5,079 matches
-
științific părea să slăbească ușor. Ea mută arma și mai trimise un jet de electricitate. Ciotul fu cuprins de fulgere albastre. Ripley își continua neabătută ofensiva. De această dată se produse, o flacără strălucitoare urmată de un miros de metal ars, Ash se prăbuși. Pieptul se ridica și cobora cu dificultate și Parker se răsturnă într-o parte, încercând să ia o gură de aer. În sfârșit, clipi din ochi, oarecum mirat că mai era încă viu apoi se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru pomenile care se dau la zile festive sau la praznice pe la biserici?... - Așa e Mami! Dar dacă facem ceva economii, mergem la vară la Techirghiol să ne mai reparăm încheieturile, că au început să scârțâie. Din fotoliu sare ca arsă. - Dar la Purcica nu-i bine? (Purcica este denumirea populară a Stațiunii balneare Nicolina din Iași, unde se fac vara proceduri cu nămol în aer liber.Ă E aici lângă noi. Îți trebuie mare și plajă să vezi fetele făcând
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se afla. - Și ce să-i facem ca să nu sufere? Întrebă Guiță dintr-un colț al barului. - Să-l anesteziem, adică să-l amorțim, cu un medicament pe care să-l cumpărăm cu banii noștri, preciză Ascroafei. - Cum? Sări ca ars Mistrețu. Alți bani pe porcul meu?... - Da, bă, ce te miri și tu! Așa e! Să nu simtă durerea când îi tai beregata.... - De unde moda asta, fir-ar să fie! Întrebă intrigat Vier, un bătrân ca și Ascroafei. - De unde? De la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste zi cred în toată Australia cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
25 metri de mine, în grădină, unde aveam vie. Câteva schije mici mi-au ciuruit fundul. Am alegat la mama, în beci, unde erau ascunși ceilalți din casă. Mama mi-a scos schijele și rănile le-a astupat cu lână arsă, oprind sângerarea. Ce s-ar fi întâmplat dacă bomba aceea ar fi căzut mai aproape de mine? Cred că eram mort de atunci. Dar am scăpat cu viață și cu o sperietură zdravănă. Toți au mai servit câte un pahar de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
asimilată gestației, așa cum imaginea cuptorului este metafora matricei. Iar figurina bulgară care ocupă locul pîinii înainte de prima folosire a cuptorului joacă rolul fetusului. „Și-a găsit hîrbul capacul și lelea bărbatul” - conchide folclorul românesc. Seria opozițiilor continuă apoi cu polaritățile ars - nears, umed - uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate pe tema coitului, ne sugerează în final o altă relație, de data aceasta cosmogonică : hierogamia primordială a cerului și pămîntului. Astfel, într-o ghicitoare din România se spune despre cer : Am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o învață cele mai vechi scrieri ale rabinilor: „Ei nu îngropau (pe ucigașul osândit) în locul de înmormântare al părinților săi. Însă Sinedriul păstra libere două locuri de îngropare, unul pentru cei decapitați sau sugrumați și unul pentru cei lapidați sau arși” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5); „Niciun cadavru și nici oasele unui cadavru nu pot fi mutate dintr-un loc infam într-un loc de cinste, nici - inutil de adăugat - dintr-un loc de cinste într-un loc infam. Dar, dacă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu lanțuri împotmolite în unsoare neagră, roți dințate mai înalte decât noi, sprijinite de bancuri de lucru acoperite de tablă. Marcela voia să atingă și să pipăie totul, nu se lăsa până nu se mânjea toată cu păcură și ulei ars, până nu-și agăța de gât coliere de metal ruginit, până nu se cățăra pe angrenaje de fier complicate. Pe jos erau răspândite cuie mari cât antebrațul meu, rulmenți acoperiți de cruste compacte de rugină, cutii de lemn pline de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre zile împreună: etichete de la sticlele de bere pe care le băuserăm, lăcrămioare uscate primite de la mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa pe care mi-o servise ea, ca la cane, o lumânare fantezi arsă pe jumătate, care amintea o seară petrecută la lumina ei, o mostră triunghiulară din materialul ecosez din care-și făcuse un taior purtat prima dată când mersesem cu ea la Athenee Palace și multe altele. Le lipise pe toate cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai înalte ca el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
compartiment clasa I, cu două surori de caritate și cu Harold, plecam spre Calcutta, unde am fost internat direct în spitalul de medicină tropicală. ...M-am deșteptat într-o dimineață și am privit surprins încăperea aceea aibă ― mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe doamna care citea confortabil într-un jeț aproape de fereastră. Câteva minute am ascultat șuierul ventilatorului, încercînd să aflu cine îmi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi știam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne odihnim aici, la umbră. Că satul tot nu se vede. - Poate că își vine și el în fire, adăugă Zamfira. Darie așezase ranițele pe iarba arsă, prăfuită, și îngenunchease lângă rănit, ascultîndu-i încordat răsuflarea grea, precipitată. - Mă întreb cum de mai trăiește, vorbi târziu. De-abia își mai trage sufletul. Întinse brațul, apucă una din ranițe și începu să caute. Rănitul îl urmări cu privirea, tresărind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
