41,209 matches
-
sugestie de romantism și rosti în șoaptă cu regret, ca și cum șiar fi spus sieși: Ce păcat; ce păcat că mintea asta de mare politică, servește doar o țară mică! Am greșit cu ceva? întrebă el mai degrabă glumeț, ca să-și ascundă flatarea. Dar ea îi răspunse cu totul altceva: Intuiția dumitale cu perfidia dictatorului care, după ce și-a supus republica, încearcă să-și supună și masoneria, a pus degetul pe punctul nevralgic al liberalismului nostru. Știi bine că eu sunt o
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
naturii. Pe urmă, un antropoid de seamă apucă să sape un semn pe stîncă, în peșteră, să nu uite... Pe urmă, un altul apucă un băț și făcu din el o săpăligă sau o armă... Pînă ce Omul descoperi energia ascunsă în sămînța de bază, - forța nucleară. Pură virtualitate genetică: cei din secolele următoare ale mileniului sînt încă plasma în suspensie, în devenire a Speciei, generațiile viitoare încă nenăscute plutind încă în stare potențială în Oceanul cosmic, cum auzea Nichita... nenăscuții
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
aflau. Pentru că, la țară, sau în lumea oamenilor de rînd, în general, dragostea, patima, împerecherea nu mai sînt însoțite, cel puțin tîrziu, după adolescență, de declarații potrivite actului natural, ci doar de constatări practice, gospodărești. Astfel, cum ședeam privind fascinat, ascuns de furtună, de rafalele ei, fără a putea scoate nici cel mai mic sunet sau zgomot prevenitor, cum se întîmplă de obicei cînd nimerești în timpul desfășurării unor astfel de fapte intime, o auzeam din timp în timp clar, pe femeie
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
un zid dincolo de care actele și deciziile ei sînt inteligibile. La urma urmelor, orice făptură e un mister. Non-americanismul lui Susan Sontag, așa cum se manifestă în acest roman, ține de o dez-idilizare a Lumii Noi, devenită o fata morgana care ascunde doar temerile și visele secrete ale oricăruia dintre noi. Europa e un spațiu mental și emoțional pe care Maryna îl poartă cu ea. Întocmai ca și Susan Sontag. Susan Sontag, In America, Farrar, Straus & Giroux, 387 pag., 2000.
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
labirintică, subversivă, probabil scrierea cea mai politică a lui Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce implică acesta, inclusiv magie, superstiții, legende cu diavoli îmbrăcați în frac verde, purtînd jabou și pantofi cu tocuri, ca să-și ascundă copitele), scenele de vînătoare (memorabile prin concretețea detaliilor), întîmplările dramatice (sinuciderea Magdalenei, nebunia lui Baltazar, agonia bunicii Dilbinowa), se armonizează perfect, în acest roman-labirint al memoriei, devenită, ca și scriitura, de altfel, o formă de supraviețuire. Czeslaw Milosz - Valea Issei
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
de "amestec al limbilor": fie printr-un exces de turcisme sau grecisme într-un text obișnuit, fie prin simularea modului stîlcit de a vorbi românește al unui străin, fie pur și simplu prin folosirea macaronica a limbilor străine - pentru a ascunde parțial un mesaj ofensiv. Amestecul și contaminarea limbilor sînt și ele, cum se știe, mijloace umoristice frecvente în comediile epocii: care furnizează, în plus, o dovadă indirectă asupra profilului și a competenței lingvistice a cititorilor (fiind de presupus familiaritatea acestora
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
la vot. Au lipsit de la urne persoane care de fapt au boicotat alegerile, deoarece nu aveau cu cine să voteze. Sau, mai exact spus, nu mai aveau cu cine să voteze. Dar această greață față de cei aleși data trecută nu ascunde și o greață nemărturisită față de principiile democrației? Sau un fel de a trata democrația potrivit cu obligația de a ieși la vot din perioada totalitarismului? Statul acasă, care acum e permis prin Constituție, nu mai e totuna cu statul acasă pe
Spargerea bubei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16567_a_17892]
-
în bordeiul părinților, dar parcă era alta, mai înaltă, mai frumoasă și mai mîndră în mers. Cu banii din salbe se îmbrăcă și își griji bordeiul. Ba chiar, într-o noapte, își aduse aminte de locul unde, cîndva, tatăl ei, ascunsese ceva și, săpînd cu înverșunare, descoperi cutia pătrată plină de bani de aur și argint. O ascunse apoi, din nou, bine și se simți stăpînă pe sine. Se apropie de ceilalți țigani și muncea alături de ei, dar cu un spor
