2,145 matches
-
Dac-aș putea le-aș umezi în vin Și-aș agita șampania de stele. Beție stelară Un lujer ca o rază de lumină A răsărit și a murit instantaneu, I-am mai zărit lumina lui divină Pierdută-n universul visului ateu. Cu pâlpâiri muiate în smaralde S-a transformat din galaxie în atol Arzând într-un recif cu stele calde Ca la final să lase cerul și mai gol. Trecând prin sită pulberea stelară Tot colectând pepite de meteoriți, Mi-ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care mă auzeau se speriau de mine: „Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu”, vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care trăia undeva între evlavie și indiferență. Respecta zilele de sărbătoare, tradițiile, aprindea la biserică lumânări pentru morți. A trebuit prin urmare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
priceput care era sensul lor. Dacă Dumnezeu era atât de minunat, ce nevoie mai avea să-i spun eu asta? Și ce sens avea să-i cer favoruri când, dacă exista, știa foarte bine ce vreau? — Ai fost un mic ateu remarcabil de precoce, observă Henry. — Nu, ateu n-am fost niciodată, spuse Du Maurier. Eu sunt ceea ce Huxley numește „agnostic“, un termen foarte util. Nu știu dacă chiar există o Ființă Supremă, dar, dacă există, sunt sigur că El - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era atât de minunat, ce nevoie mai avea să-i spun eu asta? Și ce sens avea să-i cer favoruri când, dacă exista, știa foarte bine ce vreau? — Ai fost un mic ateu remarcabil de precoce, observă Henry. — Nu, ateu n-am fost niciodată, spuse Du Maurier. Eu sunt ceea ce Huxley numește „agnostic“, un termen foarte util. Nu știu dacă chiar există o Ființă Supremă, dar, dacă există, sunt sigur că El - un El neutru - nu seamănă cu moșneagul arțăgos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe tronu-mi de mărire Rînjia cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnia ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea în urma-i foamete, obezi de fier, Biruri ce cădeau însuși până pe surul fum, Care pătruns prin streșini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
parcă nu mai avea sânge în el, parcă se golise de viață. — Nu îți merge prea bine, ghicise tată-său. Ba îi mergea, era liber, trăia libertățile mincinoase ale omului încă neîndrăgostit și, mai nou, i se părea că devine ateu. După moartea Marelui K, cum îl prescurtase pe Khomeini în gând, lucrurile deveniseră clare, dar nu se vorbea nicăieri răspicat despre tot ce se petrecea. În jur, pentru cei care nu avuseseră șansa să-și aducă în familie un pasdar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Brummell. După cum tot astfel s-ar explica - dincolo de spiritul de partid - cruzimile lui Chamfort Împotriva lui Richelieu. L-a atacat cu mintea sa incisivă, strălucitoare și veninoasă, cum ai străpunge cu un stilet de cristal otrăvit. Astfel, Chamfort - oricât de ateu ar fi fost - a purtat jugul ideii creștine și, vanitos el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell, de altfel - ba chiar mai mult decât acesta -, a cunoscut toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
moravuri. Un poet, un bărbat rasat, cu acel curaj Înnăscut de a avea o opinie independentă și căruia talentul Îi dădea o inspirație adevărată, lordul John Manners nu a ajuns să publice un volum de poezii Închinate bisericii Angliei? Shelley, ateul, nu mai avea nici măcar siguranța exilului. Liberalismul ideilor, care strălucise ca o rază a inteligenței celor mai iluștri bărbați din această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
l-a luat pe mâini de pe altar.): Vedeți? Vedeți ce pățiți dacă vă atingeți de cele sfinte? (Îi întinde o batistă.) Poftim, ștergeți-vă cu ea. ARTUR (Se șterge.): Nu se duce. GARDIAiNUL: Așa vă trebuie. Se vede că sunteți ateu. ARTUR: Și ce dacă sunt ateu? Simt acum nevoia să vorbesc unui preot. GARDIANUL: Chiar în ultimul moment să vă renegați principiile? ARTUR: Ce-ți pasă de principiile mele? Am dreptul la preot sau nu? GARDIANUL: Da, numai că... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
altar.): Vedeți? Vedeți ce pățiți dacă vă atingeți de cele sfinte? (Îi întinde o batistă.) Poftim, ștergeți-vă cu ea. ARTUR (Se șterge.): Nu se duce. GARDIAiNUL: Așa vă trebuie. Se vede că sunteți ateu. ARTUR: Și ce dacă sunt ateu? Simt acum nevoia să vorbesc unui preot. GARDIANUL: Chiar în ultimul moment să vă renegați principiile? ARTUR: Ce-ți pasă de principiile mele? Am dreptul la preot sau nu? GARDIANUL: Da, numai că... ARTUR (Surescitat.): Da sau nu? GARDIANUL: Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
organizeze, impunându-i legi, principii, drepturi și obligații, libertăți și interdicții - s-a ales, pardon de expresie, praful și prea puțină pulbere divină. Cred că Întrevăd În această Întâmplare o semnificație și chiar o morală, dar nu sunt suficient de ateu s-o formulez cu glas tare. Mă mulțumesc să spun atât: de multe ori am impresia că Dumnezeu nu este o soluție, ci, mai degrabă, o problemă. Am două nedumeriri. Prima: bun, omul a devenit muritor pentru că a păcătuit față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
extrem de succintă, având mai de grabă înfățișarea unei serii de teze, cu o argumentație foarte strânsă, schematică. "O unanimitate de vederi și opinii nu este, în politică, omenește posibilă", recunoaște autorul în prefață. Aceasta se referă nu numai la adversarii atei ai Centrului, ci mai ales la catolicii care militau în partidele monarhiste. "Recunoaștem leal că nu se află cu noi mulți și mari catolici". Dar ceea ce e important de discutat este punctul de vedere inițial, "prima poziție pe care o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
