2,292 matches
-
morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a lui Dumnezeu, este inseparabilă de divinitate, prin iubire. În creștinism, omul nu mai este singur, ci Într-o permanentă relație de comuniune cu Dumnezeu (arhetipul Tatălui creatoră. Iubirea este mai puternică decât păcatul. Din acest motiv, persoanei păcătosului i se deschide perspectiva mântuirii, a salvării și a purificării sale sufletești, morală și spirituală, pentru a-și putea redobândi starea sa originară. Omul nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceasta este, În primul rând, o pulsiune morală, care vine dinspre Supra-Eul meu valoric. Aceste modele umane corespund aspirațiilor mele, către care eu mă Îndrept. Ele pot fi părinții, profesorii, educatorii, maeștrii, șefii, alte personalități. Modelele de referință incarnează anumite arhetipuri, către care Eu tind, și această aspirație este dată de o nevoie interioară În care văd propria mea Împlinire. Cum trebuie să Înțelegem, din punct de vedere psihologic și moral, aspirația de a te identifica cu un model uman ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prezintă o importantă formă de regresiune la stadiile pulsionale anterioare de evoluție, marcate, În special În cazul cuplurilor de bărbați homosexuali, printr-o importantă dependență maternă. Pentru aceștia simbolurile materne (apa, marea, corabia etc.Ă sunt elemente comune În planul arhetipurilor care-i apropie. Cuplurile nefirești sunt cupluri confuze psihologic și alienate din punct de vedere moral. Partenerii acestor cupluri Își vor sublinia tendințele prin cultură, preocupări intelectuale, artistice, sau prin modele de conduită hipercontrolată, afișând distincție, rafinament, politețe exagerată. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul rând, un pronunțat caracter valoric, fiind expresia concentrată a unor simboluri sau arhetipuri reprezentative În cadrul unor culturi. Tipurile desemnate de ele sunt expresia modului de viață al civilizațiilor care au construit culturile respective și aceste modele sunt reprezentative pentru civilizațiile date. Fr. Nietzsche distinge, În spațiul culturii clasice elene, două tipuri fundamentale care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cetății și normele morale. Tipurile umane, mai exact cele la care facem referință de data aceasta, tipurile sociomorale, sunt expresia raporturilor dintre om și cetate. Ele sunt produse ale cetății, ale valorilor morale, sociale și spirituale, incarnând anumite simboluri și arhetipuri de care cetatea are nevoie pentru a-și justifica și menține propria existență. Aceste tipuri sociomorale, cu semnificație simbolică, sunt personalitățile prin intermediul cărora cetatea influențează Întreaga comunitate umană din interiorul ei. Fiecare dintre aceste tipuri umane are un statut și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
virtuțile sale garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii că s-a abătut de la normele morale, divine și umane. Este simbolul cenzurii, pentru că prin gura profeților vorbește Însăși divinitatea - arhetipul suprem. Profeții apar În momentele de criză ale cetății, pentru a avertiza asupra răului și a readuce lumea la starea de ordine de care s-a Îndepărtat. că Înțeleptul este un personaj aparte. El este cel care gândește, cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exercițiul gândirii creatoare a individului ce descoperă adevărul. Zarathustra caută să convingă prin persuasiune mulțimile, impunând forța morală ca ordine universală a lumii. Două modele, două personalității, două metode, două direcții de existență sufletească și morală ale Cetății. Zarathustra incarnează arhetipul nordic, pe când Socrate arhetipul sudic. Ordinea morală și ordinea rațiunii devin, În aceste cazuri, modele de viață ale cetății, stări de spirit. 2. Relațiile interumane Cetatea creează, prin viața În comun, anumite relații interumane specifice. Spre deosebire de viața În natură, viața
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
individului ce descoperă adevărul. Zarathustra caută să convingă prin persuasiune mulțimile, impunând forța morală ca ordine universală a lumii. Două modele, două personalității, două metode, două direcții de existență sufletească și morală ale Cetății. Zarathustra incarnează arhetipul nordic, pe când Socrate arhetipul sudic. Ordinea morală și ordinea rațiunii devin, În aceste cazuri, modele de viață ale cetății, stări de spirit. 2. Relațiile interumane Cetatea creează, prin viața În comun, anumite relații interumane specifice. Spre deosebire de viața În natură, viața În cetate se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