A avut o halucinație în plină zi sau ce-a fost asta ? Urcă din nou, cu pași înceți și grei, treptele scării de lemn, deschide fără niciun chef ușa budoarului ei, o cameră asurzitor de pustie, care duhnește a păr ars, a aer închis, a parfum și a sânge închegat. Ce cameră urâtă și ce mult mai este până diseară, când au să vină musafirii invitați la cină... Ce devreme, își spune, privind întristată cadranul rotund din mijlocul soclului de marmoră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase toată atenția. Eu sunt, știi că sunt eu ? îi șoptește prostește și, pe acea față ce încremenea înghețând și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aș mai fi avut vreo îndoială, pofta aceasta era un argument suficient ; apoi casa, care de vreo două săptămâni s-a umplut iar de mirosuri. Când am intrat mai devreme la Margot în budoar și am simțit duhoarea de păr ars și pe madam Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fumăm și ne jucăm cu cîinii, pe scările infirmeriei, un pavilion cenușiu ceva mai retras față de restul clădirilor. E dimineață, de dincolo de pîlcul de mesteceni răsună ropotele bocancilor, infirmierul vine și ne aduce micul dejun, deja obișnuitul ceai de zahăr ars, macaroane fierte pînă În pragul descompunerii și pîine unsă cu o marmeladă acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie norii și cerul se deschide de jur Împrejur. Pentru prima dată de cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai nevoie de lupă să vezi ce spun pozele. Și culoare. Pe vremea aia cartierul avea lumina lui, culoarea lui. Și căldura lui. Și mirosul lui. Știi care e mirosul În cartierul copilăriei? Mirosul de lapte ars... Mirosul de lapte ars iese din poza aia de fiecare dată cînd te uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și căldura lui. Și mirosul lui. Știi care e mirosul În cartierul copilăriei? Mirosul de lapte ars... Mirosul de lapte ars iese din poza aia de fiecare dată cînd te uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aproape lac de sudoare. Nu știe dacă e cazul să o Întrebe dacă are vreo idee despre ce se Întîmplă. Pe unul din podurile de pe Bega erau filtre de miliție, iar În Piața Iosefin se vedeau urme de distrugere, pereți arși. Privește uluit, nu-i vine să creadă, nu știe ce Înseamnă, nu știe ce să creadă, dar nu mai zăbovește, o Întinde În viteză. E ceva foarte ciudat. Ajunge la prietena lui Într-un suflet. Nici ea nu știe ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am auzit (mă prefac, din politețe, rușinat - pentru că de fapt speed metal nu e chiar genul meu). Miroase a ceva... nu că miroase a ceva? A ce? A creieri Încinși, nu știu, a... Poate de la pistă, pista miroase a cauciuc ars. Sau de la bidoanele astea scîrboase. Nu, nu! Miroase a, nu știu a ce... miroase ca-n copilărie. Nu, stai, cred că a hormoni. O, au Început să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că nici măcar nu are urechi să asculte un pic ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răgușită. Tace o clipă, i se schimbă expresia. — Popescu, soțul Getei. E dermatolog. O să-ți vadă arsura. Geta mi-a zis că, dacă vii cu trimitere de la medicul unității, te ține În spital o vreme. — Geta? Întreb cu aceeași voce arsă. Popescu sau Ionescu? Același tren care oprește În toate haltele, aceeași mulțime gălăgioasă și veselă, aceleași cîmpuri galbene, șatirate cu roșul macilor care Încep să Înflorească, numai că eu nu mai sînt același. SÎnt complet contaminat. Mă Întorc la pușcărie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tutunul tare cu o uimire de copii. — Ai, mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv cu mîna. — Da’ la mîna aia ce pățiși? mai Întreabă ea arătînd spre brațul ars, pe care acum Îl țin teatral În bucla unei feșe legate după gît. — Nimic! Un accident! țip și eu, gîndind că ăsta ar trebui să fie tonul discuției - ca să compenseze din neajunsurile vîrstei, ale vieții grele. — Îu, Doamne iartă-mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
într-un frumos cimitir italian. Alex coborî scările alunecoase de lemn și intră în camera de zi, unde rămase să contemple storul care o înfățișa pe ea, în copilărie, cu buchetul de flori în mână. Plutea un miros de lemn ars, de la focul pe care-l aprinsese de probă în soba mare din bucătărie. Adusese de la Belmont o masă mare, ovală, pliabilă, pe care o așezase aici în caz că John Robert ar prefera să lucreze în camera de jos. Parchetul superb, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]