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
banii din salbe se îmbrăcă și își griji bordeiul. Ba chiar, într-o noapte, își aduse aminte de locul unde, cîndva, tatăl ei, ascunsese ceva și, săpînd cu înverșunare, descoperi cutia pătrată plină de bani de aur și argint. O ascunse apoi, din nou, bine și se simți stăpînă pe sine. Se apropie de ceilalți țigani și muncea alături de ei, dar cu un spor deznădăjduit. O răsucire de mîndrie avu cînd un fecior de țigan o îmbrățișă. Realiză pe dată distanța
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
Vasile Ivan și Ionel Cojocariu, cărora li se adaugă și colegul lor ceva mai în vîrstă, Dionisie Popa, dispărut de curînd în plină putere. Ștefan Drăghici a reușit să construiască totul cu o aparență ludică și jovială, în spatele căreia se ascundeau, însă, ca fiarele în crepusculul pădurilor, eforturi enorme, bătălii neîntrerupte, disperări și sacrificii știute doar de el. Aceste lupte încrîncenate cu ostilitatea celor din jur, cu cerbicia cotidianului și cu puseele crude ale unei istorii imprevizibile, Ștefan Drăghici le-a
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
a lumii în 10 1/2 capitole), Talking It Over (în discuție), The Porcupine (Porcul țepos) și patru romane polițiste, sub pseudonimul Dan Kavanagh. Figură marcantă a prozei britanice contemporane, Julian Barnes este ironic înainte de toate, dar sub ironie se ascunde un lirism intens și inconfundabil. Lidia Vianu: Faceți parte dintr-o generație de scriitori care recurg la orice mijloace, fie că e vorba de formă sau conținut (experiment, tehnic și afectiv, cu orice preț), pentru a șoca, năuci lectorul și
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
literară, chiar lucrări ale studenților. Construiți o istorie în istorie, includeți o epocă în alta, personajele se topesc într-unul singur, care până la urmă e însuși autorul. E oare acest autor eroul principal al romanelor dvs., o inteligență histrionică ce ascunde în fapt o sensibilitate introvertită la maximum? Mai putem vorbi în romanele dvs. de un autor camuflat, așa cum era James Joyce, de pildă? J.B.: Cred, la fel ca Flaubert, că romancierul trebuie să fie în operă ca Dumnezeu în univers
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
scutea de atacuri piezișe, pe care le para, încercînd să le micșoreze importanța. Nu știu cum se descurca atunci cînd aceste atacuri ajungeau sus. Ori de cîte ori l-am întrebat despre asta, îmi răspundea cu un "Nu contează!" aparent nepăsător, care ascundea o dîrzenie aproape amenințătoare. Unii spuneau despre el, folosind prost termenul, că e "dromoman". Îi plăcea să meargă prin țară, dar nu de dragul drumurilor. Prefera să călătorească noaptea cînd folosea trenul, iar în cele două dăți în care m-a
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
liniștiți o noapte. Era o familie de unguri sau de români? Un ungur însurat cu o româncă. După-amiază a avut loc o reuniune la care au venit niște români țărani și s-a vorbit românește. Și noi nu le-am ascuns că suntem refugiați. Am avut încredere că nu ne vor da pe mîna poliției. Seara, după o zi de odihnă, cineva ne-a cumpărat biletele pentru Austria. De ce au fost puțini refugiați români? Pentru că trebuiau să treacă două frontiere. În
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Ruxandra Cesereanu Torționarii secolului XX (indiferent de ideologia care îi animă) știu sau învață că făptura umană supliciată este un cuvânt care "se arată, se spune, se ascunde și se dăruie corporal"; de aceea, atunci când vătămează corpul victimei, ei vătămează, de fapt, cuvântul, scopul torturii fiind de "a dezarticula /.../, de a desface trupul din cuvântul său". Dezbrăcat de haine și schingiuit, trupul victimei este de două ori înstrăinat
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Cu o voce dramatică impresionantă, gravă, ludică - Maria Răducanu - și cu o ghitară clasică fermă, hipersensibilă - Maxim Belciug. De ce? Pentru că nu s-au închis, în ei, în alții, pentru că îi privesc pe oameni, pentru că îi doare masca sub care ne ascundem tot mai tare, ne adîncim în clișee și neputințe, pentru că simt că trebuie să strige CUVÎNTUL către lume. Cu orice preț. Zilele astea le-am ascultat, ca pe o terapie, cele două CD-uri, La tarara și Troika. M-au
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
