5,357 matches
-
de armăsar gras și puternic era! Acum îi ies oasele prin piele, iar când mă apropii de el nechează și sare speriat, de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Am să pun o iscoadă s-o urmărească. În noaptea următoare bătrâna aruncă șaua pe sărmanul animal, încălecă feciorește ca de obicei și cu pelerina neagră în vânt ajunse la poartă. - Cine a închis-o? - strigă ea cu voce pițigăiată. - Eu! - răspunse un paznic morocănos. E porunca stăpânului. Se zvonește că prin
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
o cameră, ferindu-l de privirile curtenilor și abia spre seară reușiră să-l dezmeticească. Însă omul rămăsese marcat pentru tot restul vieții de ceea ce văzuse. Era înspăimântat și bolborosea ceva fără logică: - Muiere goală... Diavoli!... Împielițați dansând... Iaz... Diavoli... Bătrână... Cei doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu aducă năpastă familiei și slujbașilor. Așteptară până se făcu seară și, după ce baba
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
de apele unui torent dezlănțuit. Alteori, când suntem prea raționali, înălțăm, din exces de zel, tot felul de ziduri pentru ca nimeni să nu ne mai poată răni sentimentele. Promisiunile viitorului ne îndreaptă mereu prezentul către alegeri. Alegeri, alegeri, alegeri... Inclusiv bătrâna din fața blocului meu trebuie să fi făcut măcar o alegere la un moment dat. Chiar și alegerea de a nu face nicio alegere, tot o alegere a fost. Așadar, ca să ne lămurim definitiv, să fi avut o viață extraordinară? Să
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
se poate modifica în funcție de toanele stăpânilor. - Am găsit în bucătărie o damigeană de 5 litri de ulei de măsline și am gătit din el în fiecare zi. Nu am știut că trebuia să-mi ajungă o lună și jumătate. Nora bătrânei, când a văzut că am terminat uleiul înainte de vreme, mi-a zis că trebuie să-i cumpăr damigeana de ulei dacă nu, îmi oprește banii din salariu. Nu am avut de unde sa-i cumpar exact damigeana aia de ulei, așa că
„- Ana, tu ești sclava noastră!” Dintre sutele de femei care au plecat din Schela Cladovei să îngrijească bătrâni în Italia, una este mama mea () [Corola-blog/BlogPost/338406_a_339735]
-
mama, după 4 ani în Sicilia timp în care a lucrat pentru 3 familii. Nevoile femeilor românce nu sunt luate în considerare, pentru că, din perspectiva angajatorilor lor, ele nu au drepturi, ci doar obligații: - Pe 22 august a fost ziua bătrânei, a împlinit 94 de ani. Copiii bătrânei au organizat o petrecere împreună cu nepoții și toată familia. Au adus tort, prăjituri, suc. Mi se scurgea sufletul pentru un pahar cu suc, dar m-au gonit și mi-au zis să stau
„- Ana, tu ești sclava noastră!” Dintre sutele de femei care au plecat din Schela Cladovei să îngrijească bătrâni în Italia, una este mama mea () [Corola-blog/BlogPost/338406_a_339735]
-
trăind cu diverse famili, femeile românce au povești similare: - Ne dăm seama singure că suntem sclave aici, dar cum ne consideră italienii, numai Dumnezeu știe, mi-a mărturisit mama. „Carnea mea a rămas pe un fier de călcat după ce băiatul bătrânei a încercat să mă violeze” Și de parcă nu ar fi suficient prin ceea ce trec în fiecare zi, se întâmplă ca nopțile să amplifice drama acestor femei. Copiii și nepoții bătrânelor de care au grijă intră noaptea în camerele femeilor, pentru că
„- Ana, tu ești sclava noastră!” Dintre sutele de femei care au plecat din Schela Cladovei să îngrijească bătrâni în Italia, una este mama mea () [Corola-blog/BlogPost/338406_a_339735]
-
mea a rămas pe un fier de călcat după ce băiatul bătrânei a încercat să mă violeze” Și de parcă nu ar fi suficient prin ceea ce trec în fiecare zi, se întâmplă ca nopțile să amplifice drama acestor femei. Copiii și nepoții bătrânelor de care au grijă intră noaptea în camerele femeilor, pentru că sunt în casele lor, au cheile de la uși, sunt italieni și pot să facă tot ce vor: - Într-o seară am călcat haine de la ora opt și până târziu, după
„- Ana, tu ești sclava noastră!” Dintre sutele de femei care au plecat din Schela Cladovei să îngrijească bătrâni în Italia, una este mama mea () [Corola-blog/BlogPost/338406_a_339735]
-
au cheile de la uși, sunt italieni și pot să facă tot ce vor: - Într-o seară am călcat haine de la ora opt și până târziu, după ora unu noaptea ... Carnea mea a rămas pe un fier de călcat după ce băiatul bătrânei a încercat să mă violeze, mi-a spus plângând Gherghina. A plecat a doua zi cu 3,50 euro în buzunar căutând o stație de autobuz, de unde să plece către o altă familie. Mai multe femei au trecut prin astfel
„- Ana, tu ești sclava noastră!” Dintre sutele de femei care au plecat din Schela Cladovei să îngrijească bătrâni în Italia, una este mama mea () [Corola-blog/BlogPost/338406_a_339735]
