2,247 matches
-
independenți, zicea marele artist cu naiul lui. Eu sunt trimisul lui Dumnezeu, care mă ascultă și mi îndeplinește toate dorințele pe care ile solicit,nu numai pentru mine chiar pentru cine vreau eu. Sincer, aveam un sentiment de rușine față de bieții basarabenii aceia, care abuzând de timpul lor, le împuia capul cu tot felul de prăpăstii, considerându-i niște copii de grădiniță, de și unii dintre ei părăseau sala, plecând. Ei veniseră crezând că-i poate ajuta cu vre-un milion
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de sânge nobil, ajunși în anii '50 muritori de foame, pe care i-a caricaturizat în romanele lui, dar în același timp era fascinat de ei și le dorea prietenia. De exemplu, Sache și Alice sunt Smarandache și Smarandachioaia din Bietul Ioanide și Scrinul Negru, unde poți decripta multe alte personalități importante ale acelei lumi pe cale de dispariție... Alisica așa îi spuneam noi -, o persoană veselă, tonică, optimistă, avea să moară în primavara lui '89. În pivnița casei unde a locuit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
la I. Negoițescu, ca la mult îndrăgiții de el romantici germani, o densitate magică, neguroasă, colcăitoare de viață. În fine, prin „docta intuiție creator deformatoare“, punctul de plecare al criticii sale pare călinescian, cu atât mai mult cu cât autorul Bietului Ioanide preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic fiind el însuși atemporal, fiindcă presupune existența unui fond spiritual etern-valabil („Pentru mine, Traian Demetrescu și Bacovia stau în aceeași zonă a rafturilor“ sau: „Un istoric
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un om care stătea într-un scaun cu rotile. Îi reproșa că nu luptă cu boala, că mă nâncă prea mult, că ea se sacrifică degeaba pentru el, că plătește ea tot și el nu e recunoscător... Într-o zi, bietul Salvatore a împins încet castronul cu compot din care mânca în fața ei și a șoptit: — Ia, mănâncă tu! Nu putea vorbi mult, dar înțelegea tot și mie îmi părea tare rău pentru umilința lui. Într-o zi, mi-am spus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că se petrec cine știe ce ilegalități (faptul că zece persoane care nu se cunoșteau înainte iau cina cea umilă în jurul unei mese e deja ciudat de ilegal!), se preconizează că face trafic cu forță de muncă sau că favorizează clandestinitatea. El, bietul, mănâncă-n fugă și aleargă mereu... Îi favorizează pe cei săraci. Iar asta e de neiertat! De când săracii trebuie ajutați?! De ce românii trebuie să găsească sprijin la el? Păi unde să meargă o româncă aflată la necaz? Unde sunt asociațiile
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
când într-o parte când în alta, eu alergând după ei prin tufărișurile spinoase doar nu era prima dată, ci pentru că era zi de Paște, plină de zgomotul muzicii, horei și scrânciobului din satul de pe vale, zgomot ce ajungea până la bietul de mine, cu picioarele goale pline de răni sângerânde. Gândind cum toți ceilalți copii de vârsta mea se distrează, iar eu mă înschinez după "bolile astea de animale care nu mai stau locului", m-a podidit un plâns cu sughițuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din același grup de prieteni care se regăseau deseori în apartamentul acelui văr. Acesta nu făcuse studii și avea un magazin de pălării, unde se adunau și vorbeau de toate, inclusiv politică. De aceea fuseseră considerați ca un grup subversiv. Bietul Orezeanu se întorsese acasă, la nevasta lui, unde se aștepta să fie arestat iar, în orice clipă. Ceea ce s-a și întâmplat. Mi-a spus că ancheta lui se sfârșise și că aștepta să fie judecat. Primise multe asigurări că
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mai mers, s-a angajat ca funcționar la uzinele Skoda. Îmi amintesc că spunea cum primise o scrisoare de la familia lui din Grecia, în care ai lui îi scriau ce fericit trebuie să fie că trăiește într-o țară socialistă. Bietul de el le scrisese că nu-i chiar așa, ca să nu creadă ăia că tot ce zboară se mănâncă. Evident că scrisoarea fusese citită de Securitate și îl arestaseră. Nu fusese condamnat la mare lucru: cinci sau șase ani. Dar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
