2,212 matches
-
ecou. Continuă să vorbească la telefon în timpul ăsta. Cu norul ei de păr roz, cu costumul roz asortat, cu ciorapii albi și pantofii roz, cu toc mediu. Buzele îi sunt încleiate de ruj roz. Brațele îi sclipesc și zornăie de brățări aurii sau roz, de lanțuri, amulete și monede de aur. Cu toate ornamentele astea ai putea să umpli un brad de Crăciun. Poartă niște perle cât să-i rămână în gât unui cal. Zice în telefon: — I-ai sunat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În mâinile lui Helen se desfășoară un colier lung cu pietre galbene și roșii, mai mari decât unghiile ei roz și lustruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
povesteam aseară despre tristeți înnodau gândurile serilor trecute în necuvânt tangent la stele arătai neantul nu știam cine-mi ascunsese nemurirea concert pentru pianul meu de Clayderman cum clipa își plimbă tăcerile între îngeri și delfinii îmi respiră aerul strâmt brățară la gât desfac nodul uitării aprind lumânări pentru stele printre degete îmi retrag visul din gând cum timpul crește în el umbrele ultimilor fluturi orbi ce-au dansat îmi închin nisipul liniilor din palmă jumătate lumină jumătate sfert din durere
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
consolator: Lasă, Niculae, nu-ți face sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am rămâne fără cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe urmă mă obligați să fiu șef", zise el, rostindu-și cuvintele de parcă activistul cu care purtase discuția ar fi fost de față, "eu îmi iau jucăriile și mă duc să mă angajez la o frizerie particulară. Că meseria e brățară de aur și o să mă descurc eu, n-o să mor de foame, cum ați vrea voi!" Uite așa le-am spus, verde-n față!... Și n-ai avut necazuri din cauza asta cu ei? stărui Stelian. N-am avut, răspunse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Când o să ajung matematician, o să am grijă să țin pe lângă mine trusa asta de scule și, cănd m-o supăra vreunul dintre colegi, cum pun mâna pe el, ca să-i trag un perdaf sau să îl tund chilug! Meseria e brățară de aur, ascultă la mine! proclamă bătrânul. Spre sfârșitul verii, Victor coborî cartea din pod și se întoarse, cu forțe proaspete și cu mult entuziasm, la îndeletnicirile lui de tânăr studios, pasionat de matematici. Ticu, văzându-l cum își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sens. TÎnăra femeie se Înfioră. Era aproape cuvînt cu cuvînt ce spusese Gildas, cu o seară În urmă. O să-și blesteme zilele toată viața că nu-l ascultase. Înainte să se Îndepărteze, Ryan Îi aduse la cunoștință că zărise o brățară agățată În hățișurile de la jumătatea drumului Între far și tumulus. În caz că putea fi ceva important, el nu se atinsese de obiect, dar Îi putea arăta locul. Îl urmă, nu fără a mai arunca o ultimă privire pietrei care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lacrimile care Îi podideau ochii - durerea mai putea aștepta -, amintindu-și un amănunt. Panica lui Nicolas cînd aflase de moartea lui Gildas. Identică panicii pe care o vădise În noaptea precedentă, cînd se Întorsese tîrziu la hotel. Se gîndi la brățara Audei Pérec, descoperită În hățișul landei de Ryan. Aude, o fată de cincisprezece ani. Amorezată de nepotul ei, ca mai toate fetele de pe insulă. TÎnăra polițistă avea o pistă de urmărit. 4 Gwenaëlle Le Bihan sosise cu foarte mare Întîrziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe numele Aude Pérec. ZÎmbetul care lăsă să se vadă dantura perfectă a lui Chantal era prea larg și părea fals. O dată mai mult exageră cu mulțumirile, cînd de fapt nimic nu le justifica, și În orice caz nu o brățară cu brelocuri, cel mai scump nevalorînd cu siguranță mai mult de douăzeci de euro. - Fiica mea va fi atît de mulțumită că i s-a găsit brățara! De zile Întregi o tot caută. Ține la ea ca la lumina ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd de fapt nimic nu le justifica, și În orice caz nu o brățară cu brelocuri, cel mai scump nevalorînd cu siguranță mai mult de douăzeci de euro. - Fiica mea va fi atît de mulțumită că i s-a găsit brățara! De zile Întregi o tot caută. Ține la ea ca la lumina ochilor. Unde era? - Pe faleză, unde a pierdut-o... TÎnăra polițistă lăsă să treacă un timp pînă să adauge, fără să-și ia ochii de la soția lui Yves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
