3,500 matches
-
am înțeles poemul ăsta. A fost pe aici în copilărie, cu unchiul lui, losif din Arimathea, care era negustor de tablă. S-ar putea să fie adevărat! Imaginează-ți, Iisus în Anglia! Știai? Cunoșteam legenda, răspunse George, degajându-și, cu blândețe, brațul prins de Tom. Toată lumea știa, în afară de mine. Dar acum că știu e... formidabil! Oh, George, vreau să-ți fie bine, aș face orice ca să-ți meargă ție bine! Am să mă rog pentru tine și acum când vreodată mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușor. La aceste cuvinte, vocea lui John Robert căpătă un ciudat ton plângăreț, dictat de mila de sine însuși. — Sunt convinsă că ai avut cele mai bune intenții și că mi-ai dorit binele, răspunse Hattie cu ceva mai multă blândețe în glas. — Oh, Hattie, dacă ai ști... — Ce să știu? Cât de mult te-ași fi dorit alături de mine. Tu crezi că nu te iubesc, dar nu-i adevărat, e tocmai opusul adevărului. Hattie se uită la fața imensă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu tine. — De ce? — Știi de ce? Pentru că te iubesc. Pentru că mă gândesc... că ceea ce ne leagă... e ceva absolut. — Absolut, ce cuvânt! Totdeauna ai fost o absolutistă. Tu vorbești de iubire, tu care n-ai în tine pic de tandrețe, de blândețe, de iertare! — Încerc toate aceste simțăminte, dar tu le ucizi mijloacele de a se exprima, felul în care aș dori să le exprim, tu respingi limbajul meu... Întotdeauna e vina mea. Nu. — Nu mi-ai iertat niciodată nimic. Ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe scări. Când descoperi cine era intrusul, i se mai domoli furia. Tom a fost iertat, pe nedrept, așa cum, fără îndoială, îl va ierta și Dumnezeu, dacă există un Dumnezeu. I-a povestit paznicului acum amuzat, care-l mustra cu blândețe, că își pierduse, pe undeva în cazan, pantofii și ciorapii și fulgarinul și haina și cuțitul. Încercă să-i descrie isprava lui de levitație, dar constată că nu e în stare să redea cele întâmplate. Salvatorul lui îl sfătui „să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până să termin eu ce am de spus, ea se și întoarce cu o sticlă de doi litri de apă, pentru care nu vrea să primească niciun ban. Este o femeie îmbrăcată ponosit, dar pe chipul ei citesc bunătate și blândețe; mai mult, mă emoționează privirea calmă și atât de simplă, naturală. Imi spune că ei trăiesc din munca lor de a repara obiecte uzate, abandonate pe care apoi încearcă să le vândă. O privesc cu respect și recunoștință. Imi mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Băiatul de care se apropia trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l umili, ci să creadă că dorește doar să-i pună mâna pe umăr sau să-l mângâie pe obraz, cel mult dojenindu-l cu blândețe. Daniel continua să stătea lungit în pat, cu ochii larg deschiși și cu privirea ațintită în tavan. Ce ispită, ce gând rușinos: să plângă! În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva! Nu putea s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că, simțindu-se rău într-o seară, se dusese la ușă și o descuiase pentru ca vecinii de palier să poată intra în cazul cel mai rău să nu fie nevoiți să spargă ușa. La următoarea lui vizită o dojenise cu blândețe că nu ținea regimul strict prescris de doctor. Dacă nu faci ce trebuie, i-a spus, din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte. În ultima
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întrebându-l cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică de ce? Ea se întoarse cu fața spre fereastră și se sprijini cu coatele de pervaz, privind jos în stradă, unde lumina iernii, albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nou, fiind unită cu speranța iertării și predispunându-l spre a primi harul sacramental. În aceeași perioadă, se remarcă în special intervențiile Sf. Alfons Maria de Liguori, care, prin tratatele sale de morală și prin scrierile cu privire la sacramentul reconcilierii, recomandă blândețe și bunăvoință din partea confesorului și impunerea de penitențe care să nu fie descurajatoare. Acestea sunt și caracteristicile procesului dialogic pe care Sf. Alfons le considera necesare în relația dintre penitent și confesor. Se dorea o încurajare continuă a penitentului, care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
