2,645 matches
-
trupelor ruse. În fața insistențelor lui Brusilov, STAVKA a cedat în cele din urmă și a acceptat planul inițial al lui Brusilov. Rușii au declanșat ofensiva pe 4 iunie cu un baraj de artilerie precis, dar de scurtă durată, împotriva liniilor austro-ungare. Schimbarea fundamentală a tacticilor ruse s-a remarcat din primul moment al atacului. Barajul de artilerie scurt și precis a înlocuit bombardamentele prelungite de peste o zi, care dădeau timp apărătorilor să-și transporte rezervele în zonele cele mai primejduite și
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
transporte rezervele în zonele cele mai primejduite și să-și evacueze prima linie de tranșee. Stilul vechi de bombardament răvășea în asemenea măsură terenul, încât făcea extrem de dificilă sarcina înaintării atacatorilor. Atacul inițial a fost încununat de succes, iar liniile austro-ungare au fost rupte, permițând celor patru armate ale lui Brusilov să înainteze pe un front larg. Succesul atacului a fost asigurat de invenția lui Brusilov: noile trupe de asalt, care atacau punctele slabe ale inamicului pentru crearea de spărturi, prin
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
făcut decât să aglomereze inutil frontul de sub comanda sa. Atacul trupelor ruse a fost oprit la sfârșitul lunii septembrie. Soldații erau epuizați de ofensiva îndelungată și, în plus, a început transferul de trupe ruse pe frontul din România, unde armatele austro-ungare, germane și bulgare erau în plină ofensivă. Operațiunea Brusilov și-a îndeplinit obiectivele inițiale forțând forțele germane să-și întreupă atacul de la Verdun și să transfere forțe considerabile pe frontul de est. În plus, a produs pierderi uriașe armatei austro-ungare
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
austro-ungare, germane și bulgare erau în plină ofensivă. Operațiunea Brusilov și-a îndeplinit obiectivele inițiale forțând forțele germane să-și întreupă atacul de la Verdun și să transfere forțe considerabile pe frontul de est. În plus, a produs pierderi uriașe armatei austro-ungare, adică aproximativ 1,5 milioane de oameni, din care 400.000 de prizonieri. Armata austro-ungară nu a mai fost capabilă să organizeze de una singură din acest moment vreo acțiune ofensivă de amploare. În schimb, austriecii au fost nevoiți să
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
forțând forțele germane să-și întreupă atacul de la Verdun și să transfere forțe considerabile pe frontul de est. În plus, a produs pierderi uriașe armatei austro-ungare, adică aproximativ 1,5 milioane de oameni, din care 400.000 de prizonieri. Armata austro-ungară nu a mai fost capabilă să organizeze de una singură din acest moment vreo acțiune ofensivă de amploare. În schimb, austriecii au fost nevoiți să ceară neîntrerupt ajutorul germanilor pentru a obține victorii. Succesul operațiunii a convins România să intre
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
unul dintr-un șir mai lung de evenimente care aveau să încline balanța victoriei în favoarea Germaniei. Operațiunea Brusilov a marcat o îmbunătățire calitativă importantă a tacticilor armatei ruse. Brusilov a folosit unități mici specializate pentru atacarea punctelor slabe ale liniilor austro-ungare, care spărgeau frontul pentru restul trupelor ruse din linia a doua a atacului. Acastă tactică a loviturii de șoc a fost o schimbare radicală a tacticii „valurilor umane” care fuseseră folosite până atunci de toate armatele implicate în luptele primei
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