izbutea să gîndească deloc coerent de cînd Marie Îl Încolțise, cu un ceas mai devreme. Fusese uluit să afle că-l văzuse cînd se Întorcea acasă, cam pe la ora trei noaptea, dar Își pierduse cumpătul cînd ea dăduse la iveală brățara. PÎnă la urmă recunoscuse că se afla Împreună cu Aude, În noaptea care trecuse, pe faleză, dar că nu văzuseră nimic, nu auziseră nimic. O rugase pe Marie să-i Înapoieze brățara, să nu facă scene, dar În fața refuzului ei, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar Își pierduse cumpătul cînd ea dăduse la iveală brățara. PÎnă la urmă recunoscuse că se afla Împreună cu Aude, În noaptea care trecuse, pe faleză, dar că nu văzuseră nimic, nu auziseră nimic. O rugase pe Marie să-i Înapoieze brățara, să nu facă scene, dar În fața refuzului ei, Îi sărise muștarul. Violența cu care reacționase o surprinsese În mod vizibil pe mătușa lui, care Începuse atunci să-l bombardeze cu Întrebări. Noroc că Aude plecase să-și petreacă ziua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci să-l bombardeze cu Întrebări. Noroc că Aude plecase să-și petreacă ziua pe continent, asta Îi lăsa ceva timp lui Nicolas ca să găsească cea mai bună soluție pentru ei doi. Dar de ce nu răspundea? Și cum putuse pierde brățara? I-o oferise pentru a aniversa prima lună de cînd erau Împreună. - E unul din cele două lucruri foarte prețioase care mi-au fost dăruite vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
I-o oferise pentru a aniversa prima lună de cînd erau Împreună. - E unul din cele două lucruri foarte prețioase care mi-au fost dăruite vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu-i veneau În minte decît imaginile toride ale Îmbrățișărilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lună de cînd erau Împreună. - E unul din cele două lucruri foarte prețioase care mi-au fost dăruite vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu-i veneau În minte decît imaginile toride ale Îmbrățișărilor lor. Dragostea pe care o simțea pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu-i veneau În minte decît imaginile toride ale Îmbrățișărilor lor. Dragostea pe care o simțea pentru ea era atît de violentă Încît Îl speria. Pentru ea, era gata de orice. Mai ales să treacă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era convinsă că se afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria În buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele albă, cu capul În mîini. Descurajarea. Marturisirea nu avea să Întîrzie. Marie simți brusc nevoia să termine. - Brățara asta nu e a lui Aude, nu-i așa? Nici un răspuns. - Într-un fel sau altul, pînă la urmă tot am să aflu... Chantal Înălță capul și o privi cu atenție. Venise momentul mărturisirii. TÎnăra polițistă știa deja că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri brusc văzînd-o pe Marie despărțindu-se de Chantal. - Te implor, Marie, dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Apoi, dintr-o dată, ceva Îl readuse brusc la realitate, dându-i puterea de a se smulge din acea frenezie a iubirii. Auzi un zgomot metalic sec și, la picioare, văzu cum un obiect se rostogoli pe dușumea: era una din brățările Antiliei. Se aplecă să o ridice, lăsând veșmintele să cadă Îndărăt În cufăr. Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ea acelui spectacol obscen, În Paradis. Orice, numai ca să Își ascundă adevărata identitate. Iar podoabele erau doar un expedient pentru a ascunde măcar o parte din bogățiile imperiale, amestecate În felul acela ca să treacă neobservate? Oricine ar fi văzut acele brățări ar fi remarcat cât erau de prețioase, dar nu i-ar fi dat niciodată prin minte că femeia avea cu zecile. Astfel, etalarea lor devenea acoperirea cea mai bună a secretului. În fantezia lui Dante, toate amănuntele poveștii se reașezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
uriașul În mișcare. La Apus, În punctul către care Îi convergea privirea. Acesta era secretul pe care meșterul din Como Încercase să Îl reveleze prin opera sa. Un alt continent, dincolo de ocean. Pământul aurului? Privirea lui Dante se deplasă pe brățările Antiliei, cu inscripțiile lor indescifrabile. Femeia păru să Îi intuiască gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răspundă. Când vorbi, În tonul său era o nuanță ironică, de parcă ar fi vrut să-și râdă de naivitatea poetului. O apucă pe femeie cu blândețe de Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia tuturor regilor din Europa și pentru a le finanța războaiele pentru o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a zâmbit, complet relaxat. — Poftim, draga mea, un ceva micuț ca să-ți spun că-mi pare rău, mi-a zis el, întinzându-mi punga de la Cartier. Am deschis cutia care se afla înăuntru și am descoperit o delicată și superbă brățară de aur, cu zale. Îmi plăcea la nebunie - dar, mai mult de-atât, eram mișcată de faptul că Randall își rupsese din timp și făcuse un efort. L-am strâns în brațe. — Randall, îți mulțumesc, i-am șoptit în ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pot să-ți zic ce supărat a fost Randall când a intervenit chestia aia la serviciu - ți-am arătat ce mi-a luat, ca să-mi demonstreze cât de rău îi pare c-a ratat week-end-ul ăsta? Am ridicat încheietura cu brățara de aur și instantaneu am tresărit. Până și eu îmi dădeam seama cât de neconvingătoare eram - dar atitudinea pro-Luke a mamei și a prietenei mele celei mai bune mă făcuse ciudat de defensivă. Niciodată nu mă așteptasem ca ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]