inhibantă). Pentru ca să nu se întâmple aceasta, confesorul are nevoie de cunoștințe clare de pastorală și de alte informații din sfera științelor socio-umane. El are nevoie și de anumite calități umane indispensabile, ca de exemplu: „prudență, discreție, discernământ, fermitate temperată de blândețe și bunătate, etc.” Acestea ar întregi capacitatea sa de înțelegere a omului, în speță a penitentului, și l-ar ajuta în îndeplinirea rolului care îi este atribuit. Confesorul trebuie să caute să lumineze viața penitentului și zonele obscure ale conștiinței
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
poate face ca momentul reconcilierii să nu fie trăit cu implicarea cuvenită din partea sa, sau a penitentului; - atitudinea dură, care poate naște în sufletul penitentului o teamă de a-și deschide sufletul și de a-și mărturisi păcatele înaintea confesorului; - blândețea excesivă și greșită, nefondată pe învățăturile lui Cristos, ci pe teama de a nu „supăra” penitentul, care face să se creeze în inima penitentului o concepție greșită despre sacramentul reconcilierii, fiind tentat de un anumit grad de permisivitate față de indicațiile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să devină punte și nicidecum obstacol pentru ceilalți în întâlnirea cu Isus Cristos”. În anii de seminar, Biserica îl pregătește pe viitorul preot ca, atunci când va intra în confesional, să poată da dovadă de „prudență, discreție, discernământ, fermitate temperată de blândețe și bunătate”, precum și de maturitate, capacitate de ascultare, relaționare și dialog. Aceste atitudini se dobândesc în timp, prin interes pentru formare. În celebrarea sacramentului reconcilierii, fiecare din ele își are importanța și necesitatea sa, astfel: a) ascultarea și prudența îi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
întâi el însuși ca să trăiască aceste atitudini nu doar în spațiul confesionalului, ci și în relația sa cotidiană cu ceilalți. Prudența îi va fi folositoare în celebrarea reconcilierii, atât în vederea emiterii unei judecăți corecte, cât și în menținerea discreției; b) blândețea și bunătatea ajută la crearea de relații autentice și de respect, necesare în confesional. Confesorul va avea față de penitent inima deschisă și îl va primi cu toată disponibilitatea, căldura și bunăvoința, acceptându-l necondiționat și invitându-l la bucurie și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința și spaima / plante carnivore care-mi năpădiră cu clipe de fericire trupul / îi savurează acum agonia ca pe-o profanare a zilei de mâine, iar îngerul și diavolul se proclamă frați de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decât în suflet, o fântână (motivul sufletului-fântână se întâlnește și la alți poeți, de pildă la Ion Barbu), din prinosul căreia să le întindă și celorlalți, Precum profetul din pustiu, / sufletelor - sacagiu. / „Apăăă... Cine mai vrea?” Acesta e poetul, iar blândețea, modestia (Căci eu nu sunt înțelept. Doar mimez. La asta mă pricep.) sunt atributele sufletului său, pentru care pântecul mamei e cea mai sfântă catedrală, în care pruncul nenăscut E cel mai mare sfânt, / care se roagă. Lui, poetul aspiră
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a mărar, răstignit între teluric și divin, Rodion este un personaj arhetipal, dar Bunul Rodion și-a dorit să fie pește, iar această dorință a lui, constituind incipitul poemului, aduce totodată atribute ale lui și ale Deltei, în ansamblu: bunătatea, blândețea, la care se adaugă apoi dragostea lipovenilor pentru femeile lor și pentru copii (pentru care fac brățări sau jucării, tot din ceea ce le oferă Delta), dar, treptat, și alte trăsături, între care aplecarea spre vis, în ambele sensuri ale cuvântului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de peste ocean: „Decât să bați în lung și-n lat pământul / Și să-ți găsești printre străini mormântul...” (Chemare). Sentimentul național practicat de Gh. T. nu este unul extremist sau de paradă, ci este încărcat cu idealuri mărețe: adevăr, dreptate, blândețe, morală creștină, mândrie națională, durere față de starea precară a omului de rând. Discursul poetului capătă rezonanțe tribunice și de baladă, cu aplecări nostalgice asupra baștinei cu muncile, cu oamenii, cu păsările ei cântătoare: „Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