von Wassilko) și evreii (Straucher însuși), care au negociat ulterior problema cu baronul Oktavian von Bleyleben, guvernatorul Bucovinei. Istoricii culturali Amy Colin și Peter Rychlo văd acesta ca pe "unul dintre cele mai progresiste acorduri între grupurile etnice din Imperiul Austro-Ungar", și argumentează: "Creșterea tensiunilor etnice a necesitat un astfel de tratat pentru a proteja pacea în Bucovina prin asigurarea autonomiei etnice în luarea deciziilor politice [...]. Cooperarea fructoasă [...] a demonstrat că interacțiunea etnică pașnică era încă posibilă [în Bucovina] cu cinci
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o companie feroviară privată - construcția și exploatarea acestei căi ferate și a altora pe o perioadă de 90 ani. Construcția traseului a început din localitatea
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
început din localitatea Püspökladány de pe linia Szolnok-Debrecen. Pe acest traseu au fost realizate 14 poduri. La 22 aprilie 1858 traseul a fost pus în funcțiune. La început, calea ferată a fost exploatată de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
Düsseldorf, Köln, München, Amsterdam și Londra. 1913 Revine în țară și organizează o expoziție personală la Satu Mare cu lucrările realizate în străinătate. 1914 Pe 28 iulie izbucnește Primul Război Mondial, iar la 1 august este convocat sub arme în armata austro-ungară. Întrerupe lucrul la pânza „În grădină”, inscripționată ulterior: „"...Interrompu le 1-er Aôut 1914, au son des cloches de midi, lorsque j'ai reçu ma convocation pour la guerre mondiale..."” ("...Întrerupt la 1 august 1914, la bătaia de amiază a clopotelor
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
estul Câmpiei Panonice. Din cei 153 km ai traseului, 125 km se află pe teritoriul Ungariei și 28 km pe teritoriul României. Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare). Construirea traseului Szolnok-Arad s-a făcut după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok la Debrecen (în 1857). La 10 noiembrie 1856 guvernul austro-ungar a concesionat, începând cu 1 ianuarie 1857, companiei Căile Ferate ale Tisei (în și în ) - o companie feroviară privată - construcția și exploatarea acestei căi ferate și a altora pe o perioadă de 90 ani. Calea ferată se conecta în satul
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
poduri de lemn, dintre care cel mai lung este cel de peste râul Criș (în și în ). Traseul feroviar Szolnok-Arad a fost pus în funcțiune la 25 octombrie 1858 și exploatat la început de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România prin
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
Maria Anna Josepha Antonia a Austriei (6 octombrie 1738 - 19 noiembrie 1789) a fost al doilea copil al reginei Maria Tereza a Austriei și a împăratului Francisc I. Maria Anna s-a născut la Palatul Hofburg, la Viena, centrul imperiului austro-ungar. Între anii 1740-1741 a fost moștenitoare prezumptivă până s-a născut fratele său Iosif (mai târziu Iosif al II-lea, Împărat romano-german). În familie i se spunea "Marianna". Maria Anna a fost inteligentî însă a avut un handicap fizic. Ea
Arhiducesa Maria Anna a Austriei (1738–1789) () [Corola-website/Science/319595_a_320924]
-
convenție româno-maghiară prin care s-au stabilit detaliile legării orașului Brașov de Ploiești printr-o linie ferată pe Valea Prahovei, care urma să treacă granița între cele două țări la nord de orașul românesc Predeal și la sud de satul austro-ungar Timișu de Sus și să fie dată în folosință la 15 august 1878. La momentul încheierii acordului, cele mai apropiate căi ferate de frontieră erau linia București-Galați (inaugurată în 1872 pe teritoriul României) și linia Teiuș-Brașov (inaugurată în 1873 pe
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
Galiției, numele latinizat al Haliciului. Lodomeria a fost începând cu secolul al XIV-lea parte a Regatului Ungariei. După anul 1772, Lodomeria a făcut în mod oficial din Regatul Galiției și Lodomeriei, teritoriu dependent de Imperiul Austriac, iar mai târziu Austro-Ungar.
