4,649 matches
-
din interiorul său, dar și libertățile pe care le aveau UDF și RPR și tezele integraliste și naționaliste, al căror reprezentant de valoare a fost Philippe de Villiers. Pentru CDS a fost ocazia de a-și trezi identitatea, respingînd tentațiile autoritare și naționalismul exclusiv, de a-și scoate în evidență referințele, atașamentul față de Europa și spiritul de solidaritate. Astăzi, cu 63 de deputați din 577, aproximativ 11% din Adunarea Națională, și cu o puternică reprezentare în guvern, ponderea sa este departe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei forțe politice inspirate din catolicism 17. Unii cereau din interior mai multă democrație. Este cazul episcopului de Porto, Monseniorul António Ferreira Gomes, ceea ce l-a costat zece ani de exil între 1959-1969; alții vedeau în catolicism baza unei ordini autoritare și ierarhice, în timp ce în opoziția deschisă se dezvolta un catolicism progresist, încurajat de restructurarea sinodală. Aceste opțiuni diferite pe timpul dictaturii deschideau calea spre libertatea de a alege a catolicilor portughezi, odată ce libertățile fuseseră reobținute. Ei au fost încurajați de scrisoarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
element. Sindromul francez cuprindea, atunci, Europa. Cel de-al treilea mare eveniment este prăbușirea regimurilor comuniste din Est și eșecul democrației creștine; neputința creștin-democraților de a se organiza și a se impune electoratului, apariția mișcărilor care uzau de un creștinism autoritar și reacționar, constituie pentru creștin-democrație un eșec important, încărcat de consecințe pentru viitor. Acest eșec nu poate fi compensat suficient de dezvoltarea, modestă, a partidelor creștin-democrate în Europa de Nord. La aceste trei elemente se adaugă evoluții structurale de două tipuri. Prima
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
revenire la anumite valori tradiționale, iar dezvoltarea partidelor creștin-democrate în Țările Scandinave este legată de opoziția mediilor religioase față de legea privind avortul. Pe de o parte însă, creștin-democrații sînt în concurență, pe acest domeniu, cu integriștii, tradiționaliștii, sau cu formulele autoritare care încearcă să instrumentalizeze religia; pe de altă parte, masa de practicanți rămîne, așa după cum s-a observat în diferite țări, un remarcabil "heleșteu" de alegători pentru democrația creștină, chiar dacă pluralismul politic al creștinilor a devenit o realitate și la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
caiete. Pretindea elevilor să aibă caiete speciale, bine îngrijite și să le păstreze tot timpul școlarizării. Asculta elevii în fiecare oră cu o severitate deosebită și le dădea lucrare scrisă o dată pe an, în luna mai. Deși sever și foarte autoritar, era totuși bun, înțelegător cu elevii și just în aprecierea și notarea lor. Nu uita niciodată de rolul său de educator al fiilor de țărani, care, după absolvirea școlii, aveau să se întoarcă la țară ca luminători ai satelor. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
după profesor cuvântul ultim din următoarea frază dictată, profesorul de pe catedră i-a strigat: Ieși!. Elevul s-a făcut că nu înțelege și a rămas în bancă. Profesorul i-a strigat a doua oară: Ieși!, pe un ton atât de autoritar încât elevul a ieșit grăbit din clasă. Colegii elevului plecat au crezut că profesorul se va enerva și-l va pedepsi pe cel vinovat. Dar profesorul lor și-a continuat cursul în aceeași atitudine calmă, iar în orele următoare l-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
prima jumătate a secolului. Mama lui era catolică. Copilul, ultimul copil al părinților, a fost botezat în religia mamei. Ludwig a crescut într-o familie mare având trei surori și patru frați. Tatăl era un caracter deosebit de puternic și de autoritar. Faptul merită să fie menționat deoarece coliziunea cu autoritatea lui a contribuit la sinuciderea în prima tinerețe a doi dintre frații lui Ludwig. Ceea ce a făcut ca el și fratele său Paul să fie tratați apoi cu mai multă blândețe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 267 viața cotidiană și cu atât mai mult când filozofăm, să considerăm anumite demersuri, anumite mișcări ale gândirii nu numai drept firești, naturale, ci drept norme generale. Iar de obișnuințele care tind să orienteze autoritar modul nostru de a gândi nu devenim coștienți decât atunci când ajungem să le percepem drept mișcări între multe alte mișcări posibile ale gândirii. Printre obișnuințele de gândire ale omului modern un loc proeminent ocupă atât tendința de a pune în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bunei stări a comunității. Piatra de încercare a intelectualului autentic i-a apărut a fi nu numai devotamentul, ci și angajarea fără rezerve pentru aceste valori. Spre deosebire de mulți confrați, el nu a fost nici un moment atras de ideea că sisteme autoritare și represive - ca național-socialismul și comunismul bolșevicilor - ar putea promova cauze pe care rațiunea le recunoaște drept bune. În ciuda ororii sale față de violențele războiului, Russell a susținut drept necesară și legitimă rezistența cu orice mijloace pentru a opri expansiunea acestor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