patruzeci de ani, cu un aer simplu, modest îmbrăcată și cu ceva blând și casnic în atitudini. Una din acele femei care nu trebuie să fie nici frumoase, nici bine îmbrăcate, care au un fel de maternitate elementară și o blândețe resemnată și tăcută, trăind între gesturi mici. Stătea la garderobă, în aceeași poziție, fără nici o mișcare, fără nici o vorbă, privind în gol. De fapt, aveam impresia că nici măcar nu se gândea. Uite așa ar trebui să stau și eu, dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a telefonat și ne-am întîlnit în aceeași zi. Punînd-o la curent cu cele întîmplate, m-am mirat că nu citeam pe fața ei dezaprobarea mult așteptată. Mi-a spus răspicat: ― E prea mândră, trebuie s-o luăm cu duhul blândeții. Până la urmă n-o să aibă încotro. Dealtfel, în situația ei, nici nu are de ales. Am pus în aplicare un plan de lucru bine organizat, cu stăruințe zilnice, corespondență asiduă și intervenții de-ale rudelor. După un timp Alexa începu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aveam însă autoritatea morală s-o judec tocmai eu, vinovatul numărul unu. Ar fi reacționat numaidecât înăsprind tot mai mult relațiunile dintre noi și așa destul de șubrede. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu duhul blândeții cum spunea soră-sa), să-i trezesc, cu ajutorul amintirilor, simțămintele de odinioară care dormeau somn greu. Poate în felul acesta voi reuși cât de cât s-o înduplec. Nu trebuia în ruptul capului să scap prilejul. Pentru că, nu știu, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mesei vânătorești de la primărie. Și nu lipsea aproape nimeni. Dea Domnul să nu se fi schimbat nici acum obiceiul. Curioase mai sunt întâmplările vieții. Cu ani în urmă, la Bolgrad, auzisem cântând un tânăr. Avea ceva aparte, ceva care așeza blândețe pe suflet. Tânărul se numea Vasile Cănănău și mai departe nu știu întâmplările vieții lui dar, după ce l-am reîntâlnit la Câșlița, în haine militare, am fost convinsă că va reuși. Și m-am bucurat, mai târziu, ascultându-l ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sticlele. Or să ne omoare ăștia dacă află. Nu-i bai. Altfel o să-i omoare băutura. Și am ascuns sticlele. Le-au căutat în mai multe rânduri și negăsindu-le m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut și cele două sticle mau înconjurat flăcăii. Sărut mâna, doamnă învățătoare. Să mai ve niți la Horă. Războiul împotriva tifosului exantematic a mers până în 1945, prin iulie. Așa, printre multele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să dureze fără să se schimbe, timp de milioane de ani", citesc în Meseria de a trăi. Numai că "meseria de a trăi" nu se învață. Mă tem că toate lecțiile pe care mi le-a dat viața (cu mare blândețe, de altfel!) au fost zadarnice. N-am reținut nimic din ele. Nu mi-am corectat nici un defect, nu mi-am reparat nici o greșeală. Și, într-un anume sens, mi-am visat viața mai degrabă decât am trăit-o. Am visat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
isprăvit cântarea, s-au înclinat în fața gazdelor și d-a Smărăndița i-a poftit la masă. Doamne! Nu le venea să creadă că au voie să se înfrupte din toate acele bunătăți. Dar domnul și doamna învățătoare îi îndemnau cu blândețe să mănânce tot ce poftesc. Pe Măriuca au așezat-o alături de Constantin, care nu-și mai putea lua ochii de la chipul ei frumos, înbujorat de emoție. Domnul învățător Vasile le-a pus multe întrebări în legătură cu Marele Praznic al Nașterii Domnului
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cu duioșie și mult drag. „Dar”, spuse Măriuca, „mai am un motiv pentru care nu pot accepta, și anume faptul că frățiorii mei mai mici și surioara mea mai au nevoie de mine încă mulți ani de acum înainte.” Cu blândețe, domnul învățător îi răspunse: „Eu și soția mea ne-am gândit și la acest lucru și am decis să-i luăm și pe ei la noi, căci Slavă Domnului avem destule camere și nici foamea n-o să ne scoată afară
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]