urmele lui Piper. - O, nu, nu-i așa! strigă ea. E al meu! După care o lăsă pe alta fără perucă. Apoi, lovind pe toată lumea din jurul ei, îi scoase de pe hol pe cei de la drepturile homosexualilor. Piper și polițiștii se ascunseră în spatele ei, în timp ce MacMordie emitea strigăte de încurajare. În amestecătura de afară, Arabii pentru Palestina și Sioniștii pentru Israel se aliară temporar și duseră la bun sfîrșit nimicirea celor de la drepturile homosexualilor, după care intrară din nou în luptă. Între
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
de cartier. Întreruptă de "accese" paseiste, adaptarea vine, cu timpul. Și romancierul se întoarce la uneltele sale. Nu și soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate, o ruptură. Aceeași pe care încearcă s-o facă mai lină zvonurile. Precum cafeaua falsă, surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa conversația închegată la five o'clock
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
apă, că uda toată fața pământului, apropiindu-se de izvor s-ar minuna de nesfârșitul acela de ape care țâșnește și se revarsă necontenit din pământ, dar n-ar spune că vede toată apa. Căci cum ar vedea ceea ce e ascuns în sânul pământului? Deci chiar dacă ar rămâne mult timp lângă apa ce 74 R. A. Norris, The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs ..., p. 529-530. Norme de redactare țâșnește, ar fi pururea la începutul vederii apei75
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
zicând, mai lung, pentru ca deflagrația anticeaușistă să fie "acoperită" de zgomotul celeilalte, antifascistă. Radiografia lirică merge însă până în adâncul totalitarismului, fie el roșu sau brun, pregnanța morală însoțindu-se și luptându-se cu plastica elementului malign: Câtă frumusețe se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență,/ cum refuz să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
că le-a încurajat, revelat, dirijat, sistematizat și coordonat acest tip de limbaj. Și posibilitatea exprimării lui profesioniste. Premieră absolută în formula spectacolelor de absolvență. O scenă-cadru, repetitivă, adună trupuri și măști. Un fel de bal mascat, în care măștile ascund identități, personaje, disponibilități. Rînd pe rînd din acest cor sau, mai precis, din acest corp ansamblu se desprind protagoniștii. Masca este înlăturată, se văd chipuri, sensibilități, personaje, pași. Este, în același timp, și un joc cu o mică provocare culturală
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
și foarte mândră că am alte rădăcini. L.V. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado, aș zice. E personal, fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când i-am spus lui Ruth Fainlight că nu cred că e feministă, n-a fost tocmai încântată
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
și care sunt eșecuri tocmai din această cauză. Pe când Besson ia o poveste personală - dacă nu mă înșeală memoria, părinții lui erau scafandri, el practica acest sport și dorea să devină biolog marin - și o tratează profesional, dar fără a ascunde duioșia pe care i-o inspiră. Nu știu dacă lui Jung i-ar fi plăcut pelicula, dar cu siguranță l-ar fi uns la inimă. Toate conotațiile pe care i le asociază el mării, ca aceea de pântec matern și
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
literară uitată: a scris o carte bună cu mult timp în urmă, iar în prezent trăiește ca un hermit. Jamal (debutantul pe peliculă Rob Brown) este un negru tânăr din Bronx, dopat cu ficțiune și poezie, calitate pe care o ascunde pentru că nu are cu cine o împărtăși. Evident, până dă de acest scriitor, cu care începe o prietenie cerebrală... Filmul are și momente cinice pentru americani, realiste pentru europeni de genul replicii "Femeile se vor culca cu tine și dacă
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
liricii lui Petre Stoica. Poezia sa este una antipoetică. Poetul face totul pentru a fugi de căile bătătorite ale "Poeziei". El ajunge astfel în zone aparent periferice ale existenței. Universul său poetic se compune din parantezele mici ale vieții, care ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri și anotimpuri, din 1976, publică o foarte relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui ac de cusut/ scriu despre justificata foame
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]