2,397 matches
-
Gunoaia) și o școală mixtă cu 62 de elevi înființată în 1864. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în plasa Stănișești a aceluiași județ și comunele Buda și Burdusaci. Comuna Buda avea în compoziție satele Brătoaia, Buda, Dănăilă, Putinele, Salahoru și Fărcașu, în total cu 1391 de locuitori; aici existau două biserici (contruite în 1800, respectiv 1810) și două școli una cu 34 de elevi (dintre care 2 fete) la Buda, și o alta la Putinele cu
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
Buda avea în compoziție satele Brătoaia, Buda, Dănăilă, Putinele, Salahoru și Fărcașu, în total cu 1391 de locuitori; aici existau două biserici (contruite în 1800, respectiv 1810) și două școli una cu 34 de elevi (dintre care 2 fete) la Buda, și o alta la Putinele cu 28 de elevi (dintre care 3 fete). Comuna Burdusaci, cu 1251 de locuitori și formată din satele Bucșa, Burdusaci, Deleni, Gunoaia, Hăghiac, Oprișești și Tochilele, avea și ea patru biserici (trei în Oprișești, una
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
trei în Oprișești, una în Burdusaci) și o școală cu 49 de elevi (dintre care 6 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Podu Turcului a aceluiași județ. Comuna Răchitoasa avea aceeași compoziție și 2569 de locuitori; comuna Buda avea în plus satul Magazia, iar populația ei totală era de 1819 locuitori; în vreme ce comuna Burdusaci avea 2646 de locuitori în satele Bucșa, Burdusaci, Burlug, Cârna, Chicerea, Deleni, Gunoaia, Gura-Sohodol, Hăghiaca, Oprișești, Tochile și Ursa. În 1950, comuna Răchitoasa a
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
comuna Răchitoasa a luat numele de "Dumbrava", iar în comuna Burdusaci satul Gunoaia de Jos a primit numele de "Movilița", iar satul Cârna pe cel de "Lunca". În 1968, cele trei comune au fost trecute la județul Bacău, iar comunele Buda și Burdusaci au fost desființate, satele lor trecând la comuna Răchitoasa. Tot atunci, au fost desființate satele Brătoaia (comasat cu Putini), Deleni, Lunca (comasate cu Tochilea), Gura Sohodol, Poteca și Stupeni (comasate cu Burdusaci). În comuna Răchitoasa se află (secolele
Comuna Răchitoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300697_a_302026]
-
s-au mai așezat și câțiva italieni (de ex. Iacob și Ozwaltd Martini). În anul 1870, văduva Maria Chiriac dona parohiei din Ojdula un „Epitrachil de mătase roșu, cu flori de argint” iar George Pop dona aceleiași parohii cărțile: „Pedică” (Buda, 1810), „Cazanie” (București, 1776), 2 Ceasloave (Iaș, 1806 și Râmnic, 1784), Catavasier (Râmnic, 1784). În anul 1905, luna februarie, s-a procedat la împărțirea pământului, în afara celor 100 de moșneni, în proporție cu vatra de sat pe care o aveau
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
funciari erau col. Leonida Iarca, Gr. Săcară, D. Eftasiade, D. Dediu și Anica Moldovan. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Comănești a aceluiași județ. Comuna Bucșești era formată din satele Băieni, Bucșești, Cernu și Cornet și din cătunele Buda, Lereni și Secătura, având în total 2234 de locuitori, iar comuna Poduri avea 2732 de locuitori în satele Brănești, Negreni, Poduri, Prohozești, Rusăești și Valea Soșii. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Moinești din regiunea Bacău. În
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
remarcat si luate în considerare fidelitatea si serviciile credincioase ale nobililor: 1.Ianasi Ceuta 6. Danci Revitea 2.Iancu Ceuta 7. Ianasi Prodan 3.Lascu Popa 8. Gheorghe Prodan 4.Mihai Popa 9. Ianasi Fanu 5.Ianasi Revitea 10. Ianasi Budau din Livadia de Coasta, precum si: 1.Ianasi Ungur 7. Petru Vladislav 2.Barbu Barboane 8. Danciu lui Dîlja 3.Danciu Tincora 9. Lascu Stoica 4.Alexandru Baltean 10. Iancu lui Bara 5.Petru Baltean 11. Stoica Opris 6.Lascu Vladislav
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Cislău este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Bărăști, Buda Crăciunești, Cislău (reședința), Gura Bâscei și Scărișoara. Comuna se situează pe valea râului Buzău, la confluența cu Bâsca Chiojdului, și este traversată de șoseaua națională DN10, care leagă Buzăul (aflat la aproximativ ) de Brașov (aflat la ). Din dreptul satului Gura
