2,985 matches
-
urmă să-i alunge pe polonezi. În anul 1613, o nouă Adunare a Țării (zemski sobor) l-a proclamat țar pe boierul Mihail Romanov, astfel începând domnia de 300 de ani a Dinastiei Romanov. Războiul polono-rus s-a încheiat cu Armistițiul de la Deulino din 1618, care a restaurat temporar dominația polono-lituaniană asupra anumitor teritorii, inclusiv asupra Smolenskului, pierdut în 1509 de Marele Ducat al Lituaniei. Rusia s-a zbătut în haos pentru mai bine de zece ani, dar instituțiile autocratice au
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
aceea de a face ordine în țară. Din fericire pentru Rusia, marii ei dușmani Polonia și Suedia erau încleștați într-un război de durată. Această i-a permis Rusiei să facă pace cu Suedia în 1617 și să semneze un armistițiu cu Polonia în 1619. După încercarea eșuată de recucerire a Smolenskului din 1632, (Războiul Smolenskului), Rusia a făcut pace cu Polonia în 1634. Regele polonez Wladyslaw al IV-lea, a renunțat la toate pretențiile asupra tronului Rusiei, ca parte a
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
pe amiralul Karl Dönitz - Președinte al Reich-ului iar pe Martin Bormann, Ministrul Partidului. Goebbels știa că titlul acesta era doar teoretic. Chiar dacă dorea să fugă din Berlin, era puțin probabil ca Dönitz, a cărui singură preocupare era să negocieze un armistițiu cu Aliații vestici care să salveze Germania de ocupația sovietică, să dorească o figură atât de cunoscută ca Goebbels în fruntea guvernului. La ora 20.00 a serii de 1 mai, Goebbels a aranjat ca un doctor SS, Helmut Kunz
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
centrală industrială a Rusiei. Războiul care a urmat s-a dovedit a fi un dezastru pentru armata sovietică. Armata Roșie, care încă se resimțea după epurărilor staliniste, a suferit o serie de înfrângeri unilitoare, înainte de a ajunge la acceptarea unui armistițiu pe 13 martie 1940. Ca urmare directă a agresiunii sale, Uniunea Sovietică a fost a fost exclusă din Liga Națiunilor pe 14 decembrie 1939. Pactul Molotov-Ribbentrop din august 1939 a stabilit relații de neagresiune între Germania Nazistă și Uniunea Sovietică
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
drumurilor și zăcămintelor de fier de pe calea de acces. În ciuda efectivelor reduse care ar fi ajuns în Finlanda, informații despre aceste planuri au ajuns în Uniunea Sovietică și au contribuit în mod decisiv la hotărârea rușilor de a semna un armistițiu care să pună capăt războiului. S-a spus că fără amenințarea intervenției aliate, nimic nu ar fi oprit până în cele din urmă Uniunea Sovietică să cucerească întreaga Finlandă, prin trimiterea de noi trupe în zonă din rezervele care păreau nesfârșite
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
până atunci impenetrabil al liniei Mannerheim. Pe 29 februarie, guvernul finlandez a fost de acord să înceapă negocierile. Până pe 5 martie, Armata Roșie depășise cu 10-15 kilometri linia Mannerheim și intrase în suburbiile orașului Viipuri. Guvernul finlandez a propus un armistițiu în aceeași zi, dar guvernul sovietic a preferat să mențină presiunea și a declinat propunerea chiar a doua zi. Luptele au continuat până în ziua când a fost semnat tratatul de pace. Spionajul sovietic și-a informat conducerea despre planurile Aliaților
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
Africa de Nord, în mai și Sicilia au fost invadată în luna iulie. La 25 iulie 1943, regele Victor Emanuel al III-a demis pe Mussolini, punându-l sub arest, și a început negocieri secrete cu Aliații. Italia a semnat apoi un armistițiu cu Aliații pe 8 septembrie 1943 și s-a alăturat mai târziu la aliații occidentali în calitate de cobeligerant. La data de 12 septembrie 1943, Mussolini a fost salvat de către germani în Operațiunea Oak și un stat marionetă, a fost format în
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
în timp ce germanii s-au aflat în retragere. Armata maghiară a doua a fost distrusă în lupta împotriva Uniunii Sovietice lângă Voroneț, pe malurile râului Don. În 1944, cu trupele sovietice avansând spre Ungaria, Horthy a încercat să ajungă la un armistițiu cu Aliații. Cu toate acestea, germanii au înlocuit regimul existent cu unul nou. În cele din urmă Budapesta a fost luată de sovietici, după lupte crîncene. O serie de pro-germană de maghiari s-au retras spre Italia și Germania, unde
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
a lansat prima ofensivă în România. În urma loviturii de stat de la 23 August 1944, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei naziste și Ungariei. Acordul de armistițiu dintre Aliați și România - 1944 a fost însă semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944, astfel că timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși devenise deja un inamic pentru Puterile Axei. Alte