-
Abu Hasan. O poveste care ar putea avea multiple subtitluri. Unul dintre ele - cum să devii faimos, trăgând pârțuri. Protagonistul poveștii este cel mai bogat negustor din orașul Kaukaban (Yemen). După moartea primei soții, prietenii îl sfătuiesc să se recăsătorească. Bătrânele pețitoare profesioniste îi găsesc mireasa potrivită - „o femeie frumoasă ca luna strălucind deasupra mării.” Nunta e o minune. Invitat, în sfârșit, să intre în camera nupțială, ginerele „se ridică, încet și demn, din divan, dar, ghiftuit cum era de mâncare
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
important e că sunt bine integrate în scenariu, că funcționează în registrul comic al filmului, și că sunt trimiteri care mizează pe cultura/ inteligența publicului. Pe alocuri umorul e chiar un pic cam prea nișat. Nu știu câtă lume o să descifreze replica bătrânei critic „trei pagini povestești subiectul și la final tragi concluzia”, dar pe mine m-a uns pe suflet. Filmul are această calitate, de a întinde tentacule în tot felul de nișe, pe care le explorează mai mult sau mai puțin
„Minte-mă frumos 3” s-ar putea să fie un film bun () [Corola-blog/BlogPost/338492_a_339821]
-
de secole, imperturbabilei națiuni britanice i-a revenit rolul elegant de arbitru al așa-numitului „concert european de putere”, în care intervenția sa se făcea simțită eminamente pentru a restabili echilibrul între diferitele imperii angajate în războaie pentru supremație în bătrâna Europă. Cu această imagine plăcută - ce flata pragmatismul și, totodată, megalomania englezului despre sine - trecută de la o generație la alta, cetățeanului din Marea Britanie din ziua de azi îi vine tot mai greu să regăsească adevărul țesut de legendă și să
Lordul John este la fel de ignorant ca Vasile din Rădăuți?! () [Corola-blog/BlogPost/338501_a_339830]
-
-și expună punctul de vedere, să dialogheze adică, și să accepte ceea ce este în general acceptat. Asta nu înseamnă însă că instinctul din el nu creează o tensiune internă, o strângere de inimă, o dorință de revanșă. Îți recomandăm Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice Primele 3 tipuri de educație duc la dezvoltarea individului numit „buricul pământului”. El e cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai tare etc. Dacă nu se poate impune ca atare, găsește scuze condamnându-i
Bătrâna Europă nu este decapitată. Superioritatea Occidentului în fața terorismului islamic () [Corola-blog/BlogPost/338532_a_339861]
-
apăru și consoarta leoarcă din cap până-n picioare. - Noi am stat la masă. Mănânci? ... îl întrebă ea cu jumătate de gură. - Faceți a ploaie, ai?! O apostrofă bătrânul scurt fără ai răspunde la-ntrebare. Ai cam dat în mintea lor! Bătrâna nu-i răspuse. Așternu pe masă o farfurioară cu brânză de vaci acoperită cu smântână groasă, o ceapă, câteva roșii și felii de castravete tăiate lunguieț. - Mămăliga e sus pe poliță înfofolită-n ștergar să n-o mănânce muștele. Este
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
ștergar să n-o mănânce muștele. Este de dimineață. N-am mai aprins focul pe nădușeala asta, zise ea schimbând vorba. - După ce terminați zbenguitul să duceți o găleată de apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în curte. Dintr-o dată țipetele încetară. Roțile unui tărăbuț zdrăngăneau săltăreț prin ogradă. Câteva voci ascunse puneau ceva la cale. Ca din senin peste scârțâitul prelung al porții se așternu ușor liniștea amiezii. Autor: Florin Munteanu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
Ursu este văduvă. Face curățenie în biserică și în jurul acesteia, trage clopotul când ceilalți oameni ai lăcașului sunt ocupați, e un fel de clopotăreasă supleantă, e simpatică, n-am ce zice. O salut în fiecare dimineață: sărut mâinile, mamaie! și bătrâna îmi răspunde șugubeață: să trăiți, că trebuiți!...Ca o umbră înclinată printre lumânările pentru vii și pentru morți, tanti Veta își cântărește vorbele, nu vorbește cu gura fără ea, cum se zice. Știe o sumedenie de poezii din creația populară
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
mai dat, la toți, un ceas. Un ultim ceas când nimeni nu ne mai grăbește ; un ceas de liniște deplină - fără de zbucium, fără de speranță - un ceas de armonie cu destinul. Cu ochii în lacrimi, la un colț de masă o bătrână așternea, cu greu, pe-o coală galbenă ca ceara, câteva rânduri. „Dragii mei. Am rămas singură cu toate treburile pe cap. Vițelul nu mă ascultă. Stela nu mai merge la câmp de-o săptămână. Ograda nu mai are stăpân. V-
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
