3,939 matches
-
el spusese că-i veneau de minune. Camilla îi întâmpină în prag și îi întinse lui Fran un obraz fardat cu pudră scumpă. Părea destul de prietenoasă, dar întreaga ei ființă era concentrată asupra lui Laurence. Semăna, hotărî Fran, cu un bec care se aprindea doar în prezența lui. Laurence era, fără îndoială, centrul universului ei extrem de ordonat. Și totuși, în chip straniu, Laurence nu părea să răspundă acestei revărsări de afecțiune, ci doar să o lase să curgă în jurul lui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Marlboro, simțeai o calitate foarte bună. Acuma, din păcate, nu mai e așa ceva. La ei existau magazine cu produse originale, venite din export din țara producătoare, de origine, nu cum e la noi, cu reprezentanți, fabrici prin reprezentanță. Ei voiau becuri de mașină, corturi, mingi de piele, mănuși de piele. Presupun că nu se găseau, din moment ce asta cereau și cereau cantități mari, de exemplu, 50-60-100 de mingi de piele, sau 10-15 corturi de patru persoane. Sau erau 60 de perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Cât am dat bani, am fost bun, cum n-am mai avut, a început că du-te la muncă... n-am găsit nimic. Noroc că din banii care i-am avut am pregătit copiii de școală, restul s-au cheltuit, becuri, prize, cutare, s-au dus. Pe septembrie 2000, copiii la școală. A doua zi i-am spus soției că plec iar la Craiova, la muncă. Du-te, fată, vezi, ai făcut un pas greșit... și a început să se jure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Albaștrii și negrii. Dar aici nu am, mi-au fost reținuți și păstrați în magazia penitenciarului. Blugii nu se admit aici. bărbieritul de vineri Mă bărbieresc la săptămână. Mă tai cam deosebit. Am ritmul meu preferat, dar e lumina proastă, bec de 25 de Wați. Vineri seara, după baie. Înainte, mă bărbieream dimineața și alergam la fotbal și transpiram. timpul Timpul trece repede și greu. Depinde de ce faci. Uneori vrei să treacă repede și trece încet. Un program să-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te iau și pe tine să vezi unde“. Și-am îmbrăcat-o conform legilor în rigoare. Noaptea următoare, undeva pe la Spitalul Municipal. Sunt niște vile mari acolo... am dat la câini să pape ouă și-am intrat acolo. Am aprins becul, știam că nu-i nimeni acasă, cum ar veni pontul singur. „Hai, mă, intră!“ A intrat femeia. „Cine stă aici?“ - „Noi“ - „Păi, cum să stăm noi?“ - „Acuma stăm noi. Mâine stă alții“ - „Păi, ce facem noi aici?“ - „Furăm! Asta fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt pe timpul lui Horia, Cloșca și Crișan!“. Deci celula aia de la Alba-Iulia, de la unitatea militară, că am văzut-o în excursie. În fine. Și când am văzut acolo că nu văd nici soarele, nu intră nici lumină și am un bec d-ăla, de control, am zis: „Nu se poate!“. A închis ușa în spatele meu, am zis: „Ce-am făcut?“. Și-am stat, am stat o lună, două, trei, patru... Când am văzut că nu aveam cumpărături, nu mi se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au dus în centrul de minori. Unde, normal, stau copiii infractori. M-au dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am găsit un om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de minori. Unde, normal, stau copiii infractori. M-au dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am găsit un om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am găsit un om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
om acolo care, să zic așa, m-a-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-nțeles, cu toate că l-am plătit mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit rău. Concubinul o bătea. Dar când vedeam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mult. Cu becuri, că nu erau becuri atuncea, mă duceam și luam pe la blocuri. Cu becuri și cu tacâmuri. A stat o săptămână până i-am adus becuri, i-am adus o mie șase sute de becuri. Asta mi-a cerut. Becuri și tacâmuri și furculițe, linguri. De la restaurante. Spărgeam seara câte un restaurant, luam o sacoșă de tacâmuri. Și-așa mi-a dat drumul. Concubinul Mama a nimerit rău. Concubinul o bătea. Dar când vedeam asta îl băteam și eu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
proaspăt „înstrăinatului” B. Fondane, unele urmînd a fi incluse în volumul Priveliști (1930). Un Exercice de français (La Bébé Vinea, s’il veut accepter cette dedicace) pune în scenă tristeți crepusculare pe fundalul industrial cu afișe, reclame, tramvaie, autobuze și becuri Auer. Modelul pare a fi mai degrabă Zone de Guillaume Apollinaire decît futurismul italian. Un alt reper afin: belgianul Georges Linze, de departe favoritul lui Ion Vinea la Contimporanul. Printre colaboratorii-poeți se numără și moderniști fără legătură cu avangarda: Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi putut s-o facă, trebuia doar să dea un clic și apoi să urmeze instrucțiunile. În realitate, Îi părea Însă un miracol, aproape nu-i venea să creadă - și făcuse totul singur, singur. El, care nu schimbase vreodată un bec, care nu știa nici măcar să-și coase un nasture. Pe o distanță de câteva sute de metri, În timp ce se Îndepărtau de Bravetta cu toată viteza, portiera din spate rămăsese deschisă, dar pe Zero nu-l deranja, chiar dacă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmă se eliberase. Ceasul arăta 5.09. De-acum somnul Îi trecuse. Luă cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu privirea ațintită În gol. Avocata ei Îi spusese că În lipsa altor delicte nu poate fi denunțată o persoană care stă În stradă. Dacă Îți violează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
