21,555 matches
-
printre stele. Profesorul: și-ți voi fredona „Cel mai frumos tangou din lume”. Aurora: Ela, aparatul să facem o fotografie de grup. Ela aduce aparatul și-l montează pe un trepied: Gata! Evelin: Ce să faceți cu fotografia? Aurora: O băgăm în albumul de familie. Ela: Vă rog, nu clipiți! Gata! și acum o să fac și eu o fotografie de grup cu Robo și Cosmos, prietenii și ajutoarele mele de la bucătărie. Veselie generală. Cosmos și Robo o încadrează pe Ela iar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
un folder cu documente ale lui Alex. Și mi-a scris mie. Tipul de la editură spune că ale lui sunt. Or fi. Dar să fim serioși - nu era Alex așa mare scriitor, să se uite ăla pe texte și să bage mâna-n foc - da, dom’le, el e, o fi stat la hotelul ăla, a salvat chestiile astea în calculator, aia, româncă, s-a nimerit în vacanță acolo, a găsit folderul, l-a salvat pe stick, a venit cu el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și se cufundase în studierea atentă a unor modele de rochii cambrate, cu jupon, de la Paris. Purtătoarele lor agitau din schița întinsă pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii copilului într-o altă cutie, ro tundă, de pălării. Verde. Urcase hainele rusului în pod. Re nun țase la deserturile casei. Așa au trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e un clișeu. Mă rog, nu ploaia, plimbarea prin ploaie, toate chestiile astea romantice după care tu ești înnebunit, Dumnezeu știe de ce, sunt niște clișee absolute și singurul motiv pentru care îți plac, pentru care le vrei, pentru care le bagi la înaintare este că ai văzut prea multe filme, nu crezi? David nu credea nimic. Erau de un poet american versurile. Da, le căutase. Sfântul Google are toate răspunsurile. Memoria tactilă, de neșters. Degetele și căușul palmei, mângâind ultimele urme
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a fost o întâmplare ciudată, bine determinată meteorologic, impecabil documentată și excelent structurată narativ. Părerea mea! Iată-ne reuniți într-o poveste de iubire roz-vânăt. Tu, citi toarea cumintecredulătâmpită și eu, autorul-erou, absent și contestabil. Detestabil. Absent. Hai, idealizează-mă! Bagă-te în pielea mea! Sub pielea mea. Unde vrei tu. În capul meu? Perfect. Diseară cinăm la mine în mansardă. Pulpă de miel cu tarhon. Sos de chimen. Garnitură legume la grătar. Mi-e o foame de mor! 39. Rege
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
exponatele niciodată date la restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut, gândi el. Nu m-am gândit că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-ți mai spun... nu sunt obișnuit să vorbesc despre asta. În dimineața aceea, Dominique s-a trezit înainte să se fi luminat. Prin perdeaua odăii în care dormea (se mutase, de câteva luni, în fosta cameră a lui Alexandre, băgând de seamă că el, proprietarul de drept, o vizita din ce în ce mai rar) cerul se vedea mov. S-a ridicat întâi, slăbită, într-un cot, pe urmă în capul oaselor, și-a dat o șuviță de păr după ureche, și-a pus
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acolo unde nu mai sunt grupuri de oameni care protestează, pentru că toți par să doarmă azi mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul capabil să sară la gîtul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
clar, dar asta nu-i vina ta. Ai să crești și-ai să înveți, n-avea grijă! Deocamdată nu-ți trebuie decît lapte și protecția mamei, și din cauza mea ai rămas fără ele. Nu-ți fie teamă. Eu te-am băgat în încurcătură, eu te scot. Trebuie să ajungem turma din urmă, altfel n-ai nici o șansă, viteazule. Hai! Hai să mergem, nu-i timp de pierdut. Îl împinse delicat cu vîrful botului. Clătinîndu-se în toate direcțiile, puiul de căprioară se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mâna pe el și scutură-l bine, până faci numai pene și fulgi reali, de să crape toți scriitorii când or vedea un personaj atât de bine realizat, atât de natural, că ai putea să-l și plesnești când își bagă nasul în prea multe nimicuri, numai de dragul verosimilului și necesarului... Și, atenție! dacă acțiunea trenează, se plictisește cititorul, care, la rându-i, ar avea tot dreptul să-l plesnească pe autor, fiind și acesta cel puțin la fel de real ca și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tren (și nu în pas de plimbare, ca în grădinile lui Akademos din vechea Eladă. Ce vremuri!). Deschid la întâmplare caietul în care transcriu totdeauna, imediat ce ajung acasă, toate convorbirile noastre (am acordul lui Titus: „ - Cu condiția să nu mă bagi în bucluc!” „ - Fii pe pace!”). El: - Auzi, sinucidere din dragoste acum, la sfârșit de mileniu! Dar suntem în epoca zborurilor cosmice, dragă! Luna și-a pierdut aureola romantică. Ce să-i mai arate el - ei, ori ea - lui, în lună
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și câte o ghiulea antiimperialistă, mai bine s-ar duce chiar în groapa cu lei, să le miroase excrementele de aproape. După aceea să vină și să declame în fața noastră, cu patos și cu convingere! Însă nu vreau să mă bag acolo unde nu-i resortul meu, că îmbătrânesc repede (!), și nu mă încântă în nici un fel pensia, nici măcar aceea pe caz de boală cu comisie aranjată. Eu am un principiu: munca înainte de toate, că satisfacțiile vin treptat! Acestea zise fiind
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