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,81%). Pentru 4,02% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Cislău făcea parte din plasa Buzău a județului Buzău, și avea în componență satele Bărăști, Buda, Cislău și Scărișoara, având în total 2586 de locuitori ce trăiau în 661 de case. În comună funcționau 8 mori de apă pe Bâsca și Buzău, 4 biserici (între care și cea a fostei mănăstiri Cislău, devenită până atunci biserică
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
Cislău, devenită până atunci biserică de mir) și o școală cu 59 de elevi. În 1925 comuna apare tot în plasa Buzău a aceluiași județ, primind însă în componență și satul Gura Bâscei (anterior în comuna Mărunțișu) și pierzând satul Buda (cu subdiviziunea Crăciunești) care a fost transferat comunei vecine Lapoș. Satul Buda-Crăciunești a revenit la comuna Cislău în 1931, când comuna este listată oficial ca având în compunere satele: Aninoasa, Bărăști, Buda-Crăciunești, Cislău, Gura Bâscii și Scărișoara. În 1950 a
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
obiective din comuna Cislău sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic ruinele mănăstirii Cislău din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea, aflate la nord de satul Buda Crăciunești, în zona Poiana Zidului. Două biserici sunt monumente de arhitectură biserica „Înălțarea Domnului” (cu clopotnița) din satul Buda-Crăciunești (1793) și biserica „Nașterea Maicii Domnului” (cu clopotnița) din Cislău (1749). La șoseaua națională, în Cislău, se află și al patrulea
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
o moșie așa numită Kendtelek ( Chintelnic )"" ce ținea odinioară de comitatul Dăbâca și pe care numitul voievod Laurențiu, tatăl lui, o dobândise de la ""luminatul principe, regele Bela, prea iubitul nostru bunic, contelui Hench, fiul lui Brendulinus de Rodna, căpitanul cetății Buda, adică celui mai apropiat vecin al său, la prețul de 150 mărci de argint fin"". Din documentul de atestare a satului Chintelnic reiese că instituțiile feudale aduse de statul feudal maghiar s-au suprapus peste vechile autonomii autohtone și au
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
ridica la 481 de lecuitori. Dintre care s-au declarat : 316 (65,7%) Români, 163 (33,9%) Țigani, și 2 Maghiari (0,41%). Originar din Vireag a fost "Mihail Volach" (Mihai Valahul), unul din cei cinci căpitani ai lui Antal Budai în cursul Răscoalei de la Bobâlna din anul 1437. Într-un protocol încheiat la 10 octombrie 1437 apare menționat ca "Mychael Volach de Wyragosberk", alături de "Johannes Mester de Cluswar". "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Obeliscul memorial este amplasat în
Florești, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300876_a_302205]
-
Mănăstirii Salcea, „ cu 23 case locuite și două case goale, cu 22 moldoveni semtiți, un vornic, un vatman, un bejenar sosit în acest an, care încă nu-i supus la bir”. Catografia din anul 1774 înregistrează satul Costești cu cătunul Buda, cu 26 de case, 20 birnici și șase sufleturi (un popă și cinci scutelnici). În anul 1775, Maria Jituiceroaia, văduva Jituicerului Gheorghe Cănănău, cu fii ei Șerban și Ioniță face schimb de moșii. Ea dă mănăstirea Solca, munții Cocoșul, Găina
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
la vest cu Păușa, iar la sud cu satul Sânmihaiu Almașului. Satele Sănmihaiul Almașului și Hida sunt delimitate de satul Poarta Sălajului și de hotarul împădurit format de pădurile Gorgana și Jernău. În partea de nord este delimitat de dealul Buda și lunca formată de valea Agrijului cu șesurile Vașcapău, Lab și Rona. Teritoriul localității este plasat la extremitatea de vest a Depresiunii Almaș-Agrij, depresiune mărginită la nord de Munții Meseș. Din punct de vedere geomorfologic predomină dealurile care sunt fragmentate
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
