14,936 matches
-
cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă simt ca și cum port în cârcă un iceberg uriaș. E ceva prins de spatele meu, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie. Apoi spaima se ridică lent, pe măsură ce simt tot mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste poziția mea fetală, peste trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și atâția ani, bunica mi-a ținut din nou "scăunel". Doar că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se ridică lent, pe măsură ce simt tot mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste poziția mea fetală, peste trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și atâția ani, bunica mi-a ținut din nou "scăunel". Doar că acum este îngrozitor de rece. Îi este iarăși frig. Visele mele cu bunica sunt din ce în ce mai rare, dar mereu aceleași. Am visat-o de câteva ori în anii aceștia, de cele mai multe ori în spatele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și atâția ani, bunica mi-a ținut din nou "scăunel". Doar că acum este îngrozitor de rece. Îi este iarăși frig. Visele mele cu bunica sunt din ce în ce mai rare, dar mereu aceleași. Am visat-o de câteva ori în anii aceștia, de cele mai multe ori în spatele unei cutii de sticlă, îngropată în picioare, în pământ; îmi făcea semn cu mâinile și degetele ei noduroase și puternice, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semn cu mâinile și degetele ei noduroase și puternice, cum că îi e foarte frig, îngrozitor de frig... De ce îi era foarte frig bunicii? Cineva m-a sfătuit să-i dau toate hainele de pomană... Astăzi m-a vizitat din nou bunica și îi era iarăși foarte frig. Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în toate direcțiile, ca un giroscop... Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
degajă din acel punct. Adorm instantaneu... Simt o durere nevralgică în zona abdomenului. Mă trezesc brusc, semn că trebuie să-mi schimb poziția. Am încă pe retină amintirea visului pe care tocmai l-am spart. Se făcea că umblu cu bunica pe ulițele Sânnicolaului din casă în casă. Făcea vizite scurte la toate rubedeniile în fiecare vară, de câte ori ajungea la țară. Făcea vizite scurte, pentru că nu avea răbdare pentru vizite lungi, nici să vorbească nu-i prea plăcea, iar de ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
păsul altora, nici nu putea fi vorba. În fiecare an vizitam femeile acelea grase, cu obraji rumeni, fiecare din ele cu alt miros; le ascultam sporovăiala și mă "țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă", "șpohert", "firang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
văd, dar îi simt prezența, de cele mai multe ori la mine în burtă, unde este acum copilul. Prin urmare, am avut dintotdeauna subconștiența copilului meu din burtă, și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciunul în jur! Ei m-ar fi ajutat pentru că nu au răbdare, vrând mereu să precipite jocul... Ploaia contenește și lumina asta foarte puternică mă orbește... Mă trezesc brusc. Ploaia bate în acoperiș. Îmi schimb poziția... Sunt cu mama la bunica, la cimitir. Aceeași lumină albă, orbitoare soarele, un glob de foc pe cer. Transpir de căldură, dar cu toate acestea mi-e foarte frig, în special la picioare; transpirația mea e rece. O pornesc pe aleile cimitirului în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Răspund că da. Nu a mai rămas sigur nimic de dat?" "Nu", răspund. Și plec mai departe. Am străbătut cimitirul în lung și în lat, nimeni nu-mi poate da un chibrit. Nu mai știu să mă întorc la mormântul bunicii, rătăcesc fără noimă, nu mai știu dacă în căutare de chibrituri sau doar caut locul unde mă așteaptă mama. E o căldură insuportabilă și o lumină orbitoare. Mi se face alb în fața ochilor, nu mai văd nimic, nu știu ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sens, el are valoarea lui, nimic nu e întâmplător. Va trebui să-i găsești un sens nobil, să nu-l irosești, e mare păcat! Ce știi tu despre copilăria mea? Ești îngerul meu din copilărie? De ce ai sosit abia acum? Bunica mea spunea că fiecare copil are îngerul lui păzitor, târziu am înțeles că va trebui să ne împărțim îngerii așa cum împărțim locurile în autobuz: unul se scoală, altul se așază, trebuie să știi să aștepți. Cei