4,074 matches
-
ale întîlnirilor cu ea. Ei nu-i plac lucrurile obișnuite, preferă ineditul ceea ce este ieșit din comun, divers, aparte... în această privință a nimerit-o bine cu mine... Mai e un alt lucru care îmi place la ea: are o bunăvoință destul de însemnată în ceea ce mă privește. Poate că așa e ea. Dacă mă acceptă destul de ușor, asta e important: fericire? Am simțit-o azi cu siguranță... Ce rost are să îți bați capul cu distanța și apropierea dacă totul e relativ
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fie pacea doar un cuvînt invocat atît de multe ori și nerealizat decît temporar, de ce să nu fim în stare să facem o lume mai bună decît este, de ce trebuie întotdeauna să fie binele întunecat de rău, de ce să fie bunăvoința atît de rară, de ce să prevaleze aparențele în defavoarea esențialului, de ce ar fi mereu nevoie de efort pentru a ajunge la o înțelegere, de ce atîta nepăsare față de suferința altora, de ce atîta limitare sufletească la atîția oameni, de ce să nu fie așa cum
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o ființă care simte profund și există în depărtarea relativă, mereu în apropierea relativă, diferită de altele tocmai prin această acceptare a iubirii, această capacitate de a-l înțelege și de a-l iubi într-adevăr pe Romeo... are multă bunăvoință și căldură, înțelegere și percepere, el simte asta... De ce o iubesc într-adevăr și de ce mă iubește ea pe mine, se întreabă el, însă răspunsul nu este important: pur și simplu aceste adevăruri există și fac parte din întregul infinit
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
investigator se datorează în întregime acestui zbucium bolnav. ă Vreți să vi-o citesc eu? spuse Zamiotov, referindu-se la declarația pe care o ținea în mână. ă Nu este necesar. ă Dar mi-ar face plăcere. ă Îți apreciez bunăvoința. Totuși, o voi citi chiar eu, spuse Porfiri, luăndu-i declarația din mână. 'Sunt vinovată. Noi toți suntem vinovați. Dar eu sunt cea mai vinovată dintre toți. Noi toți suntem vinovați de fiecare crimă. Nu există nicio crimă de care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cele două pagini și care era lipită de partea pe care tocmai intenționa să o citească. Lărgi teaca de hârtie și scoase foaia afară, citind următorul document, scris de mână: Intrând în acest contract legitim cu clauză legală și prin bunăvoința celor două părți, subsemnații: Pavel Pavelovici Virginski. șurmat de semnătura lui Virginskiț Stepan Sergheievici Goriancikov șurmat de semnătura lui Gorinacikovț În cea de a douăzecea zi a celei de a unsprezecea luni a anului 1866, persoana primei părți Pavel Pavelovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
distrat. ă Deci vă amintiți? Porfiri nu răspunde la întrebare. ă S-a întâmplat demult. Acum zece ani. Cum a reușit să-și câștige pâinea de atunci, dacă nu a mai jucat? ă S-a bizuit, în mare parte, pe bunăvoința prietenilor săi. Încă mai are prieteni. ă Govorov? Prințului Bikov se încruntă: ă Îmi dau seama, domnule, că sunteți hotărât să mă forțați să vă vorbesc despre acest individ. Dați-mi voie să vă spun mai întâi că nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aici în modul cel mai artizanal posibil, am văzut cât sunt de rustice instrumentele, aproape primitive, am văzut afară cuptorul care păstrează trăsături de inadmisibilă antichitate pentru epoca modernă, care, în ciuda scandaloaselor defecte și intoleranțe care o caracterizează, a avut bunăvoința să admită până acum existența unei olării ca aceasta când există un Centru ca acela. Cipriano Algor se plânge, se plânge, dar nu pare a înțelege că lutul frământat nu se mai înmagazinează așa, că industriile ceramice de astăzi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a avut până la urmă un final fericit. Ca în toate lucrurile acestei lumi, și desigur a tuturor celorlalte, judecata va depinde de punctul de vedere al observatorului. Oamenii pe care creatorul i-a respins, cei pe care, deși cu o bunăvoință demnă de mulțumiri, i-a alungat de la sine, adică, cei cu pielea neagră, albă și galbenă, au prosperat ca număr, s-au multiplicat, acoperă tot globul pământesc, în timp ce oamenii cu pielea roșie, cei pentru care s-a chinuit atât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A doua zi mi-am luat geamantanul de carton în care aveam câteva schimburi și un caiet de desen, ieșind pe poartă. Știu câte confesiuni au un unic scop: de a ascunde adevărul. Cum eu, însă, n-am nevoie de bunăvoința și iertarea nimănui, îmi pot îngădui să recunosc că m-am purtat și la Școala de Belle Arte ca un potlogar: i-am cucerit și pe profesori prin cumințenia și admirația mea. Îi priveam ca pe niște genii. Urmarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
defecte, nu se numără și sfiala. Totuși, când am ajuns în dreptul casei m-am oprit și n-am avut curaj să pătrund. Propriu-zis, nu știu ce anume m-a reținut. Poarta era deschisă. Sau, poate, tocmai asta? Am fost învățat să suspectez bunăvoința fără opreliști. Totdeauna am preferat să mă lovesc de obstacole, de piedici. Asta mă ambiționa, mă făcea să trec peste orice șovăială. În schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios în hârțoagele îngălbenite, clasat, ordonat, pregătit pentru orice, inclusiv pentru compromiterea celor care nu i-ar fi fost pe plac, de aceea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întâmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unei călătorii. Am petrecut trei seri vesele cu vechii mei colegi și, În timp ce ne Întorceam cu autocarul către Lisabona, se iscă o discuție dacă să oprim la Fatima sau la Tomar. Tomar era castelul unde templierii portughezi se retrăseseră după ce bunăvoința regelui și a papei Îi salvase de proces și de ruină, transformându-i În ordinul Cavalerilor lui Crist. Nu puteam să ratez vederea unui castel al templierilor și, din fericire, restul grupului nu se arăta prea entuziast pentru Fatima. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai breaz decât Trithemius. Trithemius sugerează patruzeci de criptosisteme majore: Într-unul au valoare numai inițialele, În altul prima și a treia literă, În altul o inițială da și una nu, și așa mai departe, Încât, cu un pic de bunăvoință, mai poate inventa Încă o sută de sisteme. Cât despre cele zece criptosisteme minore, colonelul a luat În considerare numai prima rotulă, care-i și cea mai ușoară. Dar următoarele funcționează după principiul celei de-a doua, a cărei copie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vol. Mutația valorilor estetice, Editura Minerva, București, p. 385). Privită din acest unghi, capabilă, așadar, de inițiativă și sedusă de riscul exploratoriu, „critica poeților” inovatori apare ca o avangardă a criticii literare... Lovinescu era departe de a fi privit cu bunăvoință în mediile simboliste. E suficient să amintim atacurile antilovinesciene ale Farului și Insulei, dar și pamfletele lui Tudor Arghezi. În epoca „pașilor pe nisip”, criticul nu era agreat, de fapt, nici de „tradiționaliști”, nici de „moderniști”. E. Simion observa, întemeiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Editura pentru Literatură, București, p. 83). Într-un articol din nr. 49 („Demonstrația plastică internațională a Contimporanului”), M.H. Maxy inventaria într-un stil telegrafic, fracturat, principiile noii creații plastice, menționînd în final faptul că expoziția a fost organizată: „1) fără bunăvoința pecuniară a nici unui mecena; 2) fără liste de subscripții; 3) fără a tapa fondul ministerului artelor, conform tradiției, ca o demonstrație a mișcărei comune și simultane, de la noi și din celelalte țări ale patriei europene”. („Demonstrația plastică internațională a Contimporanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care rămîne ca o adiere de idealitate față de trivialul și violența stilului la modă acum - o statornică aspirație față de acea dhvani indiană”. Vorbind despre Sburătorul (literar), autorul apreciază lipsa unei „doctrine precise”, însă „larga ocrotire spirituală a tuturor inovatorilor” și „bunăvoința față de ereziile moderniste” a unui „om de gust și de cultură” precum E. Lovinescu îl nedumeresc: snobism (cf. D. Caracostea, Un mare critic român modernist), simpatie instinctivă față de orice elan juvenil sau „credință neclintită într’un nou concept de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doare? — Mă doare. Dacă te doare, atunci ascultă. Nu pot să sufăr prefăcuții ca tine. Nu că nu-i sufăr, îi urăsc. — Mă lovești și mă doare. — Nu mai face pe bufonul. Pe mine nu mă duci. Știu eu câtă bunăvoință există pe lumea asta! „Dragoste“, „încredere“ - vorbe goale, de circumstanță. Nu mă mai duci de nas. — Mă doare. Dacă mai faci un singur pas în urma mea, jur că te ucid. Ia vezi ! Endō i-a dat drumul și a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
greu țineam pasul cu el. Nu pentru că aș fi fost obosit, dar mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și când se întorcea să se uite la mine. N-avea pic de bunăvoință. Mă cântărea cu privirea, iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi pâinea și că ești un om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
măsura frumuseții; nu s-a văitat deloc că ar fi obosit și ne-a îngăduit doar s-o ajutăm acolo unde drumul devenea aproape inaccesibil. De îndată ce s-a ivit ocazia, am trimis un catâr încărcat cu sare acelor binefăcători, prin bunăvoința unor negustori care locuiau în satul Tolomino și care cumpărau de la ei lână. CARTEA A TREIA I Prima persoană cu care ne-am întâlnit în timp de coboram spre Cividale a fost o nebună. O bătrână cu părul ciufulit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cerem găzduire pentru câteva zile în locuința sa, dar el ne-a îngăduit să rămânem cât aveam nevoie, vreme în care am scris o scurtă cronică despre tristele întâmplări din Cividale, în confruntarea sa cu avarii. O ospitalitate plină de bunăvoință, ce mai. Brescia avea ziduri groase, apărate de șanțuri pline ochi de apă și de douăzeci și nouă de turnuri. Toate construite de romani și conservate de bizantini până la sosirea longobarzilor. Orașul era locuit încă de mulți romani și dispunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
are parte de o farsă, ca să șteargă orice urmă de pizmă, are dreptul la o mică vendetă. Simbolică, firește. Eu îți cer permisiunea să-i dau marelui Flaviano o singură lovitură cu una dintre bâtele false pe care a avut bunăvoința să le folosească pe mine. Heraclie a considerat rugămintea mea un lucru ridicol și inutil, dar mi l-a îngăduit, spunând: - Dacă asta ți-e de-ajuns... Figuranții s-au adunat toți împreună în prosceniu, nu foarte departe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se desprinse brusc de lângă mașină, se asigură că nimeni nu-i Întinsese vreo cursă printre palmierii și magnoliile grădinii, iar apoi Îi veni În Întâmpinare, talonându-l Îndeaproape, și Îl conduse la mașină. — Bună dimineața, Buonocore, Îl salută Elio, cu bunăvoința lui obișnuită, În timp ce agentul-șofer Îi deschidea portiera. — Bună dimineața, onorabile, Îi răspunse Antonio. — Și astăzi avem nori, primăvara asta Își cam bate joc de noi, nu-i așa? Îi spuse Elio, pentru a mai destinde puțin atmosfera. Antonio Buonocore mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]