3,106 matches
-
Totuși, ce vă propuneți pe mai departe? C.M.: Vrem să facem, în continuare, o revistă profesionistă, vie, dinamică, acordată la timpul prezent. O revistă cu personalitate, și care să fie un spațiu al dialogului pe cât mai multe voci, al creativității. "Ateneul" își va păstra profilul, spiritul critic, fiind mereu deschisă la nou. Ne vom ține departe de găști și bisericuțe, semne clare ale provincialismului. Și vom avea curajul să păstrăm moderația, ca justă măsură, într-un timp al agresivității, vulgarității, al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
posesivă, dulce fermecătoare; ca și cartea scrisă cu talent și cu o pasiune contaminantă". Ioan Holban, Dacia literară, decembrie 2007 "Pentru noua sa carte, a cincea (apărută la Editura Timpul, Iași, 2007), scriitoarea băcăuană Carmen Mihalache (redactor-șef al revistei ,,Ateneu") a ales cehovianul Urât mai trăiți, domnilor!, pe care dramaturgul l-a adresat locuitorilor plicticoși ai planetei, spune Gorki, ,,cu glas frumos și sincer". În ciuda acestui titlu, Carmen Mihalache se oprește puțin asupra aspectelor întristătoare ale vieții. Cu glas frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987, 1999, 2000, 2002), Premiul Republican "Alexandru Donici" al Ministerului Științei și Învățământului al RSS Moldova (1989), Premiul Comitetului de Stat pentru Edituri pentru cartea "Mesaje la sfârșit de mileniu" (1990), Premiul "Bacovia" al revistei Ateneu din Bacău (1992), Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1995), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române, pentru volumul "Eterna Danemarcă" (1995), Premiul Centenar "Lucian Blaga" din Cluj (1995), Premiul "Cartea anului" la Salonul Internațional de Carte pentru Copii, ed. I
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-a a Festivalulului Mihai Eminescu al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației de prietenie și legături culturale cu țările lumii(România), Inspectoratului județean pentru cultură Suceava, Uniunii Ziariștilor din Republica Moldova și ziarului Moldova Suverană, 1993, Premiul Bacovia pentru poezie al revistei Ateneu din Bacău, anul 1995 Premiul Virgil Tatomir pentru publicistică al Societății Academice Titu Maiorescu, 1993, București. Marele premiu al anului 1994 al Editurii Adrian Păunescu, Ziarului Vremea, Revistei și Cenaclului Totuși iubirea, București. Premiul pentru activitatea poetică și publicistică al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
1913, în satul Sinăuții-de-Jos, fostul județ Dorohoi. Absolvent al Seminarului Teologic din Iași și al Facultății de Teologie din Cernăuți. Ajutat de Visarion Puiu, mitropolitul Bucovinei, își desăvârșește pregătirea în Franța și în Germania. Revenit în țară, ca director al Ateneului din Tătărași (Iași), publică articole pe teme de moralitate și patriotism în revistele: "Curentul", "Apărarea Națională", "Țara noastră", "Moldova Creștină", "Biserica Ortodoxă Română". Acuzat de naționalism și uneltire împotriva orânduirii, este condamnat la 12 ani de muncă silnică (Aiud, Gherla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Paul Edgar Proca Șerban Foarță, Iurie Matei, Valentin Ciucă, Valeriu Matei și Daniel Corbu (la deschiderea expoziției de pictură de la Muzeul "Mihai Eminescu", Iași, 2008) Foto: Vasile Proca Acad. Solomon Marcus primind, de la Carmen Mihalache, Premiul "Opera Omnia" al revistei Ateneu (Bacău, 2011) Foto: Marius Manta Nicolae Corlat, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași, martie 2015) Foto: Marcel Cahniță Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu și Vasile Proca, la Colocviul de Literatură Scriptor (Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Șerban Foarță (Iași, 2008) Foto: Paul Edgar Proca Lucian Vasiliu și Vasile Proca (Iași, 2008) Foto: Paul Edgar Proca Lucian Vasiliu și Cezar Ivănescu (Zilele Convorbiri Literare, Iași, 2005) Foto: Vasile Proca Vasile Proca, Simona Modreanu și Cezar Ivănescu la Ateneul Tătărași (2005) Foto: Paul Edgar Proca Cezar Ivănescu și Vasile Proca, la Universitatea "Al. I. Cuza" Iași (2007) Foto: Ingrid-Hera Ciobanu Cuprins Exerciții de sinceritate (II) 9 STANLEY H. BARKAN 11 CALISTRAT COSTIN 33 OVIDIU GENARU 49 GHEORGHE GRIGURCU 65
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lui Ceaușescu, la centenarul Eminescu din iunie 1989. Cu o zi înainte de apariția volumului X, unul din editori l-a visat pe Argatu că stropește crucea lui Eminescu cu agheazmă. În ziua de 15 iunie 1989, m-am dus la Ateneul Român, unde trebuia să înceapă comemorarea poetului național. Nu m-am abținut să-i arăt rabinului volumul. Am ridicat cartea deasupra capului: - Eminență, la noi a venit!» În ziua de 11 mai 1999, a trecut în lumea umbrelor părintele Ilarion