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
ca un inamic de către Aliați, deși devenise deja un inamic pentru Puterile Axei. Alte rezultate ale loviturii de stat de la 23 August 1944 au fost retrocedarea Transilvaniei de Nord României, a Basarabiei și Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice. Acordul de armistițiu dintre Aliați și România - 1944 a stabilit despăgubirea URSS-lui de către România. Bulgaria a fost condusa de Țarul Boris al III-lea, atunci când țara a semnat Pactul Tripartit la 1 martie 1941. Bulgaria a fost un aliat al Germaniei în primul
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
pace separată. După ofensive sovietice s-au purtat într-un impas, succesorul Ryti ca președinte, mareșalul Mannerheim, a respins acordul și a deschis negocieri secrete cu sovieticii, care a dus la o încetare a focului pe 4 septembrie și a Armistițiului Moscova, pe 19 septembrie 1944. Conform termenilor de armistițiu, Finlanda a fost obligat de a expulza trupele germane de pe teritoriul finlandez, care a dus la Războiul Laponia. În 1947, Finlanda a semnat un tratat de pace cu Puterile Aliate. Slovacia
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
un impas, succesorul Ryti ca președinte, mareșalul Mannerheim, a respins acordul și a deschis negocieri secrete cu sovieticii, care a dus la o încetare a focului pe 4 septembrie și a Armistițiului Moscova, pe 19 septembrie 1944. Conform termenilor de armistițiu, Finlanda a fost obligat de a expulza trupele germane de pe teritoriul finlandez, care a dus la Războiul Laponia. În 1947, Finlanda a semnat un tratat de pace cu Puterile Aliate. Slovacia a devenit independenta în 1939, după separarea Cehoslovaciei, ca
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
orașului Vilnius (în , în ), vechea capitală lituaniană, de către Lituania care devenise sediul guvernului. Această tensiune tot mai sporită între Lituania și Polonia a dus la teama că vor porni un război, iar la 7 octombrie 1920 Societatea a negociat un armistițiu de scurtă-durată. Majoritatea populației orașului Vilnius, în timpul perioadei interbelice, era poloneză iar, în 9 octombrie 1920, generalul Lucjan Żeligowski, împreună cu o forță militară poloneză, au preluat orașul și susțineau că Guvernul Lituanian Central se afla sub protecția lor. Lituania a
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
un milion. De asemenea, cele două erau la limita unui dezastru economic. Până să se negocieze oprirea războiului pe 12 iunie 1935, Paraguay a preluat controlul asupra celei mai mari părți a regiunii, acest fapt a fost recunoscut printr-un armistițiu semnat în 1938. În octombrie 1935, Benito Mussolini a trimis 400.000 de trupe pentru invazia din Abisinia (Etiopia). Campania a fost condusă de mareșalul Pietro Badoglio din noiembrie 1935, ordonând bombardamente, folosirea de arme chimice precum iperită, și otrăvirea
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
ori mai multe venituri în trezorerie. Suprafața țării a variat mult de-a lungul timpului. După Pacea de la Jam Zapolski (1582), Uniunea avea o suprafață de aproximativ 815,000 km² și o populație de 6,5 milioane de oameni. După armistițiul de la Deulino (1618), Uniunea avea o suprafață de aproximativ 1 milion km² și o populație de 10 - 11 milioane de oameni (din care aproximativ 4 milioane de polonezi). În secolul al XVI-lea, cardinalul și cartograful Martin Kromer a publicat
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
încheierea acordului de pace de la Washington dintre croați și musulmanii bosnieci care prevede crearea Federației Bosnia-Herțegovina, reunind teritoriile controlate de cele două comunități, încetarea ostilităților și crearea unei confederații cu Croația. În fapt între forțele de pe teren se instaurează un armistițiu și fiecare parte continuă să controleze teritoriile ocupate, fără a se înregistra un progres în constituirea vreuneia din structurile statale prevăzute de către acordul de la Washington. În anul 1995 armata Republicii Srpska a început ofensiva contra enclavelor musulmane din estul Bosniei
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Aceasta, împreună cu întreaga Vale a Timocului poseda o numeroasa populație românească (vlahă) aflată în contact neîntrerupt de-a lungul timpului cu malul stâng al Dunării, cu teritoriul românesc de la nord de Dunăre. La 23 ianuarie 1878 Imperiul Otoman a cerut armistițiul, care a fost încheiat la Kazanlîc. România a participat la război cu o armată de 58700 oameni și 190 de tunuri moderne. Pierderile de vieți omenești s-au ridicat la peste 10000 persoane. Curajul și abnegația cu care au luptat
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