strict personal, subiectiv; b În mod obiectiv; c lipsește. Gruparea răspunsurilor Într-un anume fel poate indica un stil specific de conducere a grupului. De exemplu, alegerea răspunsurilor 1-a, 2-a, 3-a, 4-a, 5-a indică stilul autoritar; a răspunsurilor 1-b, 2-b, 3-b, 4-b, 5-b indică stilul de conducere democratic, iar a răspunsurilor 1-c, 2c, 3-c, 4-c, 5-c indică stilul de conducere laisser- faire. Un ultim aspect ce trebuie evidențiat este legat de semnarea sau nu de către elevi
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
care se manifestă În proporție mijlocie cu "0"(zero, iar cele care apar puțin sau deloc, cu "-". Iată cum apare tabloul sinoptic al probei "Ghici, cine?" Să privim de exemplu rubrica A (Ana. Constatăm că este, pe de o parte autoritară, egoistă, agresivă, cu influeță În clasă, iar pe de altă parte fără spirit de inițiativă și spirit colectiv, nu comunică și nu este agreată de colegi. Elevul E (Eugen În schimb, este comunicativ, popular, nu este egoist, nici agresiv și
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
asupra lor, elevii testează limitele, În ciuda faptului că Între ei și cadrele didactice s-au stabilit anumite acorduri. Conflictul este aproape inevitabil chiar În procesul de dezvoltare a cooperării, mai ales În clasele În care stilul profesorului este rigid sau autoritar. La baza conflictelor stau cauze de natură diferită; de la elevii care nu-și așteaptă rândul pentru a răspunde, până la cei care monopolizează discuția. Odată apărută o asemenea situație, educatorul trebuie să recurgă la redefinirea normelor și ajutorarea elevilor În a
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
treilea a vizat identificarea calităților În funcție de care sunt investiți liderii oficiali ai clasei; În timp ce cadrele didactice cu experință optează pentru liderul permisiv, comunicativ, perseverent, care-i stimulează pe ceilalți În realizarea sarcinilor (stilul democrat, cadrele tinere consideră mai potrivit liderul autoritar, intransigent, inteligent și onest (stilul autoritar. Numărul Învățătorilor/ institutorilor care preferă liderul democrat este mai mare (62,5% față de cel al profesorilor diriginți (48%. Apreciem că, În general, dascălii doresc ca elevii pe care-i investesc cu diverse roluri să
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
care sunt investiți liderii oficiali ai clasei; În timp ce cadrele didactice cu experință optează pentru liderul permisiv, comunicativ, perseverent, care-i stimulează pe ceilalți În realizarea sarcinilor (stilul democrat, cadrele tinere consideră mai potrivit liderul autoritar, intransigent, inteligent și onest (stilul autoritar. Numărul Învățătorilor/ institutorilor care preferă liderul democrat este mai mare (62,5% față de cel al profesorilor diriginți (48%. Apreciem că, În general, dascălii doresc ca elevii pe care-i investesc cu diverse roluri să corespundă propriului stil de conducere. 5
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
modalităților prin care aceștia Își exercită rolurile cu care au fost investiți. Majoritatea subiecților chestionați preferă liderul permisiv, comunicativ care-i stimulează pe ceilalți, În timp ce un număr redus (25% dintre Învățători și 27,5% dintre diriginți preferă liderii autoritari, inteligenți și ambițioși. Modalitățile prin care liderii Își exercită rolurile sunt diferite: În majoritatea claselor primare și gimnaziale predominantă este influența; Într-un număr redus de clase gimnaziale (20% e folosită constrângerea, iar dependența este mai frecventă În clasele primare
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
pildă Montesquieu, cu teoria sa privind climatul, germanul Jurgen Ratzel acum 120 de ani, Paul Krugman și Robert Kaplan, economist, respectiv geopolitician americani contemporani, sau istoricul belgian Jean Pirenne, care distinge între popoare maritime, individualiste și liberale și popoare continentale, autoritare și sociale. Mișcarea ideilor, pe de o parte, progresul tehnologic, pe de alta, sunt însă factorii cel mai des avansați ca responsabili de dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase, în acest sens, aparțin lui Max Weber și Karl Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fi fost atât de mare. Susține, de asemenea, că Eichmann era reflexia unei perioade în care răul devenise norma societății. Era unul dintre acei funcționari germani care-și asumaseră responsabilitățile cu devotament și rigoare. Totuși, chiar dacă Eichmann aparținea unui sistem autoritar, aceasta nu-l exonera de responsabilitate individuală și universală. El nu era totuși un antisemit furibund, care să nutrească dorințe monstruoase, ci în primul rând un funcționar care-și executa sarcinile cu precizie și interes. Putem discuta, desigur, temeiurile acestei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