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej. Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfântă, nu uit, când sunt la București, să depun și eu o floare la statuia din fața Ateneului, opera sculptorului Gh. Anghel"14. Pentru Steinhardt, Eminescu este reprezentantul de seamă al neamului său, este cel care-i dă încredere: ,,Și apoi Eminescu, prin fermitatea și curăția caracterului, îmi este sprijin de nădejde, în credința că poporului român îi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Zamora. în august 1936, aflat la odihnă la Bușteni, Bacovia îl vizitează aci, fapt care, sigur, nu-l va fi încîntat. îl tolera, dar nu-l înțelegea. Deși a scris și el versuri, ba a și publicat o poezie în „Ateneul literar”3) n-a avut intuiția a ceea ce reprezenta Bacovia. Recent, citind Soarele melancoliei de Petre Pandrea, am dat peste dovada opacității lui. Se află într-o scrisoare pe care memorialistul i-o trimite altui memorialist, M. Sevastos: „Am tot
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Perlberger, Herșcovici. Faptul era simțit ca o inferioritate provincială. Unde existau, „palatele” apăreau ca semne al dezvoltării și prosperității locale. De aci, în entuziasmul postbelic, ambiția a tot mai multe instituții și organizații de-a le avea. La apariție, revista „Ateneul cultural”, de pildă, anunța: „în ultimul timp aflăm ca Ateneul cultural (în care se înscriseseră ca membri „peste două sute de intelectuali” - n. m.) a luat inițiativa să clădească un palat cultural și o bibliotecă. în fiecare joi se va (!) ține
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
existau, „palatele” apăreau ca semne al dezvoltării și prosperității locale. De aci, în entuziasmul postbelic, ambiția a tot mai multe instituții și organizații de-a le avea. La apariție, revista „Ateneul cultural”, de pildă, anunța: „în ultimul timp aflăm ca Ateneul cultural (în care se înscriseseră ca membri „peste două sute de intelectuali” - n. m.) a luat inițiativa să clădească un palat cultural și o bibliotecă. în fiecare joi se va (!) ține conferințe și serbări pentru redeșteptarea mișcării culturale. Peste 20 de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu spectacole de cinema, cu exhibițiunile lui Tănase și își formează, în mare parte, educația literară și artistică în șezătorile populare pe care ni le dau (!) generozitatea cîtorva societăți culturale din localitate”.4 ) în cei patru ani de la notița din „Ateneul cultural” nu s-a găsit însă altă soluție decît modernizarea teatrului vechi.5) Totuși „palatul”/„palatele” rămîn în continuare pe agenda mai multor conducători locali, îndeosebi a prefectului Petru JurjeaNegrilești, care înnoiește, în 1931, „ținuta” Palatului Administrativ și a primarului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
își formase încă de acum ideea că o fotografie „adaugă a înțelege mai aproape pe autor”1). Că între ea și literatura sa trebuie să existe o corespondență. De aceea a dat spre publicare pe coperta numărului 15/1926 al „Ateneului cultural” una, făcută în atelierul lui E. Marvan, care nu-l flatează defel. Dimpotrivă, are ceva, involuntar, de caricatură. E ca o fotografie la minut, nereușită, „crudă”. Efectul ei ușor antipatic vine și de la încadrarea tipografică provincială cu ornamente florale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar trebui să mănînce... și să aibă o higienă...”18) Adică să aibă cele necesare unei vieți decente. Relații literare „Pro amiciția” a fost titlul uneia din rubricile pe care Radu CÎrneci a susținut-o cinci ani (1968-1972), în revista „Ateneu”. Cuprindea un fel de „mențiuni critice”, scrise însă de un poet liric cu irepresibile elanuri de solidarizare. Reprezenta o dovadă de atenție față de cărțile prietenilor, dar și de ale posibililor prieteni, de cărțile celor pe care îi admira și îi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ținută împreună cu „băieții” din redacție, pe rînd: „Radu CÎrneci despre...”, „G. Bălăiță despre...”, „Ovidiu Genaru despre...”, „Mihail Sabin despre...”. Fără să știe (analogia mi-a apărut și mie în minte destul de tîrziu), se înscria într-o „tradiție”, fiindcă și în ,,Ateneul cultural’’ al lui Gr. Tabacaru și G. Bacovia se găsesc cîteva exemple de critică bazată pe prietenie. Vechea revistă publica rar recenzii la cărțile de literatură, iar Bacovia n-a scris aci nici una. E de remarcat, totuși, că între cele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