în anumite momente hotărâtor pentru campania antiotomană, în interesul general al tuturor popoarelor balcanice asuprite de Semilună, care a ușurat și a scurtat durata războiului. Cu toate acestea, delegatul guvernului român nu a fost admis să participe la negocierile de armistițiu și de pace, care s-au încheiat prin Tratatul ruso-turc de la San Stefano, lângă Constantinopol, la 19 februarie 1878. România, Serbia și Muntenegru au fost recunoscute ca state independente, iar Bulgaria a devenit autonomă. Totodată se hotăra autonomia administrativă a Bosniei și
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
bazele lor, nu dispuneau de nici-o facilitate, unele fiind chiar confiscate. Situația României se agravă odată cu ieșirea Rusiei, devenită Sovietică, din război. Lenin, care fusese finanțat și înarmat de Kaiserul german pentru aceasta, își ținu angajamentele încheind cu puterile centrale armistițiul de la Brest-Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie 1917) și oferindu-le fără luptă țările baltice, Bielorusia și Ucraina în care, oricum, bolșevicii erau minoritari. Rămasă singură, România a fost obligată să încheie Armistițiul de la Focșani la 7-9 decembrie 1917 și apoi
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
aceasta, își ținu angajamentele încheind cu puterile centrale armistițiul de la Brest-Litovsk (22 noiembrie/5 decembrie 1917) și oferindu-le fără luptă țările baltice, Bielorusia și Ucraina în care, oricum, bolșevicii erau minoritari. Rămasă singură, România a fost obligată să încheie Armistițiul de la Focșani la 7-9 decembrie 1917 și apoi să ia în discuție Pacea de la Buftea la 24 aprilie/7 mai 1918, prin care recunoștea ocupația militară a Puterilor Centrale asupra teritoriului dobrogean, Bulgaria anexând teritoriul situat la sud de linia
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
speranța împlinirii idealului ""Marii Uniri"". După ce în 29 septembrie 1918 Bulgaria s-a recunoscut înfrântă de Antantă, Dobrogea a rămas câtăva vreme sub ocupația germană, dar în decursul lunii Octombrie unitățile armatei Mackensen se retraseră la rândul lor, astfel că armistițiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea să găsească România și în stăpânirea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră. Populația dobrogeană a reușit să înlăture în mod rapid toate vicisitudinile create de război. Unirea tuturor românilor într-un singur stat național de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
spartanii (liderii militari "de facto" ai alianței) celebrau sărbătoarea Carneia. În timpul acestor festivități, activitatea militară era interzisă de legea spartană - cu ani înainte, spartanii ajunseseră cu întârziere la Bătălia de la Maraton respectând-o. Era de asemenea vremea Jocurilor Olimpice și a armistițiului olimpic, astfel încât armata spartană ar fi comis un dublu sacrilegiu pornind la război. De această dată, eforii au hotărât însă că pericolul era atât de mare încât oștenii trebuiau să pornească de îndată să blocheze trecătoarea, conduși de unul dintre
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
interesele pro-occidentale. Israelul se simțea de mai mult timp periclitat de influența Uniunii Sovietice. Siria sprijinea cu ajutorul Moscovei mișcările de gherilă de pe teritoriul său, care se orientau mai ales împotriva dominației israeliene asupra zonelor dintre Siria și Israel, demilitarizate în urma armistițiului din 20 iunie 1949. Itzhak Rabin, pe atunci comandantul Statului Major al armatei israeliene, a încercat, printr-o politică militară agresivă, să consolideze această hegemonie și să transfere conflictul armat pe teritoriul Siriei, convins de suportul american și de diferențele
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
obiectivele strategice ofensive dar a reușit să respingă ofensiva otomană în Serbia, și la 26 august, Serbia a cerut puterilor europene să medieze încheierea războiului. Un ultimatum comun al puterilor europene a obligat Poarta să dea Serbiei o lună de armistițiu și să înceapă negocieri de pace. Condițiile de pace propuse de turci au fost însă refuzate de puterile europene deoarece erau prea dure. La începutul lui octombrie, după expirarea armistițiului, armata turcă și-a reluat ofensiva și situația sârbilor a
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
europene a obligat Poarta să dea Serbiei o lună de armistițiu și să înceapă negocieri de pace. Condițiile de pace propuse de turci au fost însă refuzate de puterile europene deoarece erau prea dure. La începutul lui octombrie, după expirarea armistițiului, armata turcă și-a reluat ofensiva și situația sârbilor a devenit rapid disperată. Ca rezultat, la 31 octombrie 1876, Rusia a dat Turciei un ultimatum să înceteze ostilitățile și să semneze un nou armistițiu cu Serbia în 48 de ore
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]