separare de un anumit model arhetipal, care Îți este propriu, În care te-ai născut, cu care te-ai format și la care te raportezi permanent, recunoscându-te ca persoană numai În acest tipar. Înstrăinarea este ruperea legăturilor individului cu arhetipul său originar. Aceasta va declanșa sentimente morale dureroase, de izolare, Înstrăinare, dar mai ales dorința de a reveni la origini. Această dorință, amestecată cu durerea, având un caracter nostalgic, este dorul. Sentimentul nostalgic al „Paradisului pierdut” la care tinzi permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sale virtuți sufletești și morale asupra cetății. În felul acesta, cetatea se Înfățișează ca o ipostază simbolică a „imaginii eroului Întemeietor”. Cetatea este Însăși omul. Din aceste motive, destinul lor este unic, inseparabil. Dincolo Însă de persoana „eroului Întemeietor”, acest arhetip originar al cetății, la destinul ei mai participă și alte personaje cu funcții simbolice, amintite anterior. Unii sunt cei care cheamă la Îndreptare (profeții, reformatoriiă, alții produc dezordinea și dezechilibrul cetății (revoluționariiă, alții mențin ordinea În cetate (conducătorul politică și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
producerii acestuia. Orice căință rezultă din conștiința mea, care judecă faptele Eului meu. Ea nu este un simplu regret, ci, În același timp, și un efort de reparare a greșelilor comise. Conștiința mea morală, În cazul regretului, face apel la arhetipul suprem, la divinitate, care este chemată să judece actele mele. Căința este efortul de a mă putea prezenta În fața Judecătorului pentru a putea obține iertarea. Prin căință, eu doresc să mă desprind de vinovăție, să-mi anulez complexul de culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dată de influența răului asupra acesteia. Conform mitului genezei, omul primordial, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu era bun. El era pur din punct de vedere moral. Violând Însă interdicțiile care i-au fost impuse de către voința divină a arhetipului suprem, omul a devenit impur prin păcat, Înlocuind binele naturii sale originare cu răul. Din acest moment persoana umană va oscila permanent Între bine și rău. Sunt binele și răul componente ale ființei umane? Această Întrebare este una dintre problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
manifestare, motiv pentru care a fost considerată o stare de posesiune demoniacă, iar actele nebunului ca fiind determinate de o pierdere a valorilor umane ale persoanei, idei care, În context cultural, moral-religios, filosofic sau medical, s-au organizat În jurul acestui arhetip central al ființei impure care se abate de la condiția normalului: persoana nebunului (Plutarch, Seneca, Homer, Sofocle, Platon, Erasmus, Kant, Charcot, Freudă. Având, prin modul de a gândi și de a se comporta, un caracter contrar actelor morale, prezența nebunului a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celui aflat În impas schimbarea sa și de a-i recomanda căile pe care trebuie să le urmeze Efortul trebuie Însă făcut de către cel care dorește această schimbare. Rolul modelului este esențial. Orice model moral pozitiv face apel la un arhetip care concentrează valorile morale pozitive. Acceptarea modelului semnifică, În planul psihomoral, renunțarea la Închiderea egoistă a ființei și deschiderea ei către valorile pe care le-a pierdut. Prin aceasta, modelul moral oferă căile de trecere, de depășire de sine și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a omului. Această a treia dimensiune a iubirii o realizează comuniunea persoanei umane cu modelul arhetipului divin, este deschiderea mea către transcendență. Dacă pentru primele două situații, plăcere și Împăcarea am nevoie de prezența unei alte persoane, În cazul Împlinirii mele, iubirea este cea care mă ajută să trec, dincolo de mine și de lume. Iubirea mă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și, mai ales, nu trebuie să fie singură. Singurătatea, care Închide și strivește persoana, sfârșește prin a o anula În rigiditatea Încremenirii narcisiste. Eu nu pot fi, nu mă pot afirma și dezvolta decât prin celelalte persoane, precum și Împreună cu modelul arhetipului suprem. Cea care mă conduce și Îmi deschide perspectiva acestei Împliniri este iubirea. Niciun act de restaurare psihomorală a ființei umane nu este posibil decât prin iubire. Iubirea este cea care apropie și Împlinește ființa, dându-i un rost și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
medicală, sau cea morală? Pregătirea pentru moarte ține de structura persoanei, dar mai ales de educația morală a acesteia. Dacă ne raportăm viața la un sistem de valori pozitive, și dacă aceste valori, la rândul lor, se raportează la un arhetip suprem, atunci angoasa vieții va fi Înlocuită de speranță, care ne deschide. Această deschidere oferă certitudinea către care tindem toți: Non omnis moriar. 33 SEMNIFICAȚIA DESTINULUI Cadrul problemei Ori de câte ori gândim sau vorbim, din punct de vedere psihomoral, despre persoana umană