amintește el cu alt prilej (9 decembrie 1934), nu garanta libertatea individului. Liberalismul lusitan a fost întotdeauna intolerant, iar dacă ar reveni ar fi și mai intolerant. Ar înceta de a fi numai anticatolic, pentru a deveni anticreștin, ireligios, furios ateu; ar înceta de a fi străin lucrurilor spirituale, pentru a deveni teoretic și practic amoral... Scopul său final - așa cum s-a putut verifica în toate țările - ar fi comunismul, punct de întîlnire al celor mai variate tendințe, concluzie ultimă a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mărturisitorii lui. Uneori și unii și ceilalți fiind membrii ai aceleiași familii, ca în cazul de față, soț și soție, ea binecredincioasă, timp de cincizeci de ani apărându-și „credința, în primul rând, de soțul ei, care era comunist și ateu”, victimă la rându-i a ideologiei și propagandei comuniste atee, din partea căruia a răbdat „multă ocară și înjosire”, „viața ei de căsnicie” fiind „o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui Hristos, care își apără credința
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nici unul nu auzise de o femeie pe nume Aurora Wood. Ca de obicei, Tom s-a considerat vinovat. Comentariile lui negative la adresa credinței lui Minor trebuie să fi rănit orgoliul lui Rory, iar dacă îi povestise logodnicului despre fratele ei ateu de la New York, probabil acesta îi interzisese să îl invite la nuntă. Din puținul pe care îl aflase Tom, Minor părea să fie genul ăsta de bărbat: unul dintre habotnicii cu personalitate copleșitoare care fac legea pentru ceilalți, un fanfaron cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.“ — Evanghelia după Ioan. Capitolul unu, versul întâi. — Deci cunoști Cartea sfântă. — Oarecum. Pentru un evreu care nu crede în Dumnezeu, mai bine decât majoritatea. Vrei să spui că ești ateu? — Toți evreii sunt atei. Cu excepția celor care nu sunt, desigur. Dar cu ei nu am prea multe legături. — Sper că nu îți râzi de mine, domnule Glass. — Nu, domnule Minor. Nici prin cap nu-mi trece. — Pentru că, dacă îți râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.“ — Evanghelia după Ioan. Capitolul unu, versul întâi. — Deci cunoști Cartea sfântă. — Oarecum. Pentru un evreu care nu crede în Dumnezeu, mai bine decât majoritatea. Vrei să spui că ești ateu? — Toți evreii sunt atei. Cu excepția celor care nu sunt, desigur. Dar cu ei nu am prea multe legături. — Sper că nu îți râzi de mine, domnule Glass. — Nu, domnule Minor. Nici prin cap nu-mi trece. — Pentru că, dacă îți râzi de mine, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
râseră deloc la gluma ei, preferau să vorbească mai departe despre Dan Crețu. Fiecare știa, de la servitori, alt detaliu demn de împărtășit. Lucia Argintaru, o brunetă plină de neastâmpăr care arăta încă tânără, replică: — Toată lumea știe că doctorul Istrate e ateu, așa că să nu-mi vorbească el mie despre post... Agata o privi cu mirare, fiindcă o credea mai isteață, însă Lucia repuse discuția pe făgașul dorit de toate: — Străinul ăsta și-a ras mustața și barba ca să nu fie recunoscut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lună.“ Asta sigur că n-a făcut bine faimei lui Filipescu. Deși bucureștenii acestui sfârșit de secol se gândesc mult mai puțin la cele sfinte față de lumea începutului de veac, deși mulți, între care și el, se laudă că sunt atei, cerul lor nu e chiar pustiu și, la o adică, știu să-și amintească că omul e la fel de neînsemnat ca un vierme. Nicu Filipescu avea pe-atunci treizeci de ani și venise numai de vreo jumătate de an la Primăria
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
polemizând cu știința. Fanatismul în religie este ca violul în relațiile sexuale. Pe Golgota orice cruce pare de plumb. Nu poți să-l iubești pe Dumnezeu, și să-i urăști pe oameni. Fundamentaliștii se tem de dialog, nu de moarte. Ateii trăiesc în banal. Ei sunt privați de mistere și revelații. Absolutul este regatul religiei. Și, uneori, al artei. Cărarea spre sacru rămâne principala noastră geană de speranță. Cea mai mare popularitate o au întemeietorii și demolatorii de religii Omul leagă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
el. Religia i-a lăsat omului o rană deschisă : nevoia de sacru. Dacă a creat o lume, înseamnă că și Dumnezeu este poet. Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. Cei care nu cred în nimic sunt imbecili, nu atei. E foarte greu să fii ateu pe patul morții. Ori rugăciunile noastre nu sunt convingătoare, ori ajung la alte adrese. Ereticii au asigurat varietatea templelor. Nici o religie nu repudiază obediența. Frica de naufragii a zămislit religii. Burțile preoților de la sate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o rană deschisă : nevoia de sacru. Dacă a creat o lume, înseamnă că și Dumnezeu este poet. Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. Cei care nu cred în nimic sunt imbecili, nu atei. E foarte greu să fii ateu pe patul morții. Ori rugăciunile noastre nu sunt convingătoare, ori ajung la alte adrese. Ereticii au asigurat varietatea templelor. Nici o religie nu repudiază obediența. Frica de naufragii a zămislit religii. Burțile preoților de la sate sunt adevărate cimitire de găini. Religiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
religie nu repudiază obediența. Frica de naufragii a zămislit religii. Burțile preoților de la sate sunt adevărate cimitire de găini. Religiile hrănesc și la propriu câteva procente din populația planetei. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin toate cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare a sensului metafizic al existenței noastre. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Evreii rămân cei mai mari
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]