10,418 matches
-
rezervă de neînțeles. Dar într‑un fel, băiatul simte că tocmai asta face ca relația lor să fie durabilă și chiar spune ce gândește. La petrecerea de joia trecută a conștientizat chestia asta, mai zice elevul cu voce scăzută și blândă, se bucură însă cu atât mai mult că există simboluri care exprimă atât de minunat și direct ceea ce pur și simplu nu poți spune în cuvinte. Hans ascultă conversația asta păsărească și‑și lasă privirea să alunece peste sortimentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
suma de informații care alcătuia trecutul? Mi-am oprit privirile pe picioarele fotoliului pe care ședea Keiko Kataoka. Era un fotoliu Îmbrăcat Într-o țesătură ce părea de proveniență italienească, cu picioarele sculptate În motive simple, răsucite În linii curbe blânde, ale căror capete se pierdeau, afundate În covorul gros. Cum ar fi să fiu și eu la fel ca picioarele acelea? mi-a trecut o idee bizară prin minte. Ideea aceasta nu mi-a venit brusc, ci părea că plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
marijuana, corpul resimțea o nevoie acută de a-și satisface excitația. Dacă nu conștientizezi acest lucru, e posibil să cazi pradă delirului cauzat de acea nevoie de autosatisfacere. — Spuneți, domnișoară Noriko, Înțelegeți? Keiko Kataoka o chestiona dinadins cu o voce blândă, deși era evident că Noriko nu avea cum să priceapă despre ce vorbea. Încerca să o facă să cadă În capcană. Noriko căuta cu disperare un punct de sprijin, cu ochii pierduți În spațiu, cu expresia unei fetițe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cea mai mică apărare. Corpul, deși lipsit de libertatea de mișcăre, Îi trăda cele mai ascunse dorințe, sensibil la orice stimul. În vremea asta gardianul ei se Îndepărta din ce În ce mai mult de ea. — Îți place? o Întrebă el pe un ton blând. Noriko Înțelese că nu ar mai fi primit nimic dacă ar fi protestat, așa că Încuviință din cap. Majoritatea oamenilor nu-și dau seama că momentul În care Își recunosc plăcerea Înseamnă totul. Bărbatul Învățase că În clipa În care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
v-am cerut să faceți? Am auzit un mieunat de pisică În receptor și apoi vocea ei, care-i vorbea pisicii: „Am ceva important de discutat acum, așa că du-te tu frumușel mai Încolo“. Tonul vocii ei era mult mai blând decât cel folosit cu mine. — Dar și Gan a spus că nu știe nimic, am bâguit eu cu o voce tremurată. — Ce vorbiți? se enervă Keiko Kataoka. Gan nu e decât un neisprăvit care a prins și el niște resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că eu singură nu eram În stare să fac nimic pentru Maestru. Mi-era de-ajuns să știu că ea Îl putea face să se simtă mai bine. Keiko a Început să-i vorbească Încet, cu o voce incredibil de blândă și reconfortantă. Părea a fi vocea unei persoane dotate cu puteri supranaturale sau vocea Maicii Tereza, care mă făcea și pe mine să mă liniștesc. „Mi-am Închipuit că ești tare obosit și am adus un pic de morfină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
costumul său închis la culoare, cu două rânduri de nasturi. Era mai înalt decât mă așteptasem și, de asemenea, mai tânăr - nu avea poate mai mult de 37-38 de ani. Când vorbi, păru să fie genul de bărbat cu maniere blânde și, cu excepția imensului Rolex din aur, impresia mea generală fu a unui bărbat pe care l-ai fi luat mai degrabă drept director de școală, decât șeful poliției secrete germane. Și ce aveau ceasurile astea elvețiene încât erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
evoluează în parametrii filosofiei. Portretul Regelui bun face concesii genului edificării: respectând bunurile semenilor, incapabil să comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cum se zice, măi? întrebă nea Gică. — A înjura, răspunseră veseli roboții tineri, mai complecși. — Așa, măi, zise nea Gică și, neavând ce face, indică unde se aflau toate cele trebuincioase. Roboții le luară și ieșiră. Șari-neni, marțiana, se apropie blândă de nea Gică și-l mângâie: — Nu fost supărat, draghe. Dache tu vrut, învățat io la tine suduit. Noi la Marte mult folosit. — Zău? zise nea Gică. Ia s-aud! — Prima dat poți zici așa: Terra cui făcut la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Când gândurile Elena Marin Alexe Când gândurile mă-mpresoară Iar liniștea nu mai găsesc Spre vechea carte îmi plec ochii Aștept din nou să Te-ntâlnesc Cu blândă șoaptă mă-nfășoară Și rănile să mi le-alini Ridică-mă din valea morții Dintre urzici, noroi și spini Ajută-mă să-mi ridic fruntea Să uit de lacrimi întristări Alăturea de tine Doamne Călătorind spre dalbe zări Descrie-mi
