16,035 matches
-
sunt mai numeroase decât cele din Est... Și cum știrile sunt ca bătăile inimii, deduse rapid Sebastian privind complice În ochii maestrului... Exact, strigă Precup, și puse pe masă două pahare scurte și o sticlă cu țuică. Și cum fără bătăi, omul moare, Înseamnă că noi... care suntem din Est... am..., subscrise Gheretă gâtuit de emoție unei concluzii subînțelese. Am, Sebastiane, am! Bine că a dat Dumnezeu, domnu' Dionisie, că eu unul pierdusem orice nădejde. Paharele erau pline. Gheretă se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate petrece timpul un universitar, fie el asistent doar, adică grad mic, decât citind? Citind Întruna și visând la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de important. De fapt, eu am... numai să... Știu, nu e cazul să fiți atât de modest. E În afara oricărei Îndoieli că vă așteaptă o carieră strălucită. O gară chiar mai importantă decât aceasta nu v-ar da mai multă bătaie de cap. Aveți prestanța necesară marilor ascensiuni... Sper că și tenacitatea. Șeful se clătina. Vehemența, argumentele, spiritul justițiar Îl părăseau pe rând, se duceau aiurea precum apele unui baraj fisurat. Făcea eforturi eroice să nu se risipească și el odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
propunerea, interveni vesel Brândușă. Respectarea orelor de odihnă impune următoarele: covoarele se vor bate mai mult sâmbăta, conform unui grafic afișat la fiecare scară. Propune Moraru Ion. Vă mențineți propunerea? Da! Pentru a evita cazurile de injurii, maltratări și chiar bătăi de către unii locatari, doritorii vor anunța În scris conducerea asociației, menționându-se În același timp data petrecerii precum și lista nominală a participanților În scopul recuperării pagubelor În caz că s-ar produce imobilului și persoanelor fizice, inclusiv liniștii de care avem atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mijloace ca: purfixul. Propunere colectivă. Renunță cineva? Se va schimba țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încearcă două, trei exerciții din “complexul g.m.a.” dar, pentru că În ceea ce izbuti se dovedi mai degrabă mediocru, Își reluă resemnat locul sub tei. Numai noi trebuie să rămânem la ai noștri, scăpă el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În Piața Carolina, te poți socoti cetățean de vază al orașului, chiar dacă mașina ta e aceeași Skoda 124 S. S-a hotărât iarna trecută... În Piața Revoluției, fotografiile color ale morților, atâția câți s-au nimerit cu treburi și În bătaia gloanțelor la București ori Timișoara, luceau stins ca niște prapori În brazii tineri din fața primăriei. Doi soldați și trei civili. Cinci eroi la un oraș cu o populație de peste o sută de mii de locuitori. Cam cât curaj revine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ci de mine. De dumneavoastră? Păi cine să vă răstoarne, don șef, ca pe un Regim? Alea de nu mai vreau eu să le răstorn, zise șeful dus pe gânduri. Oricât de greu Îi venea, se hotărî să pună la bătaie ultimele prezervative cehești pe care le mai avea În stoc, căci cu Rudy nu era de glumit, mai ales când era vorba de Nutzy, fosta sa iubită, actualmente doar bună prietenă. E bine să se știe că o regulează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
forță a prezenței sale care pulveriza pur și simplu greutatea lui Brândușă pe cale de a strivi, Încetul cu Încetul, siluetele celorlalți, Înghesuiți sub pleoapele sale ca Într-un teasc de struguri din care Începea să picure mustul. Când și ultima bătaie de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi Întinse mâna. Mânile li se Întâlniră Într-o strângere scurtă. După nume vă cunosc, zise Petru. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu mai e deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul din capete. Ca atunci când încerci să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să nu-mi pierd credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâna. — E în ordine să plângi. Lui Clio îi place să-și dorească unele lucruri și apoi să caute mijloace complicate de-a le obține. Asta în ciuda faptului că majoritatea lucrurilor pe care le vrea și le poate permite fără bătăi de cap, deoarece câștigă aproape cu cincizeci la sută mai mulți bani decât mine. Sau așa a fost până de curând. Locuim împreună de aproape optsprezece luni și am intrat în ultimele etape ale angajamentelor financiare. Banii mei și banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rău. Când se ridică în scaun, apa maronie continuă să i se scurgă pe la vârfurile degetelor și pe la coate. I se prelinse din manșetele pantalonilor și din pantofi, formând bălți murdare, tot mai mari, care miroseau a alge putrezind în bătaia soarelui. Nu știi cine sunt, nu-i așa? spuse noua lui voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea corpul coilănos, împrăștiind picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu întunericul, am observat ceva. M-am ridicat în capul oaselor ca să mă conving că văd într-adevăr ceea ce vedeam. Nu era vorba de umbre sau de praful lipicios de pe podea sau de altceva; era cu adevărat acolo. Simțeam gustul bătăilor inimii mele în cerul gurii. Scout avea tatuată o față zâmbitoare pe degetul mare de la picior. TREI Ceea ce vedem în fața ochilor nu e decât o mică parte din lume. Suntem obișnuiți să ne spunem că asta e lumea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-te la ce spui. Am rămas tăcut preț de o clipă. — Nu, eu aș fi făcut-o. Eu ți-aș fi spus totul din prima clipă. — Chiar așa? întrebă ea. Ești sigur de asta? Chiar ți-ai fi pus la bătaia propria viață, dar și viața mea, în speranța că eu aș fi avut un brusc și neașteptat puseu de credință? Planul ăsta rezolvă problema rechinului, dar și a lui Ward. Eu te ajutam cu adevărat, chiar dacă tu n-o știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă potecă unduitoare ducând în zare. Am privit apa în căutarea vreunei alte mișcări, dar nu se vedea absolut nimic. Mergeam în felul acesta de aproximativ patru ore. Scout coborî de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Oceanul gonind în sus și lovindu-mă în ceafă cu un pleoscăit puternic și apoi... Sfârâind și făcând bulbuci, suprafața apei deschizându-se sub picioarele mele. „Paul.“ o Fata care este lucra la biroul vezi din fața mea avea doi timpul bătăi de inimă. Zise: „Ci e foc O O nu oameni pierdutfugispre iudoliu ceață sau Am impresia că am uitat Ceva important Tant Toți simt La nu te preocupa de asta Niște degete mă prinseră de încheietura mâinii și de antebraț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cânte în strună. Dacă e așa, nouă ne pare rău că te-am târât pe tine în toată nenorocirea asta. — Mda, am spus. Doctorul se uită la noi un moment, apoi încuviință încet din cap, în semn de mulțumire. În bătaia soarelui, am simțit un zâmbet trist și glacial străbătându-mi chipul. — În orice caz, spuse Scout, ce-i aia? Fidorous întinse lucrul pe care-l adusese din cabină împreună cu tubul de oxigen. Crezusem că e o vestă de salvare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
veche. — Și mie la fel. Am coborât puntea, pe jumătate alunecând și jumătate târându-mă pe turul pantalonilor, strângând bine motanul la piept, și l-am pus în bărcuța lui. — Stai, am spus, lacrimile alunecându-mi pe față, sărate în bătaia soarelui. Ascultă-mă măcar o dată și stai locului. Ian se uită în sus la mine, tremurând. Fața lui mare mă imploră să-l iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan ascultător ești, am spus, dând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată atenția: imaginea în alb-negru a casei mele se mișca. Sub privirile mele uluite, micuțul graur din pixeli se scutură și zbură de pe firul de telefon din pixeli. Copaci din pixeli se mișcau în bătaia vântului din pixeli. Un Volkswagen cenușiu din pixeli trecu prin cadru, rulând pe drumul care ieșea din imagine. Am ridicat degetul ca să ating suprafața vederii, dar nu exista nici o suprafață. Degetul meu trecu drept prin ea și deveni o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
contrazic. Are destulă îndrăzneală. Nu mai aștept nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș aștepta? Viața după '89, cea publică, nu-i de acceptat, de înțeles măcar. N-am să pricep de ce premiul Fundației Babu Ursu, inginerul omorît în bătaie de Securitate pentru că și-a notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal, să fie luat de Andrei Cornea, cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui, a pămînt ud. Abia suflam. A găsit și puterea de-a glumi, în limba poezeasc㇇: "Cu ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Legionarii au omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați fedeleș și strînși de gît. Spînzurați cu sîrmă subțire în Noaptea Sfîntului Andrei. Cîți a omorît în pușcării, în chinuri groaznice (bătăi, înfometare, teroare psihică) banda Anei Pauker? Tu ce crezi? Care-o fi fost mai cumplită? Ura de rasă sau ura de clasă? Nu-s în genul Iordanei Marievici nici pasivitatea, nici prudența, dar reabilitarea dreptei e un subiect prea spinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cîine jegos ce ești. Marș de-aici. Trebuie s-o luăm de la capăt, se îmbufnează Șichy. Unde eram? A, da! Spuneam că social-democrații cărau în pușcării tinetele cot la cot cu țărăniștii; că legionarii și liberalii mîncau de-a valma bătaie; inși din partide opozante erau insultați, răbdau laolaltă de foame. Cuvîntul care să acopere ce s-a întîmplat e masacru. Cei doi, Pauker și Laslo Luca, au cerut moartea a 30.000 de "reacționari-bandiți". Într-un Consiliu de Miniștri, prezidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]