2,555 matches
-
e cu frica asta, după părerea ta? Vorbele nu omoară. Oricum, noi suntem de o mie de ori mai buni la vorbe decât ei. Șoferul răspunse: —Trebuie să-i omorâm de mici. Să nu-i lăsăm să ridice capul. Să blesteme ziua În care au hotărât să se ia de noi. Ăsta e blocul tău? Fima se simți cuprins de panică, nefiind sigur că avea la el suficienți bani pentru plata cursei. Hotărî să-i lase șoferului buletinul de identitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jur, de tricoul gros, cu mâneci lungi, aruncat pe canapea, de sertarul de jos deschis al dulapului, pe care nu reușise să-l Închidă noaptea trecută, de ceștile de cafea goale de pe masă și de ziarele care zăceau pretutindeni. Își blestemă În gând dorința care Începea să se trezească și Își promise că de data asta se va comporta exemplar. Annette spuse gânditoare, mai mult pentru ea decât pentru el: —Te-am nedreptățit. Cuvintele astea aproape Îl făcură să izbucnească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nervoasă. Crezi că e posibil să ai o cădere nervoasă? În mod evident, cu Maria comunic telepatic perfect, spre deosebire de Mark, cu care o fac în mod selectiv. Și ăsta era doar începutul teoriilor ei medicale, moment în care m-am blestemat pentru că-i cumpărasem de Crăciun enciclopedia aceea de medicină pentru femei. —Mă-ntreb dacă nu o fi ceva legat de menopauza prematură. Unele femei dezvoltă psihoze, știi. E important să-ncepi să iei HRT1 cât mai devreme. Nu am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar fi nerezonabil din partea ta să fii de acord cu sugestia lui și să lăsați lucrurile să curgă de la sine. Pe Kieran îl enervă faptul că-i luam apărarea. Lisa părea distrusă. Am strâns paharul cu nervozitate și m-am blestemat pentru că-mi pusesem pantofi cu șireturi - asta va îngreuna o eventuală ieșire în fugă. —Așa, asta să-mi fie de învățătură de minte pentru că i-am cerut părerea unei prietene care-și alege hainele pentru alinare, izbucni Lisa. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
m-aș muta eu? Eu plătesc cea mai mare parte a ipotecii. L-am dat afară pe Kieran și i-am spus să nu se mai întoarcă. Nu e vina mea. Nu e vina mea. Măsuram apartamentul cu pași mari blestemându-l pe Mark că vorbise cu Kieran despre ceva personal pentru prima dată în prietenia lor. De ce nu se mulțumise să repete „Cele mai memorabile lovituri de golf din viața mea“ cu un creion și o bombonică trasă-n ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vreun cutremur clatină pământul. Colivia de oase a pieptului său, în care a bătut o inimă cu toate virtuțile și slăbiciunile omenești, azi e desigur plină cu pământ și un căluș de humă a luat locul limbii, care știa să blesteme cumplit la supărare și să clădească înțelept ideile la voie bună. Mă întreb câteodată, cu legitimă curiozitate, dacă în tinerețea lui bărbătească n-a ratat câțiva Ramseși de calibru meu, deși am doi frați, oameni aproape cumsecade. Unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
le simplifică existența. Ei se pricep să alunge nourii, în timp ce câte unul, stigmatizat, muncește toată viața ca să-i adune. Singuraticii simt frica dar nu se scutură de ea. Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de finalul absurd și dramatic la care vom asista cu toții, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar eu, ridicat pe deasupra păcatului și al visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din care blestemă oamenii mici. ...Gloria, te iubesc, îi spun la reîntoarcere, arătându-i o secundă, chipul meu adevărat. „Ce fel de iubire este asta?”, întreabă dânsa, înfruntându-mă cu semeție și dispreț: „mâna îți este grea la mângâiat, mă săruți cu buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și se familiarizase cu repertoriul lui Scribe, Sardou și Dennery. Mergea regulat la teatru În Londra, deși, după părerea lui, gama obișnuită de melodrame și farse aproximativ interpretate