4,944 matches
-
iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită-n vis hoinar de-o iubire arzând mută, Eu și Zeul vagabond ce mă vrea în disperare Și îmi plânge cu ardoare diamante-n părul blond... Antonela Stoica 23 Martie 2017 © Referință Bibliografică: EU ȘI ZEUL VAGABOND / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
îi spuneau încă părinții, deși avea 14 ani împliniți , era în plin proces de schimbare de la stadiul de copil la cel de adolescent ! Prezența încă de pe acum ,vizibilele semne ale unei frumuseți ce va să fie :părul lung ,mătăsos și blond că un lan de grâu copt unduind în arșița soarelui; ochii mari și expresivi ,erau căprui în perfectă armonie cu restul fetei doar genele și sprâncenele erau mai închise la culoare . Pielea translucidă purta urmele jocului în soarele de la mal
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
față inghestuiti și ei ,stătea un grup vesel de tineri , de liceu . Drumul era prost asfatat și plin de denivelări așa că la o smucitură mai puternică s-a trezit în brațele unui băiat ce stătea pe jos , era și el blond și avea cei mai albaștri ochi pe care îi văzuse ea vreodată.... ! -Scuză-mă, a spus față stângace, ridicându-se repede de unde aterizase , mai roșie acum și decât hainele ce le purta cu mândrie .... -Te rog să mă scuzi,nu am
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
-mi vinovat, parcă cerându-și astfel iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, un voal de un alb imaculat de la o mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-o revistă de profil cu imagini având în prim plan modele superbe. Undeva acolo sus cineva încă mă mai iubește
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc zise: - Aveți ochii verzi-albaștri. M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața, transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
de culoare de un roșu sângeriu în cele trei colțuri. Apoi s-au stins și ele și s-a deschis un fel de trapă prin care se lăsă o scară, iar pe ea au coborât niște făpturi înalte, cu plete blonde, îmbrăcate în straie albe largi, care au mers parcă plutind spre piatră. Au făcut înconjurul ei, apoi, nu se știe de unde au apărut în mâna lor niște unelte care emiteau o rază luminoasă foarte puternică. Cu mișcări sigure au început
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină aurie se așeză deasupra stâncii, învăluind o piramidă ușor cețoasă care cuprindea înăuntrul ei toată structura sculptată. Apoi făpturile blonde s-au îndreptat spre navă urcând la fel de tăcuți, precum au coborât. Împrejurul ei luminile s-au aprins din nou și acel vârtej multicolor se îndepărta cu o viteză foarte mare și fără zgomot dispărând în înalturi. Totul s-a pierdut
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
însă spectacolul nu se terminase. Imaginile se succedau cu repe- ziciune. Nu voia să le piardă... Se iviseră alte întâmplări înăuntrul „cubului” luminos. Se distingea o siluetă înaltă îmbrăcată în alb orbitor, o mantie cu mâneci largi, deasupra un cap blond, cu plete date pe spate, ochii albaștri pătrunzători și brațul ridicat la înălțimea umerilor, parcă dând o binecuvântare. În fața Lui, așezați în rânduri cu trupuri drepte și priviri semețe, o mulțime de asemenea cu plete și bărbi, având pe cap
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi,spre lumină,spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscență miraculoasă,această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden:Adă-mi tu planeta care te conduce/acolo unde blonde transparențe răsar/și ziua -ntreagă să răsfrângă,în oglinzile- albastre/adă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină. Planeta visată este edenul iar,pe când înebunită de lumină este metafora care coboară peste noi extazele solare ale poetului Jorge Guillen,din aceeași generație
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