liber de ambiția exploatărilor excluziv ornamentale a textelor. Marea problemă este capacitatea cititorului de a înțelege cele lecturate, sau măcar de a realiza că n-a înțeles și să încerce să se lămurească. Asta ar însemna să cerem prea mult bietului cititor, mulțumit să debiteze truisme și fraze vag digerate din paginile parcurse. Iuțeala pieței, a producerii și consumării, convertesc talentele la superficialitate și platitudini literare ce par să aibă, în zilele noastre, mare căutare, spre paguba cititorului autentic și a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apanaj al vârstei. Ci al subțirimii stratului de acumulări. Sunt și tineri care-și încep liceul ca și cum n-ar fi frecventat o zi de școală în viața lor. Liceele tehnologice au această capacitate de a atrage și astfel de elevi. Bieților de ei li se pare straniu ca școala să-i domesticească și să pretindă feed-back. Diploma este maximum ce-și propun să obțină, și asta li se pare floare la ureche, este o țidulă pe care o poți pune în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
opaiț care ar face puțină lumină pentru ochii încă văzători ai soției doctorului. Îmbăierea este un ritual de umanizare. Femeile folosesc apa unei ploi rapace pentru curățirea lor proprie dar și a bărbaților. Haine curate din garderoba doctorului înlocuiesc trențele bieților orbi. Casa plăcut mirositoare desparte grupul de miasmele atmosferei în care se descompuneau fetid cadavrele. E o primă izolare de iadul generalizat. Rezervorul de la toaletă oferă o apă pură în comparație cu ce putuseră să consume ei în experiența lor terifiantă. Puținele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lipsesc din cultura română. Pe scurt, nu avem... cărțile fundamentale care vertebrează orice cultură europeană adultă. Astfel de semnale de alarmă au mai fost date în trecut, bineînțeles, tot fără nici un rezultat: Civilizația noastră scria de pildă G. Călinescu în Bietul Ioanide e făcută pentru a fi purtată oricând pe spinarea calului, nimeni n-are curajul de a pune piatră peste piatră și a întemeia ceva solid 3. Romanul este făcut, cum nu se poate mai literar, mai tezist în același
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
socotiți utile în aprecierea valorii lor? 1 Histoire de la Transylvanie. Sous la direction de Băla Köpeczi (Budapest, Akadămiai Kiadó, 1992), 743 p. 2 Ion Vartic, Et in Liliput ego, in: Apostrof, IV, 1 2, 1993, p. 3. 3 G. Călinescu, Bietul Ioanide. Ed. a II-a (București, Editura pentru literatură, 1965), p. 70. 4 Ne referim, între altele, la mediocrele materiale: Filierele Dezinformării. Cum se face la Paris istoria Transilvaniei, in: Tribuna, 8 și 9/1993. 5 Ed. by Ac. Ștefan
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
În 1947, 1957 și 1962. N-am aflat nimic din sursele cercetate despre termenii În care s-a produs „dăruirea” din 1947, nici cum a coabitat colecționarul cu noul regim, Îmi amintesc doar că se vorbea despre un personaj din „Bietul Ioanide” al lui Călinescu care avea ca prototip pe Zambaccian. Pentru eforturile și generozitatea sa, colecționarul a fost decorat de către Regele Mihai În 1947. Poate asta l-a salvat. Actul de donație a inclus și casa În care a locuit
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
avionul de Moscova trebuie să se înapoieze neapărat în Uniunea Sovietică. Trebuie să cer ajutor la dezbrăcare. Iar nu-mi pot recunoaște scrisul de mână. Oare poți să înveți să scrii cu stânga? 21 septembrie Margareta a sosit iarăși. Pe bietul Kling l-au dus cu avionul la neurochirurgie la Spitalul Karolinska. M. nu mai știe altceva. Am rugat-o să-și scrie numele pe ghips. În salon sunt trei băieți tineri și toți au scris pe ghips numele soției.) Azi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
dl Cornea jură pe dictonul: „Quod licet Iovi, non licet bovi” sau mai pe limba noastră, a celor denunțați de Domnia sa că iubim cârnații de Pleșcoi, „Ce face popa, să nu facă satul”. Fierbe de mânie împotriva bălmăjelilor legionaroide ale bietului Gigi Becali, dar ne „explică” legionarismul lui Constantin Noica. În sfârșit, fiindcă tot a tăcut de i-au țiuit timpanele pe timpul Securității, adâncit fiind în „rezistența (doar) prin cultură”, se oferă să-mi dea lecții de morală. Cică, după ce aș
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