era mult inferioară producțiilor de pe scena pariziană. Parcă păcatul cu care era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În stal, cu speranța vagă de a se lăsa prins sau fermecat, Întorcându-se acasă invariabil dezamăgit, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag, prinsă înăuntru, ca o muscă sau ca un păianjen pe care eu îl strig cu voce tare, îl blestem, îl invoc... Nu mă lăsam deloc, o calitate care s-a consolidat și care până astăzi caută să dea dovadă de rezistență în cutare sau cutare domeniu. Deoarece noi, elevii, știam mai mult sau mai puțin exact unde anume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiică mai mare mă duceam din când în când la cinematograf. Al doilea grup, cel mai mare, se împăuna cu sloganuri naziste, căuta vinovați pentru prăbușirea vechii ordini, fredona ațâțător „Sus steagul...“ și, când se înfierbânta, ajungea la presupuneri și blesteme: „Dacă ar mai trăi Führer-ul, v-ar strânge pe toți și...“ Cel de-al treilea grup încerca să-i tempereze pe ceilalți și, cu propuneri de ameliorare din ce în ce mai rău văzute, să potolească cearta, era pe de o parte împotriva naționalizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care mi-a vârât pe gât aventurile lui Ulenspiegel și ale camaradului său, Lamme Groedzak, ca lectura lui de trup și de suflet? Căci Lud, care când bea devenea tot mai catolic de la un pahar la altul, prilej cu care blestema, ca și când aceasta încă ar mai fi existat, Inchiziția ca operă a diavolului, striga, de îndată ce era luat, la tejgheaua cea lungă a lui Leydicke: tis tydt van te beven de klinkaert, ceea ce înseamnă „E timpul să se audă clinchet de pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă vertical, cu ascensorul; e invitat Într-un salonaș intim; e lăsat acolo; deodată se stinge lumina; mintea imberbă i se zbate Între două ipoteze: scurtcircuit sau răpire. Ba geme, ba se bocește, ba blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea la urma urmelor, i-a restituit vederea. Nu voi amâna revelația, mult iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
provoace spasmu. Locarno s-a arătat mulțumită cu negocierili dă la Început, da a zis că decât Într-o chestie n-o lasă baltă. Ne-a trântit-o În gura mare să nu-i mai ciripim nicicând În veața ei blestemată dă don Pérez, care iera un plicticos și nici tăiată nu l-ar lua dă bărbat. Monsenioru și Kuno s-a trasără un pic deoparte să să paroleze dă cum s-a schimbat pă loc chestia. La Întors, a declaratără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
consideri locul ăsta, insistă Ted, un obiectiv arheologic. Mai mare decât Chichen Itza, decât Troia sau decât mormântul lui Tutankamon. Este fără doar și poate cel mai important șantier arheologic din istoria omenirii. Chiar ai de gând să lași un blestemat de robot să facă inaugurarea? — Da' ție chiar Îți lipsește instinctul de conservare? replică Barnes. Mă opun categoric, căpitane Barnes! — Am luat act, zise Barnes, Întorcându-i spatele. Acum să trecem la treabă. Tina, dă-ne semnalul video. Ted mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
când Beth găsi un buton și spuse: — Mă Întreb pentru ce.... — Beth! strigă Barnes. Și culoarul Începu să se miște: pista de cauciuc se deplasă Înainte cu un bâzâit ușor. — Beth, aș vrea să Încetezi să mai apeși pe fiecare blestemat de buton care-ți iese În cale! Dar nimeni nu mai obiectă. Purtați de culoarul mobil, străbătură mai ușor zeci de nișe identice. În sfârșit, ajunseră Într-un sector nou, după o distanță apreciabilă. Norman bănuia că se aflau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la urechi. Norman se uită la sfera de pe monitorul video. Sfera era Închisă. Beth se duse la unul din hublouri și privi atentă materialul alb care bloca vizibilitatea. Barnes se Învârtea ca un nebun printre fulgerele luminilor roșii, țipând și blestemând În toate direcțiile. Apoi, deodată, alarma Încetă, iar luminile se stinseră. Toți tăceau. Fletcher se Îndreptă de spate și oftă. Harry rupse tăcerea: — Credeam că l-ai reparat... ssst! Auziră pong-ul Înăbușit și repetat al sonorului. Tina Își puse mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