peste cît mă așteptam și, trebuie să adaug, cu ceva peltea în ele. Le-am citit pe alocuri cu nemulțumire, părîndu-mi ca păcătuiesc prin dilatări retorice. Astfel, după ce povestește că l-a cunoscut pe Bacovia la o „consfătuire redacțională” a „Ateneului cultural”, în casa lui Gr. Tabacaru, care îl convocase (era student și secretar de redacție al ziarului „Bacăul”) ca să-i ceară „sprijin în rîndul studenților și în presa locală” pentru revistă, îi atribuie poetului reflecții pe care nu cred să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pagini din dosul frontului”: „O execuție” (25 februarie 1931), „Tranșeele din Bacău” (9 martie 1931), „Eu...la Pretorat” (23 martie 1931), „Sărmanul murg’’ (30 martie 1931), „Patinajul...” (6 aprilie 1931). înainte de a ieși cu acestea, s a numărat printer colaboratorii „Ateneului cultural”, ceea ce denotă că întreținea bune relații cu directorii revistei, foștii săi elevi Gr. Tabacaru și G. Bacovia. Amănunt interesant: pentru a figura în prima parte a sumarului, cred, schița sa „Extas”, în care descrie impresiile trăite la un concert
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tot”, complet neatentă la muzică, vorbind despre partida de cărți din seara precedentă), a apărut intercalată în poemele și proza lui Bacovia.9) Redacția i-a trecut numele și pe coperta nr. 3 (21), 1927, alături de alte 45, printre „Colaboratorii «Ateneului cultural»”, dar n-a mai dat nimic. De altminteri, revista va reduce după aceasta spațiul destinat literaturii. Mai tînăr cu nouă ani decît Panaite Topliceanu, Lascăr Veniamin (n. 30 ianuarie 1863, Luncani Bacău) a funcționat în învățămînt aproape patru decenii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
referat al profesorului Mihai Andrei despre „Teoria leninistă a reflectării și fantezia artistică” și „lecturi din lucrările scrise îm cinstea Decadei culturii RSFSR”. în aceeași pagină, Radu Cîrneci (care nu-și ortografia încă numele cu Î), viitorul redactor-șef al „Ateneului” și inițiatorul primului Festival Literar-Artistic „G. Bacovia”, apărea cu un grupaj de șase poeme intitulat „Festivalul 1957”: „Chemare”, „Prietenie”, „O sută de mii”, „Moscova”, „Lenin”, „Vom cînta împreună”. Autorul își plătea astfel, cu anticipație, biletul pentru Festivalul Mondial al Tineretului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Al. Piru) au făcut observația că numele lui Bacovia e folosit abuziv în Bacău, în detrimentul altor personalități importante. Nu pentru că mi-ar fi lipsit argumentele, ci dintr-un motiv mai greu de exprimat. Colaborator de la primul număr, apoi redactor la „Ateneu”, eram în situația de a fi considerat și eu complice la unul din „abuzuri”. E vorba de faptul că, un timp, poetul a apărut pe frontispiciul revistei ca singurul ei fondator. Indiscutabil, prin asta s-a comis o nedreptate, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fuseseră elevi, unii cam plicticoși de felul lor, cu amintiri sărace și nu prea clare. în schimb, numele lui Bacovia, revenit în actualitate după reeditarea din 1956, era în urcare, vizibil, triumfător. Formată din scriitori, redacția se revendica de la el: „«Ateneu»-l de azi e continuatorul «Ateneului» lui Bacovia”, spuneam cu toții. Problema raportării la Tabacaru părea (cred că și mie mi s-a părut), în euforia începutului, secundară. Odată pornite așa, lucrurile n-au mai putut fi ușor corectate, deși odată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
felul lor, cu amintiri sărace și nu prea clare. în schimb, numele lui Bacovia, revenit în actualitate după reeditarea din 1956, era în urcare, vizibil, triumfător. Formată din scriitori, redacția se revendica de la el: „«Ateneu»-l de azi e continuatorul «Ateneului» lui Bacovia”, spuneam cu toții. Problema raportării la Tabacaru părea (cred că și mie mi s-a părut), în euforia începutului, secundară. Odată pornite așa, lucrurile n-au mai putut fi ușor corectate, deși odată redacția a anunțat: „Ca un omagiu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
luați la ochi”, riscînd să nu mai fie ascultați nici în chestiunile stringente și mai accesibile. în 1971-1972, am fost la vîrful instituțiilor culturale băcăuane, dar n-am profitat de situație pentru a pune în discuție chestiunea numelor de pe frontispiciul „Ateneului”. Fiindu-mi știute comportamentele autorităților (care m-ar fi stopat imediat cu formula „Nu e momentul!”), mi s-a părut inutil s-o fac. Mie, necesar și oportun mi se părea să-l văd pe Tabacaru reeditat (inclusiv revista, prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oportun mi se părea să-l văd pe Tabacaru reeditat (inclusiv revista, prin facsimilare). Problema a prins să mă sîcîie abia cîțiva ani mai tîrziu, cînd am văzut ce ușor se răsplătesc reputațiile și ce greu se recunoaște munca. La „Ateneul cultural”, Bacovia a contribuit cu reputația sa de poet; munca a făcut-o Tabacaru, adevăratul director al revistei. Nedreptățit eu însumi de către cei ce-l nedreptățiseră, am devenit mai sensibil la aspectele etice. Și pentru că „totul se plătește”, mi-am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]