județului nostru și creioane ascuțite, să înțepe obrazul acelora care nu ne fac cinste... (... cu un coniac, cu un uischi - adaugă același Chiracu, la urechea colegului său Vasile Șovăilă, care preferă să nu-l audă, conform dictonului sfânt: Nu mă bag, nu mă amestec!). Am și greșit, dar din greșeli am învățat...”. Cine să pună la îndoială vocația de „întemeietor” a tovarășului Perju, acest om intangibil la răutățile lumii, înălțat pe soclul faptelor mari și generoase? El va rămâne pururi în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lui anti-: antimaterie, antibiotic, antirăzboinic, antiimperialist, antipod, ba chiar și antivorbitor... Am zis ceilalți așa, în general. Că există și câte un Vasile Spoială, care evită mereu să-și spună părerea, deschis, tovărășește! El ia totdeauna postura lui nu mă bag, nu m-amestec, adică, „trebuie să fii tâmpit ca să-ți bagi capul sănătos sub evanghelie, sau să te legi la cap dacă nu te doare”, altfel-zis, mai bine îți păzești capul, care s-ar putea să aibă o valoare mult
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Am zis ceilalți așa, în general. Că există și câte un Vasile Spoială, care evită mereu să-și spună părerea, deschis, tovărășește! El ia totdeauna postura lui nu mă bag, nu m-amestec, adică, „trebuie să fii tâmpit ca să-ți bagi capul sănătos sub evanghelie, sau să te legi la cap dacă nu te doare”, altfel-zis, mai bine îți păzești capul, care s-ar putea să aibă o valoare mult superioară față de cum arată... Așa că orice Vasile zâmbește condescendent când îi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dar mai stau o secundă și mă uit la el, ca un nefericit care nu are înțelepciune nici cât Vasile Spoială, pe care bătrânul sau tată din Balta Oii a Tutovei a avut grijă să-l învețe să nu se bage, ci să asculte și să spună da. Eu, nu! Eu îmi dau cu presupusul, eu caut răspuns la chestiuni ce nu trebuie să mă privească, de care are grijă tovarășul Beșleagă în biroul său plin de răspundere. Iată, și acum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
aia lingi de pe jos, nu alta, așa-i de curat la ea. Auzi, să nu găsească Veta! Păi și-atunci? se descumpăni Caterina. Și-atunci, și-atunci. Dracu’ s-o pieptene de buclata dracu’..., că și când e să-și bage coada..., nu le mai descurcă nici... Ferească Dumnezeu. Hai pân’ la ea. Să nu fi pățit proasta ceva..., că ieri se cam plângea de-un șold. — Las’ că de re’omatism n-a murit nimenea! Ce? Pă mine nu mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
măcar să știm ce-i cu Vetuța noastră... Pe Florica o podidiră lacrimile. Caterina, fire sensibilă și ea, începu să bocească. Celelalte babe, văzând că-i rost de bocit, se puseră și ele pe hicăit și icnit. Polițistul intră în panică. Băgă pixul în buzunarul de la piept. — Ia lăsați smiorcăielile... eeee... — Da’ cum să lăsăm, domnu’ polițist, cum să lăsăm? Că Vetuța noastră..., așa o femeie... bună s-o pui la rană era! S-o pui la rană, nu alta! Auăleu, că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
imaginația mea, la ce dracu’ le mai număr? Asta să îmi explici. Nu să te legi de mine că nu sunt în stare să-mi imaginez mai mult de patru oi! Iar psihologul ăla tembel nu are decât să-și bage în fund toate oile și să mă lase în pace. Ia stai! Mi-a venit o idee. Dar dacă, de pildă, mi-aș imagina că oile nu sunt ale mele... Dar tu, ce, ziceai că sunt ale tale? Da, eu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de déjà vu. — Deja? Déjà vu! — Cum zici tu, mamă, eu zic să nu te mai gândești, dă-l dracu’ de magneziu, că ne-om descurca noi și fără el, cum ne-am mai descurcat și până acum. Mai bine bagă te la loc în pat și încearcă să nu te mai gândești. Vedem noi mâine ce-i cu magneziul ăsta. Oricum la ora asta nu-i nimic deschis. — Tu ce zici? Să iau totuși niște magneziu? se descum păni el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
operatorii noștri timp de 24 de ore. 24 de ore! Atât. După asta să nu te mai prind cu flori la nevastă, amantă, colega de birou! Acum e momentul să dai din tine tot ce ai mai exhibiționist. De mâine, bagă de seamă, e cazul să redevii un cetățean demn și auster, într-o lume concretă, în care tarabiștii s-au reîntors la zarzavaturile lor, magazinele și-au strâns inimioarele din vitrine, felicitările muzicale au deve nit afone, moderatorii nu se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nimeni să le mai tempereze odată ce apucau să tragă ceva la măsea. Așadar, fagotul se veselea nerușinat în pofida oricărei lipse de cuviință și, de ce să nu o recunoaștem, în pofida evidenței din titlu. Degeaba încerca proaspăta autoare de romane să i bage mințile-n cap. Fagotul trecea printr-o perioadă în care hotărâse să se revolte esențialmente îm po triva statutului său de fagot, simțindu se pe nedrept osândit la a cânta gutural, duios și întristător, niciodată vioara întâi într-un concert
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că nu punea mare preț. Așadar, era bine că Plictiseală nu știa de traiectoria sendvișului, pentru că o asemenea faptă nu era dintre acelea pe care le-ar fi uitat cu una, cu două, și nimeni nu ar fi putut să bage mâna în foc că același Plictiseală, bătrânelul simpatic care locuiește pe casa scării blocului 48A, nu i-ar fi sucit cățelei Milupa gâtul cât ai zice pește. Doar că prietenul omului, în general, și al autorului compunerii „Patria Mea“, în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lapte gata să se carieze și îmi rânjea impudic și idiot ca la finele unei comedii pe seama vampirului din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu caise și orez
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]