De-a dreptul stânjenitoare. Bineînțeles, Camilla Îl invitase pe Kevin la petrecerea ei, era o fetiță cu un suflet atât de gentil. Plângea pentru moartea furnicilor pe care le călca din greșeală, Îngropa fluturii de noapte care se ardeau de becuri, se ruga seara pentru supraviețuirea focilor și se emoționa când vedea maimuțoii din brațele cerșetoarelor de lângă ușa bisericii, duminică dimineața. Camilla nu eliminase pe nimeni din listă. Lista ei de invitați cuprindea șaizeci și unu de copii - toți colegii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
inima lui era plină de ură. Iar Dumnezeu e dragoste și iertare. Fu curios să afle În fața cărei imagini sacre atât de mondenul onorabil Fioravanti se prosternase și se apropie câțiva pași - tălpile Îi scârțâiră lamentabil. În lumina nudă a becului părul creț și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca În realitate, era o femeie brunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de inox Îi străpungea de-acum buricul - și strălucea În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru cicatrizare. Te dai cu ea de două ori pe zi. Dacă ești norocoasă, Îți dispare În două luni, dacă nu, durează un an. Dacă vezi că Îți iese un lichid, nu te Îngrijora, e normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
saloanele Palatului Lancillotti. Se Întorcea apoi din pereții plin de fresce și din tavanele pline de medalioane și cădea asupra lui ca o ploaie de aur. a șaptesprezecea oră Emma se apropie de oglindă. Când găsi Întrerupătorul, un șir de becuri albe o lumină fără milă. Răvășită. Palidă. În ultimul hal. E teribil să te gândești că viața noastră e un roman fără temă și fără eroi, cu totul aiurea, fără coerență, făcută din pauze și din goluri și din diversiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
colț din orașul acesta Îți strigă numele. Tot ce n-am făcut, toate ocaziile pe care le-am pierdut. Se așezară la Tre Scalini și comandară trei Înghețate imense În cupe strălucitoare de argint - câte trei biluțe colorate ca niște becuri. Coacăze, ciocolată și pepene roșu. Kevin, care de teamă să nu și-l piardă, Își legase de mână balonul roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de sus, În timp ce Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că poate mami se va Întoarce: de fapt, ca de obicei, cheia se Înțepenise și tati trebui s-o forțeze și apoi să Împingă ușa cu putere. La intrare era același cufăr - iar În colț, aceeași veioză cu picior, cu becul ars. În salon erau aceleași canapele, acoperite cu aceleași pernuțe cusute cu paiete lucioase - iar șemineul era tot În colțul dintre fereastră și ușa de la camera lui tati și a mamei, acolo unde fusese dintotdeauna. Șemineul nu fusese aprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și cu ramele din aluminiu lucios care sclipeau la soare de parcă ar fi fost de aur. Era minunat să iei cina seara pe verandă, când totul Împrejur era cufundat În Întuneric, iar ei patru stăteau În jurul mesei pătrate, sub lumina becului - ca și cum ar fi fost singuri pe pământ, Îngrămădiți Într-o rachetă de lumină, o cutie de sticlă suspendată deasupra acoperișurilor Romei. Valentina ieși În balcon. După construirea verandei, din terasă mai rămăsese doar o fâșie lungă, lată de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
numele lui, cu banii aduși de prin străinătate. Nu le spusese nici fraților lui, știau doar el, maică-sa și Giulia. În garsoniera asta albă era un pat mare, ce ocupa toată camera, de pe care Giulia a privit tavanul fără bec, după ce s-a iubit întâia oară. Se simțea vinovată și totodată datoare să-i îndeplinească lui Cristi toate dorințele. Îi plăcea să meargă ori pe unde o ducea el, prin cârciumi sau pe la chefuri, unde se îmbăta toată lumea și dansau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
privea de pe bibliotecă, fâlfâindu-și alene aripioarele, pe lângă raftul lui Balzac. - Vasăzică aici stai! Bobo era stingerit de tavanul apăsător, de obiectele îngrămădite și de geamul deschis, dincolo de care se vedeau vecinii, stând la o masă pătrățoasă, în fața casei, sub becul aprins. Giulia și-a dat imediat seama și a strâns puțin fereastra, nu-i venea s-o închidă, pentru că atunci totul ar fi intrat sub stăpânirea mirosului de casă veche. Apoi s-au destins amândoi: ea avea o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
omul lor de zăpadă va reveni. Burcă Roxana, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Comoara din întuneric Sunt într-o încăpere întunecoasă unde e umezeală și destul de frig. Caut întrerupătorul și aprind becul. Lumina pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]