ziua cu pricina am avut oameni la prășit, am dat cu sapa-n Valea Popii până-n noapte. Încet, încet, nici martorii, unii dintre ei rude prin alianță, nu-și mai aminteau ce-au văzut. De tristețe, de durere, de revoltă, bătrâna a mers săptămâni la rând cu ochii-n pământ prin sat. Peste un an se zvonește în mahala că fosta prietenă și-a găsit banii. Ar fi vrut să-și ceară iertare, dar nu a avut niciodată curaj să-i
O prietenie înmuiată în lacrimi () [Corola-blog/BlogPost/340007_a_341336]
-
să se mute într-o mică localitate din sudul Frantei, cei doi devin curând proprietarii unei case și ai unei bucăți zdravene de pământ în Provence și încep un nou capitol al vieții, departe de vremea mohorâtă și cenușie din bătrâna Anglie. Cartea se dorește a fi relatarea amuzantă a întâmplărilor prin care trece cuplul de britanici încercând să se acomodeze la stilul de viață provensal și cu obiceiurile locului. Stilul de viață în Provence este cu totul diferit de cel
Peter Mayle: Un an în Provence. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339441_a_340770]
-
e locul de muncă”. Bancurile antologate au o tematică vastă: blonde, brunete, Bulă, Ion și Măria, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada, soacra, femeia, bărbatul etc. Poetica bancului paradoxist este următoarea: „Deoarece Dumnezeu nu reușește să urmărească chiar totul, a creat bătrânele, băncile și bancurile”. Despre brunete: „O brunetă merge la mama ei și îi spune: „- Mamă sunt însărcinată! / - Ceee??!! Unde ți-a fost capul? / - Pe pernă”. Despre femei: „- Ce femei preferați: cele care vorbesc mult sau pe celelalte? / - Care celelalte?!” (p.
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
e locul de muncă”. Bancurile antologate au o tematică vastă: blonde, brunete, Bulă, Ion și Măria, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada, soacra, femeia, bărbatul etc. Poetica bancului paradoxist este următoarea: „Deoarece Dumnezeu nu reușește să urmărească chiar totul, a creat bătrânele, băncile și bancurile”. Despre brunete: „O brunetă merge la mama ei și îi spune: „- Mamă sunt însărcinată! / - Ceee??!! Unde ți-a fost capul? / - Pe pernă” (p. 106). Despre femei: „- Ce femei preferați: cele care vorbesc mult sau pe celelalte? / - Care
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
copilăriei, amintindu-și „frimituri de sărutări pe furiș”, într-un peisaj mirific, cuibul natal, fabulos, în care „stele desculțe făceau cu ochiul, / dudul se mărginea de-o bancă / strâmbă de bătrânețe”. (Din amintirile mele, dacă nu mă înșel, dudul și bătrâna bancă chiar au existat în fața casei părintești din Domnești, a poetului George Baciu). Din anii copilăriei, poetul reține în mod deosebit icoana mamei, zugrăvită cu duioșie în toate detaliile spiritualității creștine: „Mama, frumoasă ca o duminică / la capătul rugăciunii de
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
stau pe o bancă în parc păsări cântă pe ramuri florile se uită la mine o arteziană mi-aruncă stropi pe obraz două fete se întrec pe role un boschetar îmi cere o țigară bate un clopot la catedrală o bătrână își face cruce în aer plutesc damfuri de bere la halbă și aninons de mititei cu muștar un cărucior duce un om fără picioare de ce nu mă întreb cui să-i mulțumesc că sunt propriul stăpân văd aud merg îmi
ILUZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340853_a_342182]
-
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului A fost odată la marginea unei păduri o colibă în care își duceau viața în singurătate un bătrân și o bătrână. Era o familie parcă uitată de Dumnezeu. Uneori, prin acele meleaguri îndepărtate mai trecea câte un vânător ce alerga cu ogarul său după vreo căprioară. Se oprea cîteva minute pe prispa colibei și intra în vorbă cu bătrânii, uitând parcă
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
avem nevoie ca să putem să facem fericiți micuții la care vor ajunge jucăriile noastre, - zicea bătrânul cu duioșie. - Copilașii care se vor juca cu jucăriile noastre să considere că noi suntem niște bunici uitați de Dumnezeu în ținuturi îndepărtate, - adăuga bătrâna cu blândețe. Într-una din zile bătrânul plecă în pădure să caute material pentru micuțul său atelier.Găsi un copac falnic și-i admiră frumusețea. Se apropie de el și una dintre ramuri cobora până la înălțimea sa. O studie, apoi
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
jumătate de gură. Mătușa Annie o chemase în camera ei, aranjată în nuanțe aprinse, plină de dantele și păpuși îmbrăcate în diferite culori. Alma observase că lady Annie nu era atât de naivă pe cât lasă să pară. O îndrăgise pe bătrâna excentrică și plină de neprevăzut. În acea casă fiecare persoană devenea un personaj aparte și original prin modul de a se comporta și a-și dezvălui personalitatea. - Dragă mea, doream să fim doar noi două, fără urechi lungi și curioase
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]