3,162 matches
-
trecerea de pietoni. „Îți doresc vacanță plăcută.” „Și eu ție la fel.” „Ne vedem peste o lună.” „Cu siguranță.” El a intrat la scara B, eu la scara A. Liftul funcționa, slavă Domnului. Să urci pe scări opt etaje în beznă nu-ți face nici o plăcere, când crezi în existența extratereștrilor. La noi, intrările în blocuri erau însemnate cu litere, așa nu uitam alfabetul. De pildă, B de la Bette Davis, B de la BB, cea cu gură de copil îmbufnat, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câte o vitrină. Pentru copil, pentru mamă, pentru tată. Puteai privi înăuntru până în colțul cel mai îndepărtat, marfa stătea corect împăturită pe rafturile negre. Pe jos, parchetul lucea. Acasă nimeni nu se uita în vitrine, căci în dosul lor era beznă, iar unde pătrundea o zare de lumină, descoperea numai rafturi goale. Aici însă, tata a găsit întocmai perechea de pantaloni potriviți pentru copilul interesat de modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
După ce propunerea tatei a fost dezbătută și acceptată, câțiva s-au oferit să supravegheze blocul, iar ceilalți s-au răspândit în toate direcțiile. Orașul era plin de oameni porniți nu se știe încotro, pretutindeni răsăreau și dispăreau chipuri, era o beznă încărcată de necunoscut, precis că m-ar fi înfricoșat, dacă tata n-ar fi fost acolo, cu mine. Așa e la cutremure: când pământul pare gata să se desfacă, trebuie s-o iei iute la sănătoasa. Când se întâmplă același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a mutat în gât. M-am încleștat de mâna mamei. Șoseaua avea multe curbe, pe alături curgeau pârâiașe, iar pe marginea șoselei erau așezate indicatoare cu o căprioară desenată pe ele. Și aici treceam prin tunele înguste și cufundate în beznă, pe pereți se scurgeau picături de apă. Mama a coborât geamul mașinii, a tras aer adânc în piept și a părut mulțumită. Eu în schimb, abia puteam să respir. Clădirea era foarte mare, cu mai multe etaje și se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la televizor. Uneori se stingea dintr-o dată lumina - tovarășul trebuie să fi avut un întrerupător la el acolo, în capitală - iar tata și mama puteau să facă o pauză. Nu mai aveau cum să încrucișeze priviri mânioase. Atunci ședeam în beznă toți trei, la fel cu vecinii noștri din întreg cartierul. Toți părinții își îndreptau stăruitor gândurile spre tovarășul și spre locul unde ar fi vrut să-l trimită. Atunci făceau pace și nu se mai certau între ei. Unchiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plămânii, dar tot nu te aude nimeni și nici nu poți spera să te găsească cineva acolo, iar prin jurul tău mișună miriapozi și păianjeni și calci pe oasele putrezite ale celor care și-au găsit sfârșitul înaintea ta. E întuneric beznă și umezeală mare. Dacă ridici privirile, vezi un cerc mic-mic de lumină, care arată ca luna în toiul iernii. Și mori acolo de unul singur, încet-încet. Numai când mă gândesc la așa ceva mi se face pielea de g\in\, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În jurul nostru, doar vântul scutura frunzele de keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-ar fi venit deodată o idee și a trecut peste balustradă, plutind în beznă. A descris, rapid, cu aripioarele, un arc de cerc care-mi sugera intenția lui de a aduce timpul înapoi. A planat puțin pe loc de parcă ar fi vrut să vadă linia trasată de aripioare în bătaia vântului și apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de aripioare în bătaia vântului și apoi a zburat spre est. Urmele sclipirii lăsate de licurici mi-au rămas în suflet încă multă vreme după ce acesta dispăruse. Cu ochii închiși, vedeam încă acea luminiță palidă a unui suflet pierdut în bezna nopții. Am întins mâna de câteva ori, dar n-am atins nimic. Luminița pierise undeva, dincolo de vârfurile degetelor mele. Capitolul al patrulea În timpul vacanței