pe care le credeam demult pierdute. Eram răscolit până în ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat, îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. Mă întrebă brusc, cu un aer curios: - De unde sunteți? - Din Valea Jiului, mai exact din Petroșani, i-am răspuns cu o voce stinsă. Dar dumneavoastră ? - București ... Pronunță denumirea capitalei cu un aer de mândrie
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
zbuciumată. Doamne, dacă aș fi știut... ***************************** Visam cu ochii ațintiți în tavan. Mă simțeam din nou împlinit, așa cum nu mai fusesem de foarte multă vreme. Lângă mine Mădălina respira ușor, regulat. Dormea un somn de copil, fără griji. Părul ei blond și răsfirat se întindea șerpuitor pe suprafața albă a pernei, părând că emană energii latente, leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
continuare cu peruci. Credeți-mă, le dă o eleganță și o distincție de-ți vine să-i respecți și chiar să crezi în profesionalismul lor! Dar așa, când le vezi pe fetele alea cu buze groase și roșii, cu părul blond făcut inele, cu tocuri de «cinșpe centi» pe care se clatină, cu halatul pe braț, ca să li se vadă decolteul și unghii cu picățele, știi că nu au nimic în cap. În loc să se preocupe de studiat dosare, picteză frunzulițe pe
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
face ceva bla, bla, bla și dispare. Exact la timp înainte să fie auzită de grupul indienilor irochezi care își cam pierduse răbdarea și simțea până în creier nevoia trăscăului de dimineață, pentru repunerea în funcție a creierului. O altă reporteră, blondă, mângâie cu mânuțele ei niște bulgărași de pământ și miorlăie în microfon reluând, cel mai probabil instinctiv, spusele amiralului: Peste zece ani aici va fi o pădure prin care ne vom plimba... etc... etc... La această fază, orice telespectator de
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
lacrimi în ochi, vizibil emoționată și eu și ele de revedere și de bucuria celor șapte zile pe care aveam să le petrecem împreună. Am cunoscut-o pe Elena, tot din New York de la aceiași biserică frecventată de Mirela, o doamnă blondă drăguță, puțin mai în vârstă ca mine. Am pus bagajele pe bandă și am mers la vamă unde, spre mirarea mea în timp ce doamnele din America erau chestionate în limba română, mie îmi erau adresate întrebările în limba engleză pe care
DE FLORII ÎN ȚARA LUI IISUS CAP I de DORINA STOICA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374236_a_375565]
-
iulie 2014 Toate Articolele Autorului EMO. CUTREMURĂTOR! Ce caut la Roma în acest octombrie excesiv de călduros, este destul de greu de înțeles. Mai ales că nu fac parte, oricât de indulgent aș fi cu mine, dintre aceia care, vorba unei fete blonde cu serviciu la o emisiune tv pentru bibilici: „ai, n-ai treabă, în week-end, tre’ să fii, fato, la shopingăială prin Milano, sau Roma ca să nu te creadă proastă toate țoapili alea”.Nu, făcusem rost, într-un mod absolut nesperat
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
apărură două fete care strigară la ei: - Sergiuuu! Simonicăăă! Băieții se întoarseră și le văzură pe cele două fete care veneau pe drumul dintre Poștă și Liceul de Marină. Amândouă erau înalte, cu părul lung. Miruna era brunetă, Claudia era blondă și erau îmbrăcate fiecare într-o rochiță de vară cu bretele. Traversară strada pe trecerea de pietoni aproape ștearsă și se apropiară de ei. Simonică îi mulțumi lui Dumnezeu pentru apariția celor două fete, fiindcă datorită lor Sergiu uitase să
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
Versuri > Iubire > APRILIE Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Aprilie, cu raze pârguite Și cu copaci devreme înfloriți, Pe-ai primăverii umeri dezgoliți, Așează șal de vițe-nmugurite. Aprilie își prinde-n blonde plete, Stropi limpezi sărutați sfios de vânt Din roua coborâtă pe pământ, Cununi de păpădii și margarete. Aprilie, iubito-asemeni ție, Atât de verde și de viață plin, Îmi lasă cerul inimii senin, Cu nori pufoși și albi, în armonie. Cu
APRILIE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362184_a_363513]
-