ginere al Ciujdoaiei, logofăt și apoi vornic de poartă. Tot de la sfârșitul secolului al XVII-lea este atestată într-o poiană traversată de "Pârâul Humii" (în sud-estul satului vecin actual Poiana) o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar, vel medelnicer, paharnic ori logofăt. În a doua jumătate a secolului XVIII
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
de către Ioniță Cuza (care o obținuse prin cumpărătură de la SaftaTiron, moștenitoarea tatălui său), cât și de fiul său, spătarul Gheorghe Cuza, de la care se păstrează un text scris în 1798 pe o ediție a "Cazaniilor lui Ilie Miniat", tipărită la Buda în anul 1718, în care face o interesantă genealogie a propriei familii. Devenind (prin căsătoria cu fiica lui Gh. Cuza, Ecaterina), noul proprietar al moșiei Bârzești, marele vornic Constantin Vârnav ctitorește în 1845 o biserică din zidărie de cărămidă cu
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
la răscruce de drumuri, străbătut fiind de DN 11A Adjud - Podu Turcului- Bîrlad din care se ramifică DJ... Lespezi- Găiceana / Gherdana; DJ ..Lespezi - Sascut; DJ 252 Lespezi- Ploscuțeni- Tecuci, precum și, drumul comunal Lespezi - Țuțu / Șerbănești și drumul comunal Lespezi - Sălcuța / Buda. Satul Lespezi este străbătut de la nord spre sud de Râul Polocin afluent de pe partea stângă al Râului Siret în județul Vrancea. Inițial vatra satului Lespezi era în zona cunoscută sub denumirea "Fundătura" pe marginea unor Chei străbătute de un fir
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta) .
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta) .
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
Râșca este o comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Buda, Dumbrăveni, Jahalia, Râșca (reședința) și Slătioara. Se pare ca numele de Râșca reprezintă «românizarea» slavonescului „РЁЧЌА”, care inseamna „pârâu” (1), astfel mănăstirea și apoi localitatea împrumutând toponimul râului (pârâului) care curge în apropiere, și al moșiei pe care au fost
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
numărul locuitorilor s-a amplificat și datorită venirii unor transilvăneni (în 1699) și bucovineni (în 1774), când provinciile lor de origine au fost ocupate de habsburgi. În 1893 sunt menționate satele Slătioara și Jahalea, iar în 1912 este menționat satul Buda. Subsolul comunei conține cărbuni inferiori, deocamdată nerentabil de exploatat, și sare. Au fost semnalate mici zăcăminte de gaze naturale și șisturi bituminoase. Administrativ, satele comunei Râșca au aparținut comunei Bogdănești, dar din anul 1927, Râșca devine comună de sine stătătoare
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
o troița despre care nu există suficiente date în acest moment. În zona împădurita din perimetrul Budienilor există o unitate militară. Legături spirituale ale membrilor comunității și nu numai. Numele se pierde în vechime și provine de la cele două familii: Buda și Ene. Buda a trăit în partea de Miaza Noapte a zonei Piștești în locul ce poartă numele de Dealul Buda iar Ene cu Frâncul Mare și Frâncul Mic (cei doi frați ai săi) în partea de Apus, în stânga râului Amaradia
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
care nu există suficiente date în acest moment. În zona împădurita din perimetrul Budienilor există o unitate militară. Legături spirituale ale membrilor comunității și nu numai. Numele se pierde în vechime și provine de la cele două familii: Buda și Ene. Buda a trăit în partea de Miaza Noapte a zonei Piștești în locul ce poartă numele de Dealul Buda iar Ene cu Frâncul Mare și Frâncul Mic (cei doi frați ai săi) în partea de Apus, în stânga râului Amaradia în josul Pădurii Mare
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
militară. Legături spirituale ale membrilor comunității și nu numai. Numele se pierde în vechime și provine de la cele două familii: Buda și Ene. Buda a trăit în partea de Miaza Noapte a zonei Piștești în locul ce poartă numele de Dealul Buda iar Ene cu Frâncul Mare și Frâncul Mic (cei doi frați ai săi) în partea de Apus, în stânga râului Amaradia în josul Pădurii Mare - Arțariș. Cele două familii s-au înrudit, numărul urmașilor a crescut iar așezămintele s-au apropiat în
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]