linia troleibuzului până la Komagome. Mărturisesc că am făcut ceva drum. Când am ajuns la Komagome, soarele apusese deja și era o seară liniștită de primăvară. Unde suntem? întrebă Naoko de parcă era picată din cer. — Komagome, am spus eu. Nu știai? Am ocolit mult. — De ce-am venit aici? — Tu ai venit aici. Eu n-am făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]