baie și să-ți pregătesc o cameră. Apoi să mănînci ceva. Trebuie să-ți fie tare foame. Doamne! Ce murdară ești! Pantofii și ciorapii zboară în lada cu gunoi, lenjeria și bluza intră urgent în mașina de spălat și numai bieții mei blue-jeans, care prin însăși destinația lor sunt sortiți unui aspect ponosit și slinos, au parte doar de o scuturătură bună în aerul tare al Alpilor, pe frînghia din curte. Nici nu știu cînd mă trezesc în baie, cu doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fost tare bucuroasă să aflu că bunii mei prieteni din Paris, Florence și Alain de Penanster, au acolo un frate și cumnat pe care l-au și anunțat că a sosit în urbe o ființă pierdută prin lumea occidentală. Așa că bietul Christophe s-a simțit obligat să vegheze asupra mea și mai ales să mă ghideze prin regiune. Într-o duminică, mi-a propus să mă ia cu mașina și să vedem împreună deschiderea sezonului de vînătoare, undeva, aproape de Lille, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de pe tărîmurile primului imperiu creștin din lume (și dacă vă gîndiți la Bizanț, ați încurcat-o fiindcă e vorba de Armenia) sau între cele ale Mțhetei georgiene (al doilea imperiu creștin din lume); peste tot domnește Duhul Sfînt și rugile bieților muritori se înalță spre El. Lăcașurilor de cult li se adaugă locuri sfinte de pelerinaj ca mormintele martirilor noștri Arsenie Boca, Gheorghe Calciu, Nicolae Steinhardt, morții din Valea Plîngerii de la Aiud și atîția alții; moaștele Sfinților ocrotitori, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de prin mahalalele Parisului sau din Italia și era primul tablou de Grigorescu ce-l vedeam. Am rămas fermecat și după aceea am cunoscut pe Grigorescu din reproducerile ce apăreau mereu în revista "Albina" care mi le dădea tot Lucică. Bietul Elizei Crețu a murit tânăr pe la șaptesprezece, optsprezece ani. Pe urmă s-a stins bătrânul cu obraz cenușiu, rămânând bătrâna, care era cea mai bolnavă, să îngrijească de o fată ce începuse să-și piardă mințile. Umbre triste din copilăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în Italia. Nevasta, femeie cu carte, violonistă și șchioapă. El, bărbat bine, cartofor, puțin bețiv și curvar. Cu mine s-au purtat cu omenie pentru că și eu eram bun. Aici a fost, pentru mine, poarta de intrare în altă lume. Bietul Signior Nicola! Prin 1957, după ce făcuse o ședere de câțiva ani la Jilava, l-am găsit lucrând cu mai mulți tineri la un loc, niște copii, la Muzeul din București. Eu fiind cel ce trebuia să facă recepția lucrărilor. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
importantă. Semnele, spun cei abilitați cu lupta împotriva acestui flagel, sunt clare: la Londra s-au găsit câteva mașini-capcană, la Glasgow o altă mașină, în flăcări, a forțat intrarea principală a aeroportului, C.I.A. avertizează spunând că are informații certe, iar bietul Gordon Brown, abia așezat în fotoliul din Downing Street 10, trebuie să îndemne populația la vigilență și să afirme sus și tare ca și predecesorul său că Anglia nu se va încovoia. Au fost deja arestați câțiva suspecți, toți de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a capitalei incendiat dinăuntru și În care nu se află nici picior de polițist. Într-un sediu general al ministerului de interne chiar și În noaptea de revelion tot se află cel puțin câteva zeci de ofițeri. Cum de părăsiseră, bieții de ei, tocmai la tanc sediul ce urma să fie incendiat de colegii lor cu epoleți Înstelați?! Nu cumva tocmai pentru că primiseră ordin? Așa cum primiseră ordin să incendieze autobuzele! Trăim Într-o țară bolnavă. O țară În care „luceafărul huilei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
măsline. Totul e bine deocamdată, slavă Domnului. Părinții mi-au trimis mandarine de la ferma noastră, o să vă dau după." Ai o inimă de aur, Panaiota. N-am mai mâncat de mult. Constantin a trecut azi pe-aici? "Nu, e răcit." Bietul de el, o să mă duc să-l văd. E un prieten de-al meu, spuse învățătorul și se corectă imediat, asociindu-i și pe Grigore și Panaiota: un prieten de-al nostru. O să-l cunoști. Panaiota plecă urându-le poftă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
De aceea îl luă pe prietenie: — Ce mai faci, nene Nae? Dar nenea Nae îl luă repede: — De ce scrii porcării la gazetă? — Eu nu scriu porcării, nene Nae. și, nici una, nici două, nenea Nae hârșt! hârșt! îl luă la palme. Bietul Chirilov bătu repede în retragere, dar când se dezmetici constată că-i lipsește ceasornicul de la brâu. Am spus că în fundul curții, la etaj, era tipografia. Acolo ne-am refugiat. Dimitrie Radu Rosetti, Emil Frunzescu, corectorul, eu și încă vreo doi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]