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acesteia, Înțeles ca ceea ce a făcut persoana, cum a fost și cum și-a trecut viața. Acest proces nu trebuie Înțeles ca o judecată decât În sens mitologic. Ca esență, el este o evaluare axiologică a individului, raportat la modelul arhetipului suprem, al Persoanei lui Dumnezeu - modelu: Tatălui. În această Întâlnire, sunt puse față-n față două conștiinței: Conștiința mea, a persoanei umane, și conștiința divină, a Persoanei lui Dumnezeu, arhetipul suprem, modelul perfecțiunii morale. Conștiința mea este conștiința persoanei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
el este o evaluare axiologică a individului, raportat la modelul arhetipului suprem, al Persoanei lui Dumnezeu - modelu: Tatălui. În această Întâlnire, sunt puse față-n față două conștiinței: Conștiința mea, a persoanei umane, și conștiința divină, a Persoanei lui Dumnezeu, arhetipul suprem, modelul perfecțiunii morale. Conștiința mea este conștiința persoanei umane, cea care mă judecă și mă apără, sau mă mustră În fața mea sau a celorlalți. Ea acționează pe tot parcursul vieții mele și mă Învață să deosebesc binele de rău
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mă apără, sau mă mustră În fața mea sau a celorlalți. Ea acționează pe tot parcursul vieții mele și mă Învață să deosebesc binele de rău, ceea ce este permis, de ceea ce este interzis. Conștiința supremă, sau divină, este conștiința lui Dumnezeii, arhetipul suprem care-mi judecă propriul destin, ca o concluzie a vieții mele, a modului În care mi-am folosit viața. Ea Îmi spune și-mi arată cum am fost și ce-am făcut, În raport cu ce n-am făcut și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și fapte imorale, reprobabile. El va trebui să lupte pentru a-și regăsi condiția originară a ființei morale. Idealul moral este dat de perfecțiunea sufletească și morală interioară, condiție a Binelui, Aceasta va face ca omul să se apropie de arhetipul suprem și astfel, să devină propriul său stăpân. 35 UMANISMUL CA DOCTRINA PSIHOMORALĂ Cadrul general Prin intențiile sale, doctrina umanistă se dorește a fi o viziune generalizată despre om, despre natura, semnificația și destinul acestuia. În centrul său se află
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și aplicațiile de ordin disciplinar. După Uma A. Segal (1999, p. 216) există trei modele ale femeii indiene: primul este „Sita, eroina Ramayanei - care furnizează profilul femeii ideale a castei, soția care se sacrifică pe sine - , iar al doilea este arhetipul puternic al Mamei - care poate fi gentilă sau agresivă, educatorul suprem” - și al treilea, femeia dependentă - aflată întotdeauna lângă soțul ei. Plecând de la aceste aspecte, putem vedea cum se prezintă victimizarea femeii, avortul, abuzul exercitat față de persoanele în vârstă din
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Poetică eminesciană. I. Temeiuri folclorice. Iași: Junimea, 1989, 204 p. (Eminesciana 49) * STREINU, Vladimir. Eminescu. Ediție îngrijită, prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana 50) Seria II * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990, 278 p. (Eminesciana 51) * ZISU, Aurelian. Corespondența lui Eminescu: exerciții de lectură intertextuală. Iași: Junimea, 1990, 212 p. (Eminesciana 52) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Iași: Junimea, 1990, 303 p. (Eminesciana 53
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și sinuciderea prin foc în lumea antică, iar o parte a acestuia Yourcenar a încorporat-o în carte. El a lămurit cazul Agdistis, forma primordială Károly (Karl) Kerényi (1897-1973), arheolog și psiholog ungur, a coloborat cu Jung la studiile principalelor arhetipuri umane, inclusiv ale tipurilor sexuale aflate sub influența alchimiei și magiei negre. Aici, în cartea de referință Eleusis despre recrearea relațiilor dintre mamă și fiică la riturile secrete eleusine din Grecia antică, el a explicat ridicarea bătrânei femei obscene Baubo
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Psychology and Alchemy (London, 1992). Kahn, Madelaine, Narrative Transvestism (Ithaca, NY, 1991). Kaiser, Walter, Marguerite Yourcenar, în Essays on Greatness (Cambridge, MA, 1983). Kemp, Peter, Intensely Individual, în Times Literary Supplement (21 februarie 1986), p. 192. Kerényi, K., Eleusis: Imaginea arhetip a mamei și fiicei (London: 1967). Poignault, Rémy (ed.), Bulletin de la Societé Internationale d' Etudes Yourcenariennes, vol. 1-23 (1987-2002). Renault, Mary, History in Fiction, în The Times Literary Supplement (1973), p. 315. , Souvenirs pieux, în The Times Literary Supplement (1974
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]