vremea!” E drept, bunicii mei aveau încredere, eram destul de liniștit. Înaintea mea, la Turnu Măgurele locuise vreo doi ani fratele meu, Doru, o adevărată figură. Imaginează-ți un băiețel de patru-cinci ani cu fața rotundă, ochii mari, verzi, cu părul blond auriu căzând în inele până la umeri. Îmbrăcat premeditat cu rochiță, provoca instantaneu reacția: - Vai, ce fetiță frumoasă ! - Nu sunt fetiță, sunt băiat ! se răstea el. - Nu te cred ! îl zgândăreau cunoștințele. La care Doru, supărat, își scotea ciocârlica, pentru a
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
De ce oare atâția ani a uitat gestul asta ? Ce a făcut atâta timp de nu și-a amintit de șuvița aurie de pe fruntea Ioanei?A trait fără să vadă?!Că doar Ioana , de când era fetiță ,....își mângâia fruntea și buclele blonde...Afurisit tăvălug și viața asta! Cum nu îți lasă el timp să vezi ce e frumos! Și cum te ia el, și te amețește, și te sucește, și te ridică, și te prinde, si nu te slăbește o clipă, și
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. copilul meu cine m-a uitat în trupul acesta obosit și bătrân? sunt o păsăre fără cer fără aripi privește toate străzile pe care le cutreier inutil sunt pline de tine puștiul blond puțin creț ești tu te purtam la grădiniță pe umeri iar tu râdeai râdeai cântam amândoi ceva despre elefanți și lumea se adăpa cu iubire privindu-ne poate puțin invidioasă băiatul șaten cu ochii cât luna ești tot tu aveai
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului IUBIRE DE TOAMNĂ Din înaltul crengii sale, mărul putea vedea prin fereastra deschisă. Ori de câte ori privirea îi cădea pe coșul de fructe care împodobea masa, părea să se înroșească mai tare. O pară blondă îi atrăsese atenția încă din ziua în care coșul apăruse în raza lui vizuală. - Oh, i se destăinui unei viespi, cred că m-am îndrăgostit! Privește și tu! E atât de blondă și are pielea atât de lucioasă... - Pare foarte
IUBIRE DE TOAMNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377788_a_379117]
-
capătul lanului, biserica se arată întreagă, satul se resfiră. Totul pare o alcătuire bizară. Din miezul unei așezări joase, irumpe colosul gotic, relativ nou, relativ gotic, impunător și străin, o, mi se pare mie străin, celor de-aici însă... Copii blonzi, în drum, pe la porți, printre vacile care se întorc puzderie de pe islaz. Praful e polenul asfințitului, prin care se strecoară femei negre. Îmbrobodite. Se strecoară, pe rînd, în biserică. O întreb pe una: Cine-a făcut biserica? Noi, femeile!, îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd nu avea ce face, tiradele găunos-isterice ale lui Ceaușescu pe stadioane, sau ale lui Iliescu, în campanie electorală, atunci cînd... latifundiarul Coposu, tocmai ateriza din străinătate, urma să-și ia înapoi moșiile, atentînd la suprafața arabilă a țării. Coleg, blond, un Esenin al zilelor noastre (de-atunci), cu meșa de culoarea grîielor pîrguite căzîndu-i frumos pe frunte, luînd cuvîntul, nedezmințit, în fiecare ședință, la care se prezenta cu notoriul lui carnet, deschis la fila pe care scria nici mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stomatologie. Cum? Aici? În... "casa de oaspeți"? se crucește eul meu traumatizat. Aud: da! aici! și mă-ntorc. Nu e altul decît trăsnitul regizor canadian care montează la Național "nerușinata" piesă. Cu el am întîlnire cordială. Și cu frumoasa lui blondă. Proaspăt ieșit din puful așternuturilor nocturne. Cu ei? Aici? În buncărul sacru? Noi trei? Saltimbancii și deocheații? Da. Ne putem întreține chiar aici, pînă vin stomatologii. Despre ce? Despre toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unele marcate de superficialitate, insolență, violență. Meditația aceasta recunosc a fost iscată de o mică și, poate, insignifiantă recentă experiență. Cunoscusem, într-o seară, în pauza unui concert, la Filarmonică, doi adolescenți cu aer exotic (dacă America de Nord poate suporta calificativul), blonzi, înalți, bine făcuți, într-un fel de costumație aparte, foarte sobră, extrem de afabili, în "interesul" lor de a cunoaște lume. Îi observasem și pe stradă, dîndu-mi seama că dorința lor de a sta de vorbă (într-o românească proaspăt învățată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]