victoria obținută în planul devenirii noastre istorice. Din păcate, această perioadă de glorie a neamului românesc a fost de scurtă durată. Deteriorarea climatului internațional, în perioada interbelică, a destabilizat profund democrația românească. Pe scena internă, și-au făcut loc regimul autoritar al lui Carol al II lea și extremismul politic (mișcarea condusă de Corneliu Zelea Codreanu și, mai apoi, de Horia Sima). Legionarii aveau să asasineze, în văzul lumii, prim miniștrii (I. Gh. Duca, Armand Călinescu) și să lichideze importanți politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
severe? Ce se va întîmpla cu democrația? E greu de spus. Istoria are povețe triste în acest sens, sperăm că nu se vor repeta. Autorul însuși estimează că viitorul va fi marcat de o concurență între democrația liberală și forme autoritare de capitalism (Rusia, China ș. a). Revin în forță intervenționismul și protecționismul. Un nou Bretton Woods este necesar. Tipurile de capitalism se ciocnesc. De fapt, cum subliniază autorul, competiția dintre diferitele modele ale capitalismului este chiar firul călăuzitor al lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
calea aleasă "calea dragonului" este diferită și întru totul specifică, tranziția chineză de la un sistem economic la altul se dovedește, ca în țările Europei de Est, dureroasă. Suplimentar, problema principală a Chinei consistă în sistemul său politic: partid unic, stat autoritar etc. În fiecare moment, practic, oamenii duc o adevărată bătălie pentru a cuceri spații cît mai largi de libertate. Constituția țării a fost amendată, în martie 1999, de Adunarea Națională Populară, pentru a consacra dreptul de existență și de manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sale ilegitimități. China e o mare agitată. Pentru a nu se repeta evenimentele din 1989, piața Tienanmen este închisă uneori, sub pretextul unor lucrări de restaurare. Autoritățile invocă tot mai mult istoria glorioasă a țării și nevoia unui Stat puternic, autoritar. Discursul lor devine tot mai naționalist și mai xenofob. Bineînțeles că poporul nu este consultat și atunci nu-i rămîne decît să invoce Cerul. Nu-i rămîne decît să deschidă Canonul daoist, retipărit recent și să citească: "Dăinuirea este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Creatorului, se simte protejat și chiar condus pe cărările vieții. Freud considera religia ca pe o "nevroză obsesională universală", apreciind că omul credincios ar încerca să-și controleze impulsurile sexuale cu ajutorul rugăciunilor și al ritualurilor religioase de teama unui Dumnezeu autoritar. Dar, cu timpul, reprezentarea divină s-a modernizat, relația cu Dumnezeu a devenit mai partenerială. Realizăm din nou, cu aceeași uimire de altădată, cît de mare este disponibilitatea oamenilor de a se încredința unei ființe cerești, unei suprainstanțe divine și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
II este la originea „celei de-a doua revoluții individualiste”14, marcată de cultul hedonist și psihologic, de privatizarea vieții și de autonomizarea subiecților în raport cu instituțiile colective. Ea poate fi considerată ca primul moment al ștergerii vechii modernități disciplinare și autoritare, dominată de confruntări și de ideologii de clasă. Acest ciclu s-a încheiat la rândul său. Odată cu sfârșitul anilor 1970, pe scena societăților dezvoltate se joacă al treilea act al economiilor de consum. Se scrie o pagină care inaugurează un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
om sentimentul de a fi întotdeauna privat de partea esențială a vieții. Mai există un factor care favorizează epidemia hipermodernă a nemulțumirii: este vorba de schimbările survenite în educația familială. Ele sunt considerabile. Ca să rezumăm, educația de tip tradițional și autoritar a fost înlocuită cu o educație psihologizată, „fără obligații și fără sancțiuni”, urmărind înflorirea personalității copilului, satisfacerea totală a dorințelor lui, fericirea lui imediată. Gata cu „dresajul” și cu pedepsele, acum se face totul pentru ca progenitura să nu fie nemulțumită
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
scena intelectuală cu scopul de a conceptualiza peisajul cultural al democrațiilor reconfigurate sub presiunea valorilor hedoniste, disidente și utopice. Se impune ideea că apar aspirații și moduri de viață inedite, care pregătesc un viitor total diferit de societatea tehnocratică și autoritară. În locul disciplinei, al familiei sau al muncii, o nouă cultură preamărește plăcerile consumului și viața trăită la timpul prezent. Pe acest fond, o generație contestatară care refuză autoritatea și războiul, puritanismul și valorile competitive cheamă la eliberare sexuală, la exprimarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]