de vară, universitatea a chemat trupele de ordine pentru a d\râma baricadele, iar studenții dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în clipa asta și nu pot coborî, a zis ea, închizând geamul. Am ridicat oblonul cam un metru de la pământ și acesta a scârțâit îngrozitor. M-am strecurat pe sub el și l-am închis la loc. ~n\untru era întuneric beznă. M-am împiedicat de grămezile de reviste legate, era cât pe-aci să cad de câteva ori, dar până la urmă am reușit să ajung la scara ce se afla în colțul încăperii. Mi-am scos pantofii și am urcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deranjează. Pe mine mă face fericită chiar și numai dorința de a scrie. De aceea îți scriu acum. Este șapte și jumătate seara, am mâncat și tocmai am făcut baie. Este o liniște deplin\ în jurul meu și afară e întuneric beznă. Nu se zărește nici măcar o dâră de lumină. De obicei văd stelele de la fereastra mea, dar astăzi e înnorat și nu se vede nici o stea. Cei de aici știu foarte multe despre astre și deseori îmi arată care e Fecioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A, da, până am împlinit treizeci și unu de ani. Și apoi, brusc, s-a întâmplat din nou. S-a prăbușit totul. Reiko și-a aprins o țigară. Vântul se potolise. Fumul se ridica drept în sus și dispărea în bezna nopții. În clipa aceea am observat că cerul era plin de stele. — S-a întâmplat ceva anume? am întrebat-o eu. — Da, spuse ea, ceva extrem de ciudat, ca și când mi s-ar fi întins anume o cursă. Și acum mă trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Privirile erau normale, mișcările sprintene. Mi-a șoptit la ureche: — Nu știu de ce, dar nu pot să adorm. Nici eu, am zis. Am pus cartea la o parte, am stins lanterna, am luat-o în brațe și am sărutat-o. Bezna nopții și sunetul ploii ne învăluiau. — Ce-ar zice Reiko dacă ne-ar vedea? — Nu te-ngrijora, doarme tun. Și când doarme, apoi doarme, nu glumă. Naoko m-a întrebat apoi: — Mai vii să mă vezi? — Vin. — Chiar dacă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi întip\resc în minte moliciunea trupului ei. Am stat îmbrățiașați o perioadă de timp, iar apoi Naoko mi-a atins fruntea cu buzele și s-a dat jos din pat. Halatul de un bleu palid se unduia ușor, în bezna camerei, asemenea unui pește. La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lucru. Trebuie să descâlcim ițele, una câte una, fără să ne pierdem răbdarea. Oricât de gravă este starea sănătății ei, trebuie să-i găsim cauza, mai devreme sau mai târziu, și să o punem pe picioare. Când te trezești în beznă, singurul lucru pe care-l poți face este să închizi ochii și să încerci să te obișnuiești cu întunericul. Când ajunge la tine scrisoarea aceasta, Naoko va fi probabil deja internată în spital. Îmi pare rău că nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a întrebat ce am mâncat de prânz și i-am răspuns că am mâncat pâine, brânză, roșii și ciocolată. Auzind acestea, mi-a spus să aștept puțin și a dispărut. Am încercat să-l opresc, dar dus a fost în bezna nopții. Văzându-mă singur, nu-mi rămânea decât să beau sake. Țărmul era murdar de la artificiile care se consumaseră pe nisip, iar valurile, supărate parcă, loveau malul cu un vuiet asurzitor. Un câine costeliv se îndreptă, dând din coadă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și pot să le tot Înlocuiesc pînĂ le nimeresc pe alea potrivite. Draga mea, din mai multe puncte de vedere, ne merge mai bine decît ne-am fi imaginat vreodată. — O, Philip... — CĂcat, spuse. Întunericu-i doar Întuneric. Nu e ca bezna adevărată. Pot să văd foarte bine pe dinăuntru, iar acum stau tot mai bine cu mintea și Încep să-mi amintesc și să recuperez. Așteaptă și-ai să vezi. Nu mi-am amintit mai multe azi? — Îți amintești din ce În ce mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de parcă nu vrea să rupă tăcerea din jurul nostru și să intervină în senzația de plutire pe care mi se pare că o experimentăm amândoi. În geamuri se reflectă luminile semafoarelor și ale felinarelor și sunt fascinată de felul în care bezna devine pentru o clipă multicoloră. Uitasem ce bine e să fii un simplu pasager care nu are nici o responsabilitate. Îmi amintește de copilărie, când mă cuibăream pe bancheta din spate, în timp ce mama sau tata conduceau spre casă. Aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