Lodomeria () [Corola-website/Science/319626_a_320955]
-
nu era dispusă să accepte decât un compromis bazat pe dualismul puterii între maghiari și austrieci. În cele din urmă a avut loc „Ausgleich” - Compromisul din februarie 1867, în urma cărui Imperiul Austriac a fost reformat și transformat în Dubla Monarhie austro-ungară. Deși planurile polonezilor și cehilor pentru includerea teritoriilor locuite de ei într-o structură federală au eșuat, în Galiția a început să se dezvolte un proces lent, dar continuu, de liberalizare politică. Reprezentanții aristocrației și intelectualității poloneze au cerut împăratului
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
o mai mare autonomie a Galiției. Dacă cererile polonezilor nu au fost acceptate la început, în cursul anilor care au urmat au fost făcute concesii importante în chestiunea autonomiei Galiției. Galiția a devenit autonomă „de facto” din 1873 în cadrul statului austro-ungar, iar limba poloneză a primit statutul de limbă oficială. De asemenea, și limba ucraineană a început să fie folosită într-o mai mare măsură în administrație. Procesul de germanizare a fost oprit, iar cenzura a fost ridicată. Galiția era subiect
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Szczepanowski (1846-1900). El și-a publicat studiul cu titlul "Nędza galicyjska w cyfrach" ("Sărăcoa galițiană în cifre") în 1873. Szczepanowski a descris Galiția drept una dintre cele mai sărace regiuni ale Europei, bazându-se pe cifrele oficiale publicate de autoritățile austro-ungare, pe experiența sa de funcționar la India Office (departamentul guvernului britanic pentru administrarea Indiei) și pe cea din timpul în care a lucrat la dezvoltarea regiunii petrolifere din regiunea Borysław. În 1888, Galiția avea o suprafață de 78.550 km²
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
în Austria Inferioară. În ciuda taxelor foarte mari, datoria publică a guvernului Galiției a depășit la sfârștiul secolului al XIX-lea 300 milioane guldeni, adică aproximativ 60 guldeni/persoană. Se poate trage concluzia că această regiune a fost folosită de guvernul austro-ungar pe post de sursă de forță de muncă ieftină și de recruți pentru armată, dar și ca zonă tampon față de Rusia. Industria grea s-a dezvoltat în regiune doar la începutul secolululi al XX-lea, fiind în principal legată de
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Teritoriul ucrainean a fost disputat de diferite facțiuni după izbucnirea Revoluției Ruse din 1917 și după încheierea Primului Război Mondial, care a dus la prăbușirea atât a Imperiului Austro-Ungar cât și a Imperiului Rus. Dezintegrarea acestor imperii a avut un efect uriaș asupra mișcării naționaliste ucrainen, într-o perioadă scurtă de timp apărând o serie de guverne care și-au disputat controlul asupra teritoriului național. Această perioadă a fost
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
care aparținuseră până atunci Imperiului Rus, inclsiv Ucraina, s-au trezit în plin vacuum politic. Mai multe facțiuni ucrainene și o serie de puteri străine s-au luptat pentru controlul asupra teritoriului ucrainean în timpul Războiului Civil Rus. După disoluția Imperiului Austro-Ungar, teritoriile locuite majoritar de ucraineni Galiția, Transcarpatia și Bucovina au fost plasate în mijlocul luptelor pentru putere. Ucrainenii din regiunile vestice și ale cursului Niprului și-au proclamat independența în cadrul statelor Republica Populară Ucraineană ("Ukrayins'ka Narodna Respublika", UNR) și Republica
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
sau poate fi considerat ca parte a fazei finale a Primului Război Mondial. În timpul Primului Război Mondial, Ucraina a fost unul dintre principalele teatre de război, unde s-au confruntat forțele Antantei (Imperiul Rus, Regatul României) și ale Puterilor Centrale (Imperiul German și Imperiul Austro-Ungar). În timpul războiului, linia frontului a fluctuat de la est la vest și înapoi spre est, Imperiul Rus ocupând într-un anumit moment, după Ofensiva Brusilov, o bună parte a Volîniei și a Galiției. Revoluția din Februarie 1917 a permis numeroaselor grupuri
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
a cerut ajutorul Puterilor Centrale, cu care se afla încă în conflict. Cele două părți au semnat Tratutul de la Brest-Litovsk ( Puterile Centrale și Rusia aveau să semneze în aceiași localitate un al doilea tratat pe 3 martie). Armatele germane și austro-ungare i-au alungat pe bolșevici din Ucraina, preluând controlul asupra Kievului pe 1 martie. Peste două zile, bolșevicii au semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, care a pus capăt în mod oficial luptelor de pe frontul de est. În acest fel, Ucraina era
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
Brest-Litovsk, (pe care Lev Troțki îl caracterizase cu cuvintele „nici pace, nici război”), și a hotărât să invadeze Ucraina și alte țări din Europa Răsăriteană, care se formaseră în timpul ocupației germane. Prăbușirea alianței Puterilor Centrale a afectat și fosta provincie austro-ungară Galiția, care avea o populație poloneză și ucraineană. Ucrainenii și-au proclamat propria republică, Republica Populară a Ucrainei Apusene, în vreme ce polonezii, concentrați în principal în Lwow, s-au orientat spre statul nou înființat, A doua Republică Poloneză. Tensiunile dintre cele
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]