casa mea, cea a sublimuluiă M-am așezat la picioarele tale, și-aș fi vrut omule, să-ți împărtășesc despre viața mea, o viață ce se chinuie între azi și mâine, când nu mai pot avea forța cerului să mă blesteme de ce în aceste secunde sunt cea mai nefericită frunză a timpului, tu mi-ai promis o ieșire la vise, te-ai alăturat dulceții de stil, mi-ai privit gândurile, iar frumusețile lumii le-ai împărțit în două; una, trecerea la
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fost totul; atunci, sub privirile tale grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei fântâni cu trupuri sonore ce adulmecă urma spărgătorului de stele. Cineva te-a blestemat și ai putut luneca pe șoapte de fum... Gândurile toate ți se împotmoliseră, Era firesc prin brațele unei iubiri imposibile. Nu mai poți împiedica această irosire-n viață, pe jumătate lumină, emoție, sfială și dezrobire. Nu mai poți tălmăci fragila
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
victima frunzelor ofilite și călcate în picioarele răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus în emoțiile zilelor ce deformează imaginea ta prin mireasma florilor din pământurile durute ale acestui secol unde ființele nu sunt decât ploi căzute peste această planetă mișcătoare de idei prin tremurul clipelor sălbătăcite... Rămân pământul secular al primăverilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trupurile. Și toate astea s-au uitat, s-au uitat iubitule, doar pentru jumătatea aceasta de secol în care tu supraviețuiești cu altă femeie și-ți îngropi frumusețea stelară. Iubitule, să nu mai încerci o altă vânătoare de suflete, te blestem să te oprești la timp, bătrânețea să-ți înțepenească răul și toate bucuriile, să le prefaci în valuri de mări cu spume de ani în care locuirea mea e mreaja visului cu arderi ascunse unde clipele mă petrec prin viață
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de urgii prin vieți suferinde Să-i ningă și chinul prin ceruri de-o zi. Să nu se mai atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața și neamul domnesc. Să știe să ardă prin vieți și-oseminte, Să ardă prin timpuri, un țipăt lumesc. La moarte, condamn VIEȚUIREA de-o zi Prin cimitirul de cruci, nebunii, orgolioși S-au unit, în genunchi de frunze
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îi face jurăminte Când toți din jur îl vreau a fi-n mormânt La căpătâi să-i ardă o candelă-n cuvinte Și celor dragi din viață să îi prefacă-n gând Și-n depărtate vieți, doar Zeii să-i blesteme Pe cei ce-au dorit moartea unui POET STINGHER, Și-n templu de dispreț, doar albele poeme S-or răstigni profetic în rodii de mister Și-mbătrânit Orașul și sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ea tace și ascultă de SUFLETUL DELIR, Și se aprinde-n CER, nespusele dorinți Cuvinte risipe, îmbătrânite-n SERI. O amintire vie, mi-apasă trupul nopții Îmi sfâșie chemarea și somnul mi-l îngheț AIEVEA, ești tu visul, ce-mi blestemă demenții Străin de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea bolnavă de-o lume și eu rătăcesc În ghețare de doruri cu brațele ninse. Unde ești tu, înger, din timpul regesc Să-mi iubești însingurarea din glasurile stinse
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cerc restrâns al spiritului uman Unde mă mpart în două brațe, Un orizont al misticului alean Stilistica de unde mă răsfață. Tangențial e un mister rătăcitor Și lumea-i în săgeți de desuet Îmi spală sângele de somn Și-mi prea blestemă dorul de profet. II E un dor prea dus spre alte vieți Unde nici vântul nu se pleacă Să mai deplângă soarta unor ceți Ce nu ucide-n cel ce se îneacă. E un dor de lumea viețuită-n timp
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]