are figură formă greutate cantitate sau calitate și nu vede, nu aude, nu cade sub simțuri, nu e Într-un loc, Într-un timp sau Într-un spațiu, nu e suflet, inteligență, imaginație, opinie, număr, ordine, măsură, substanță, eternitate, nici beznă nu-i și nici lumină, eroare nu-i și nu e adevăr. Mă făcu să tresar o convorbire, clară și nonșalantă, dintre un băiat cu ochelari și o fată care, din nefericire, nu purta așa ceva. „E pendulul lui Foucault”, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avut oare ceea ce doream? Eu sunt Dumnezeu, aceeași singurătate, aceeași glorie vană, aceeași disperare că nu sunt și eu una dintre făpturile mele, ca toți ceilalți. Toți cei care trăiesc În lumina mea, și eu trăind În scânteierea insuportabilă a beznei mele. Du-te, mergi prin lume, William S.! Ești plin de faimă, treci pe lângă mine și nu mă recunoști. Eu murmur În gând „a fi sau a nu fi“ și-mi zic „bravo, Belbo, bine lucrat. Du-te, bătrâne William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ajunsesem pe la sfârșitul lui ’75. Am hotărât să uit asemănările și să-mi consacru toate energiile muncii mele. La urma urmelor trebuia să predau cultura italiană, nu rozacruceenii. M-am dedicat filosofiei umanismului și am descoperit că, abia ieșiți din bezna Evului Mediu, oamenii modernității laice nu găsiseră altceva mai bun de făcut decât să se apuce de Cabală și de magie. După doi ani În care am frecventat umaniști ce rosteau formule ca să convingă natura să facă lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar, Abur, Stea a Serii, Vânt, Virago, Cupă a Faraonului, Urină de Copil, Vultur, Placentă, Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați, dincolo de care asfințea un soare negru. Apoi s-a făcut o lumină aproape orbitoare și au apărut imagini scânteietoare care se reflectau pretutindeni, creînd un efect de caleidoscop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l vizitasem cu o săptămână În urmă. Îmi era tot mai greu să deslușesc lumea magiei de ceea ce astăzi numim universul preciziei. Personagii pe care le studiasem la școală drept purtători ai luminii matematice și fizice, le regăseam acum În mijlocul beznelor superstiției și descopeream texte situate În afara oricăror Îndoieli, care-mi relatau cum fizicieni pozitiviști, abia ieșiți din universitate se duceau să se-ncurce pe la ședințe mediumnice și cenacluri astrologice și cum Newton ajunsese la legile gravitației universale deoarece credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ajung prea târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu te-ncurci! - Da, da, domnul face une grosse matinée. Ce să mai zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca un burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încurcam eu cu un zevzec? Asta era prea de tot - să-i ia apărarea imbecilului! Mai încerc o dată. Ea nu și nu, o ține una și bună: nu era tâmpit! M-am enervat teribil. La prima stație am sărit în beznă. Autobuzul a închis ușile și a demarat. Am mai apucat să zăresc chipul uimit al Sabinei. C V Că Leo „desena” ceva în paralel cu viața lui banală, asta era limpede. Totuși, pentru ambițiile sale de „desenator ezoteric”, Cosmin îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se ridică însă imediat și se aruncă înainte decis să treacă peste orice obstacol i s-ar fi înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]