21,099 matches
-
de așteptat ca la București să fie și mai groasă. Vorba Bătrînului, gașca voastră era cea mai dezavantajată, toată lumea știa că erați cei mai mînjiți, știau de complicitățile tale cu Piticul din ’60 încoace, știau cum l-ai luat sub aripa ta pe Cap de Piatră, cum l-ai făcut tanchistul numărul unu al țării, cum l-ai trimis la Timișoara să facă ordine. Hai, ce naiba, tovarășul general, că se schimbaseră vremurile, nu mai era vorba de niște țărani răsculați care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și noi am dat-o-n bară ca niște fătălăi, recunoaște Tîrnăcop. — Sau din fericire, spune Dendé, de ce să nu privim partea plină a paharului? Să nu-mi spuneți că vă pare rău că n-am nimerit și noi sub aripa protectoare a noilor comuniști. — Mie mi-e ciudă doar că n-am avut mai multă prezență de spirit să îmi dau seama mai din timp în ce ape ne scăldam și mai mult curaj să-i gîtui pe cîțiva care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
văd de drum. Chipuri zbîrcite, fețe crispate, ochi adînciți în orbite, buze mușcate pînă la sînge, și încă mai aveți tupeul să faceți pe curajoșii, ia să văd ce v-ați face dacă Partidul și-ar ridica în clipa asta aripa protectoare de deasupra voastră, cocoșaților, scurmătorilor, rîmători împuțiți. Își mai trage puțin sufletul, este gata să asculte, ține-te bine, nenicule, scuză-i incoerența și bîlbîielile, n ai de ales, dintre toți el a căscat cel mai bine ochii la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a baricadei, zice Roja. Îți spun eu ce-i apasă pe suflet, nostalgia trecutului, asta este. — Dacă ar putea v-ar aduna pe toți aici, încearcă să improvizeze Patru Ace, ar fi în stare să vă ia pe toți sub aripa sa. — Ca să vezi, se distrează Roja, și eu care-l credeam un om fără inimă, dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre asta? îi propune oprindu-se în fața ușii separeului, zgîindu-se tot mai insistent la plăcuța gravată cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la dumneata cum venea pe vremuri la cenaclul Flacăra, s-au schimbat planurile, strategiile, hărțile? i-am întrebat, dar s-au făcut că plouă, să ne vedem cu bine și atît, deja știai prea multe, sesizează Roja, începuseși să prinzi aripi, să-ți arăți cornițele, era o bună oportunitate ca să-ți plătești niște polițe mai vechi pe care tot omul le are, imposibil să nu-ți fi fugit mintea la o mică ghidușie, să tragi un folos necuvenit, nu că te-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să țipe pe străzi sau să spargă vitrinele magazinelor. Nouă însă ni se părea că sîntem organizați și că puteam să facem față diversiunii, asta avea să urmeze. Deci știai de diversiune, te-am prins Părințele, îi cresc lui Roja aripile. Nici vorbă. Și totuși, s-o lase moartă, tot asta-ți spunea Angelina, dar tu Părințele, încăpățînat ca un catîr, Biserica mi-a oferit o șansă, Securitatea alta. Trebuia s-o țină una și bună pînă la capăt. Sigur că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în Ghencea, deci trecusem peste ce fusese mai greu fără să facem deloc vîlvă în jurul nostru. Am coborît amîndoi curioși să vedem cum arăta caroseria pe exterior. Mai bine decît ne-am fi închipuit. Doar cîteva zgîrieturi și îndoituri pe aripile din față și farurile bineînțeles sparte, dar oricum nu aveam de gînd nici acum să le folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adormeam cu imaginea orașului meu drag În minte, până când pâcla grea a visului cobora Încet În creier și În trup. Dimineața, când mă trezeam, Îi auzeam prin preajmă pe bunici, ca pe niște păsări cântătoare ce fâlfâie tot timpul din aripi. Acest fâlfâit se repeta ritmic și-mi dădea Întâi o senzație de bucurie stranie. Primul lucru pe care-l făceam când mă trezeam, era să-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă verzuie, mentolată. Periuța Împrăștia pasta uniform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care mă amețea. Dumnezeu o luase pe mama acolo, sus În ceruri, cu gândurile ei cu tot, cu amintirile ei, cu părul ei strălucitor, cu ochii de culoarea mierii, cu iubirea ei pentru mine. Când eram strigat la masă, fâlfâitul aripilor părea că se frânge. Apoi, fâlfâitul de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acolo, sus În ceruri, cu gândurile ei cu tot, cu amintirile ei, cu părul ei strălucitor, cu ochii de culoarea mierii, cu iubirea ei pentru mine. Când eram strigat la masă, fâlfâitul aripilor părea că se frânge. Apoi, fâlfâitul de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu săptămânile din pat. Avea o formă gravă de Parkinson care-i afectase și vorbirea. O singură aripă mai fâlfâia: bunica. Într-o dimineață de martie, pe o ploaie măruntă și rece, bunicul a părăsit lumea asta, spunând cu foarte mare greutate ultimul cuvânt: Îndoială, În prezența preotului care-l spovedise. Preotul a interpretat cuvântul ca un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun despre Domnul: Adăpostul meu și fortăreața mea: Dumnezeul meu În care mă Încred,,. Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă În Întuneric, nici de pieirea care pustiește În plină zi pentru că zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gând torentele de cuvinte pe care vreau să le spun. Telefonul sună pentru a cincizecea oară, portiera mai este trântită Încă odată, de data asta cu nervozitate, apoi după nici un minut aud o bătaie În ușă ca o fluturare de aripă. O Întâmpin citindu-i din Francois Cheng următorul pasaj: ,,Poemul Înscris În spațiul alb al unui tablou ĂCerulă nu este doar un simplu comentariu adăugat În mod artificial: locuiește cu adevărat În spațiul acesta Ă Între semnele caligrafiate și elementele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curte și, la lumina lunii am săpat În mica brazdă de pământ cu un cuțit, o gropiță În care l-am vârât, acoperind-o apoi la loc. L-am visat În aceeași noapte, cum se rotește deasupra capului meu cu aripile larg desfăcute, până când se face un punct alb. Dacă l-a omorât ea și mi l-a adus la ușă? I-a pus pe gardul de piatră de vizavi mălai cu otravă, În zori, când eu dorm. Străzile miros a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp proprietarul lor, mi-au fost prieteni apropiați, ființe dragi. De fapt am și scris, că prima mea amintire , este un vultur ce a venit deasupra leagănului În care eram, s-a oprit din zbor și mi-a mângâiat cu aripa trupușorul plăpând. L-am văzut de foarte aproape și nu am plâns, nu m-am speriat. Îl văd ca și astăzi, cum a atins cu aripa trupul meu de prunc, după care și-a luat zborul, pierzându-se printre nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
leagănului În care eram, s-a oprit din zbor și mi-a mângâiat cu aripa trupușorul plăpând. L-am văzut de foarte aproape și nu am plâns, nu m-am speriat. Îl văd ca și astăzi, cum a atins cu aripa trupul meu de prunc, după care și-a luat zborul, pierzându-se printre nori... Dezideriu a avut o copilărie obișnuită ca unic fiu al unor părinți de condiție medie. Născut Într-un orășel prăfos de câmpie, Într-o perioadă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las singur și-mi pare rău. -Kawabata, ești un nemernic. Mă lași singur și pleci să te hârjonești cu Îngerii acolo sus și să te hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-ar fi Întâmplat aici, pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
talentul de-a Înșira frumos cuvintele are și o mare curiozitate. Mi-a plăcut că i-ai pus fetiței numele pe care mi l-ai dat și mie. -Ce mai fac Îngerii, Kawabata? -Ce să facă? Se zbenguie, dau din aripi, dorm, visează, zâmbesc, culeg flori, se joacă cu norișorii, dansează, și nu se supără niciodată. -Cam asta faci și tu, Kawabata. -Da, dar eu mai fac ceva: te mân la scris, așa cum e mânat măgărușul să urce o pantă. -O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acest lucru, și numai acesta, mă chinuia atât de presant prin noutatea lui, și totodată faptul că situația era inevitabilă. Cu siguranță Honor îmi apărea acum ca o prezență inevitabilă, întinzându-se peste existența mea ca însuși orizontul sau ca aripile desfăcute ale lui Satan. Și, cu toate că încă nu o puteam descifra, simțeam în urma mea forța structurii ca de oțel care nu putea duce decât la acest rezultat. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Carlton House pe care era teancul de planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă perete: furtunarul, primulgul, ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina, tanagra stacojie, bufnița cu creastă. Obiectele atât de bine cunoscute, scoase de la locurile lor, mă impresionau neplăcut, ca și cum îmi aduceam vag aminte că cineva a murit. Din hol se auzea vocea Antoniei dând instrucțiuni muncitorilor. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru ea acele planșe care-mi plăceau cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact acelea care-mi plăceau cel mai mult: caprimulgul, furtunarul și bufnița. Ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina și tanagra stacojie erau acum înșirate lângă perete, prăfuite, și mă întrebam unde să le pun. Fără celelalte, acestea nu mai aveau nici o noimă. M-am uitat prin cameră și am observat că Rosemary așezase papagalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de necunoscută, precum și câteva pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să tușească), apoi se opri și li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plătit doar după ce recuperam banii pierduți - ceea ce, desigur, era principala cauză a problemelor mele cu proprietăreasa mea. În drum spre camera de proiecție, am auzit celuloidul rotindu-se printre comenzi cu un sunet umed, fâlfâind, ce aducea a mii de aripi tremurânde de insecte. Am urcat treptele două câte două și am Împins ușa În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]