2,289 matches
-
predecesorii lor. Neîndoielnic, etnopsihiatria ne-a transmis o imagine sintetică despre boala și bolnavul psihic, o considerație generală despre boala și bolnavul psihic, o considerație care nu trebuie ignorată de psihiatrul contemporan. Această sinteză se integrează, În mare măsură, printre arhetipurile psihiatriei moderne. Este de remarcat că anumite aspecte ale acestei teme exprimă persistența unui fler inefabil, vestigiu al unor ancestrale convingeri care realizează Încă un obstacol real În procesul Înțelegerii problemelor permanente ale psihiatriei și, În mentalitatea atât de arhaică
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
se reflectă boala psihică nu numai pe plan social, dar și Însăși mentalitatea psihiatrilor și bolnavilor. Se mai impune o observație. Folclorul medical devine Într-un ritm precipitat o problemă istorică, dar o istorie care acționează Încă asupra prezentului, constituie arhetipurile care ne condiționează și, departe de a putea fi ignorate, intervin În substanța practicii psihiatrice actuale. Nu este mai puțin importantă o retrospectivă a evoluției vocabularului psihiatric popular (9, 10, 1). Relativ numeroasele referiri și observații privitoare la psihologia normală
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
mediul urban. În ansamblu, terminologia populară a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei În trecut, ca și importanța ei În conturarea unei anumite optici care a supraviețuit ca un element de model cu semnificație de arhetip (7, 1). Sunt remarcabile bogăția și expresivitatea care, timp de secole, au Înlocuit limbajul științific. Amintesc, În acest sens, afirmația filologului francez Henri Jacquier: „Puține limbi, dintre acelea care fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse de condițiile istorice să ducă
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
care, În această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
frică nevrotizantă și nici una grefată pe un substrat nevrotic) este sentimentul car a contribuit la proasta alcătuire sufletească a omului de tip nou, cu care frica s-a Înscris ca un stigmat organic, aproape ca pe un element corporal. Dezorganizarea arhetipului inconștient a constituit probabil fenomenul cel mai semnificativ, deși cel mai puțin limpede. Fractura psihologică În zonele subconștiente nu poate fi contestată cu nici un argument. Un popor cu tradiții solide, decantate de-a lungul Întregii sale existențe s-a
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
și o gamă foarte largă de cointeresări și reciprocități. în societatea și cultura română, predominante, chiar și sub comunism, n au fost niciodată normele generale, abstracte, ci relațiile personale și de clan. Ele au mereu o valoare și funcție de adevărat arhetip național. Probabil cel mai profund sens al acestei rezistențe culturale este însă de ordin moral. Dar, în același timp, și cel mai greu de analizat și dovedit prin texte categorice, irefutabile. Intrăm într-o zonă de confesiuni și procese de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deceniile de dictatură, rolul acestor reviste va fi pus, fără îndoială, în mod obiectiv, în lumină. Fără exagerări apologetice, bineînțeles, dar și fără minimalizarea care se practică în mod curent în așa-zisa viață literară de la noi. Idealul și chiar arhetipul literar național al integrării europene este, se pare, doar poetul oltean șmecher, care circulă cu cobilița prin Europa, furând când poate, pe naivii literari, la cântar... Nu-i mai dăm numele... Toate acestea încep, încet, să fie recunoscute și, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
egal cu sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui nu are nici un sens. (Mircea Eliade, Nuntă în Cer) Într-un univers intens sacralizat, așa cum este universul ficțional eliadesc, în care realitatea este "funcție de imitare a unui arhetip celest"1, actul numirii își dobândește sensul prin repetarea deliberată a actului îndeplinit ab initio. Într-o lume în care niciun eveniment nu este "sub semnul întâmplării" și nu se produce izolat, în care se stabilesc relații secrete între lucruri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o va scrie niciodată, dar care este reper pentru itinerariul său spiritual; o altă intenție mărturisită în Jurnal 5 este scrierea unei cărți intitulate L'Homme comme symbole în care să arate "nevoia omului de a trăi în conformitate cu simbolul, cu arhetipul". "În măsura în care omul societăților moderne se regăsește pe sine în simbolismul arhaic antropocosmic, redobândește o nouă dimensiune existențială. Așadar, regăsește un mod de a fi autentic și major, care îl apără de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
satisface singură toate dimensiunile existenței; problema raporturilor între natural și istoric trebuia examinată cu aceeași gravitate cu care teologia dezbătea raporturile dintre Natură și Grație. În viziunea lui Eliade, nu numai literatura conservă structuri mitice (este fiica mitologiei), dar însuși arhetipul arhaic, deși "degradat", continuă să trăiască în conștiința contemporanilor, să valorifice existența la orice nivel al experienței umane: "de orice ar putea scăpa omul, în afară de intuițiile lui arhetipale create în clipa când a luat cunoștință de poziția lui în Cosmos
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al adevărului". Numele de familie au funcție de identificare și de depășire a cotidianului, precum și de evocare, convertind înțelesul lingvistic denotativ în înțeles logic, argumentativ și sensul în semnificație de gradul al doilea. Astfel "desemnatul din planul real este absorbit de arhetip. Numele devine un argument al logicii povestirii și desemnează funcțiile personajelor, împlinind în text condițiile aristotelice ale verosimilului și necesarului"24. Autoarea are în vedere personaje ca Ileana, Barbu, Mavrodin (Nuntă în Cer), Leana, Adrian, Una, Visarion, Cladova (În curte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