C?nd g?ndurile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83359_a_84684]
-
Elena Marin Alexe Alint a cerului maramă c-o blândă sărutare, privind cum norul se destramă în curte pe cărare. Și-ncepe cernerea de sus, o horă liniștită, tristețea iute mi s-a dus de alb ademenită. Aș vrea s-adun, dac-aș putea, în brațe tot omătul, dar fulgii
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și toarnă-i în puiacă. - Rigă spân, de la sân, Mulțumesc Dumitale. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi, mai la vale. - Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi, Începi, rogu-te, cu mine. - Te-aș culege, rigă blând... Zorile încep să joace Și ești umed și plăpînd: Teamă mi-e, te frângi curând, Lasă. - Așteaptă de te coace. - Să mă coc, Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă? Când învelită-n caldul sărut, te vei topi? O, spune-mi: deși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii care împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lui tată-meu, îl arunca din Câmpulung, mai departe decât mi-e astăzi Brazilia și Alaska, la 700 de km, undeva, în lunca Siretului, aproape de gara Gălbeni. Dar locurile care se vesteau aspre, de surghiun, se dovediră o foarte blândă țară. Giganți înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Momente > STEA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Eram maturi,dar sufletele noastre aveau un aer blând,copilăresc, căci le plăcea,spre zările albastre, să se avânte într-un zbor firesc. Și te iubeam cu-atâta pasiune ! Râdeam când flori din tine culegeam. Și de vedeam în ochi tăi,minune, vreo lacrimă, cu patos o sorbeam. Au
STEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364291_a_365620]
-
ce mecanisme funcționau în structura lui interioară care îi înterziceau acest lucru. - Bine, mulțumesc! răspund pe un ton care se voia lipsit de orice inflexiune. Mă străduiam să ascund cât mai bine emoția ce mă cuprinsese.Vocea lui avea ceva blând, molatic, producând vibrații ciudate în sufletul meu, suflet ce era cuprins ( în mod curios) de un anume fel de fericire. - Vezi că ți-am trimis 100 euro. Dacă ajungi în oraș, ar fi bine să treci și pe la bancă. Îți
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Înțelepciunea Limbii Române Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VERDE CRUD Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Verde crud (bacovianul) însenină blânda zare Seva scoate însetată psalmodii de clorofilă Parcă tremură o umbră în oglinzi retrovizoare Eu mănînc de raze luna în poem filă cu filă. Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
știi această piesă, pune-te pe genunchi și cântă aceste versuri că o rugăciune. Apoi multumeste-I Tatălui Ceresc pentru această DRAGOSTE EXTRAORDINARĂ, arătată în Fiul Său. "M-atingi acum cu mâna Ta, fiorul Tău îmi umple inima, Esti susur blând ce inima-mi alină îmi umpli viața de LUMINĂ, Domnul meu"... Ioan Ciobota Referință Bibliografica: Eseu - Să moară un Rege în locul meu / Ioan Ciobota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
SA MOARA UN REGE IN LOCUL MEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364462_a_365791]
-
primită de o femeie slăbuță care cred că avea în jur de cinzeci de ani. Foarte drăguță și zâmbitoare, m-a invitat în casă să discutăm detaliile. În salon se mai afla o femeie foarte în vârstă ai cărei ochi blânzi de culoare albastră, mi-au amintit pentru o clipă de bunica mea Lina care nu mai era de doi ani pe lumea aceasta, dar a cărei amintire o purtam mereu cu mine, în inima mea. M-am înțeles foarte repede
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
fruntea de fereastră Aveai în ochi așchii de întuneric Iar gându-ți trimis spre mine-pasăre măiastră Doar el mă cuprindea în mieziul sferic. O iubire de tine îmi intră-n sânge mamă Cu ghiocei, mușcate și miros de pelin, Dojeana-ți blândă aș lua-o acum în seamă Și m-ași întoarce acasă pe urme de senin. Un dor îmi coboară în inimă de casă De truda tatei, a ta și de înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]