legată de cunoașterea intelectuală a miturilor, a riturilor și simbolurilor. Scriind, uiți tot ce știi. Recitind Le Vieil Homme et 1'Officier (trad. Bătrînul și Ofițerul; titlul românesc: Pe strada Mântuleasa - n. tr.), am văzut că unele episoade corespund anumitor arhetipuri. Nu mă gândisem la ele atunci când am scris"21. Așadar, miturile se regăsesc în operă, fără ca autorul să le includă programatic, fără a exista o prelucrare conștientă a lor. Paragraful, în special acest "nu mă gândisem la ele atunci cînd
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fragmente dintr-o revelație primordială"78. Oricum, intenția mărturisită a lui Eliade este de creație, în sensul de revelare a "unor lumi paralele Universului cotidian unde ne mișcăm"79, iar preocuparea majoră (mărturisită) este salvarea de istorie ("simbolul, mitul, ritul - arhetipurile"80), atât în lumile arhaice ale istoriei religiilor, cât și în cele ale "literaturii fantastice", definită nu ca o literatură "de evaziune", fără legătură cu "realitatea și Istoria", ci ca o literatură lizibilă semnificativă, "fascinantă", "ca o fereastră asupra sensului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vid", care regăsește epicul abolit de noul val, istorisirile "pasionante și adevărate", miturile, simbolurile și riturile care "nu vor fi recunoscute ca atare sub camuflajul lor"81. Atât ca istoric al religiilor, cât și ca scriitor, Eliade creează lumi, descifrează arhetipuri (ceea ce înseamnă "a descifra situații existențiale, purtătoare de semnificații fundamentale"82) și dezvoltă teoria sacrului camuflat: arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu vor fi recunoscute ca atare sub camuflajul lor"81. Atât ca istoric al religiilor, cât și ca scriitor, Eliade creează lumi, descifrează arhetipuri (ceea ce înseamnă "a descifra situații existențiale, purtătoare de semnificații fundamentale"82) și dezvoltă teoria sacrului camuflat: arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este, în esență, arhetipal"83. La baza comportamentului omului primordial se află mitul, povestirea exemplară despre "modelul exemplar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una arhetipală, orice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
participare (realitatea se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este "golit de sens", adică lipsit de realitate"88; "omul încetează să mai trăiască în timpul profan și lipsit de sens pentru că el imită un arhetip divin (...) tot așa orice acțiune plină de sens săvârșită de omul arhaic, orice acțiune reală, adică orice repetare a unui gest arhetipal, suspendă durata, abolește timpul profan, participă la timpul mitic"89, "se poate spune că nimic nou nu se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arhaic, orice acțiune reală, adică orice repetare a unui gest arhetipal, suspendă durata, abolește timpul profan, participă la timpul mitic"89, "se poate spune că nimic nou nu se întâmplă în lume, căci totul nu este decât repetare a acelorași arhetipuri primordiale; această repetare, actualizând momentul mitic în care a fost revelat gestul arhetipal, menține fără încetare lumea în aceeași clipă aurorală a începuturilor"90). Eliade este un hermeneut al miturilor care descoperă "în adevăratul înțeles al cuvântului "arhaic": arhè-uri, principii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este placentar nu cu o psihologie, ci cu structurile ontologice. De aici importanța esențială a reîntoarcerii la actul originar, la un arhè al lucrurilor, la un origo, pe care am remarcat-o în sfera spiritualității arhaice"91. Traducerea etimologică a arhetipului este de tipar (atât în ordine cronologică, cât și logică) a unor serii de fenomene 92. Termenul de arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la un arhè al lucrurilor, la un origo, pe care am remarcat-o în sfera spiritualității arhaice"91. Traducerea etimologică a arhetipului este de tipar (atât în ordine cronologică, cât și logică) a unor serii de fenomene 92. Termenul de arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă Eliade ("categorie anistorică preformală și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă Eliade ("categorie anistorică preformală și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva. În acest caz, dihotomia cea mai probabilă este aceea între arhetip și istorie"93), a fost găsit de către istoricul religiilor în opera lui Eugenio d'Ors, și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În Încercarea labirintului, Eliade mărturisește "greșeala" de a fi dat cărții sale Mitul eternei reîntoarceri, subtitlul Arhetipuri și repetare, riscând să creeze confuzie cu terminologia lui Jung pentru care arhetipurile reprezentau structuri ale inconștientului colectiv. (În scrisoarea din 3 mai 1977 adresată lui Culianu, Eliade revine asupra "termenului impropriu pentru ce voiam eu să indic: model exemplar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În Încercarea labirintului, Eliade mărturisește "greșeala" de a fi dat cărții sale Mitul eternei reîntoarceri, subtitlul Arhetipuri și repetare, riscând să creeze confuzie cu terminologia lui Jung pentru care arhetipurile reprezentau structuri ale inconștientului colectiv. (În scrisoarea din 3 mai 1977 adresată lui Culianu, Eliade revine asupra "termenului impropriu pentru ce voiam eu să indic: model exemplar"95). Folosind termenul cu referire la Platon și Sfântul Augustin, cu sensul de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dezvăluit prin mit și reactualizat prin rit, Eliade corectează a posteriori și precizează că titlul potrivit pentru intențiile sale ar fi fost Paradigme și repetare 96. Acesta este și motivul pentru care Eliade folosea termenul de prototip în locul celui de arhetip, folosit de Jung, deoarece "sacrul se manifestă în lume prin limitare de sine, toate realitățile epifanice ale sacrului (hierofanii, simboluri, mituri etc.) fiind ipostaze limitate ale acestuia"97. Teoria "prototipului ideal" este redevabilă doctrinei lui Platon: identitatea dintre ontologia platoniciană
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]