ca mine, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Hagiu. Mi-era dor și de Mioara Alimentară, femeia de 30 de ani, seralista, îndrăgostită de Mitică Petrache, o legendă a liceului nostru, despre care se povestea pe furiș că a fost elev cândva aici, dar că într-o zi bunica lui a venit la Director cu o scrisoare prin care Mitică Petrache își lua adio de la Brăila pentru a se regăsi pe sine în altă lume, tocmai la Paris, deci, deși în general continuitatea este o proprietate locală, pentru aplicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-or avea părinți? Ce-o să spună lumea: m-ai făcut de râs, lasă-i maică, sunt tineri, matale ce te bagi babo, te caută moartea pe-acasă și matale te plimbi cu autobuzul, nene, să nu te iei de bunica, are dreptate, lasă femeia, tu ce te bagi, mă, zdrahonule, ia-i de crescut dacă-ți plac mucoșii ăștia, vezi că nu ți-a zis nimeni ceva de dulce azi, tataie, tataie ești tu, mie să nu-mi vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
profitului recunosc căși eu aș retrage banii imediat. Dar dacă ai putea să cîștigi de 30, ba chiar de 237 de ori pe atît, nu-i așa că ți s-ar părea tentant? Ai idee ce s-ar fi întîmplat dacă bunica ta ar fi investit 1 000 de dolari pentru tine acum 50 de ani, cu dobînda de 20 %? Banii aceia ar fi devenit 9 milioane de dolari! În consecință, bunica ta este "vinovatul". Dar tu poți să faci mai mult
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
părea tentant? Ai idee ce s-ar fi întîmplat dacă bunica ta ar fi investit 1 000 de dolari pentru tine acum 50 de ani, cu dobînda de 20 %? Banii aceia ar fi devenit 9 milioane de dolari! În consecință, bunica ta este "vinovatul". Dar tu poți să faci mai mult decît ea. Te poți gîndi la viitorii tăi nepoți dinainte. Pentru aceasta, să aruncăm o privire asupra tabelului cu dobînzi cumulate care ne arată clar cum ne putem "înmulți" banii
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
dușmănie cu fiică-sa din cauza unor pământuri - către Didița, cea cu minte puțină dar cu inimă bună și suflet mare, care deși nu Înțelegea cum un mort se poate mișca În mormânt, cele două-trei lacrimi picurate din ochii stinși ai bunicii sale pe fața ei plină de coșuri, au declanșat un potop de alte lacrimi fierbinți, cutremurându-i sufletul până seara târziu. Copilul urmărea, prin cioburile multicolore, mica sa bogăție câștigată cinstit, cum Soarele Își continua neîntrerupt drumul, rotindu se de la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
venea din ceruri, cu viteză mărită pentru a-i oripila prietenii: albinuțe, furnici și gâzele frumos colorate. Copilul era mereu frumos Îmbrăcat și i se făceau toate voile, toate moftulețele i se Îndeplineau, necondiționat, cu Înțelegere tacită și din porunca bunicii sale: Dați-i toantelor tot ce cere că puiu’ muțâi a pierdut ce avea mai de preț! Și copilul cerea și pretindea diverse lucruri: să i se aducă jucăriile sale iubite, să i se aducă sau să i se confecționeze
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În dreptul magazinului sărăcăcios, drumurile oamenilor se despărțeau. S-au despărțit și ei, nu Înainte ca Victor Olaru să-l mai cinstească pe căruțaș cu un rom, o secărică și ceva mărunțiș. Copilul zburda cu vioiciune Înaintea tatălui Îngândurat și a bunicii sale, mai tăcută ca niciodată, Întrebându-i din zece În zece pași: Înainte, tăticu’? E bine? Iubitor, Victor Olaru găsi, nici el nu știa de unde, puterea să glumească: Bravo, bravo! Ține-o tot așa! Văd că nu ai uitat drumul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Hai, spune „Săru’-mâna!” bunicuților tăi! Săru’ mâna! Copilul rostise mirat binețele pentru bunicii săi dar și Înfricoșat, de-a dreptul, la gândul că Mamaia Îi va cere să sărute -efectiv - mâinile murdare, nu numai de jumalț, ale celor doi bunici ai săi, așa cum Îl obliga Ochenoaia mereu: Sărută-i mâna mătușei Aglaia, mătușei Aneta, babaii și lu’ moș Ion! Văzând că Mamaia nu insistă, observase și ea că nu se poate și apoi era copleșită de stolul de gânduri ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să atace pe primul meu nepot și singuru’ (mai avea și-o primă nepoată, de la fiusău Ștefan), drept pentru care, găsindu-l tare vinovat, Îi voi aplica „eu În persoană”...pedeapsa capitală, iar tu, Ilenuțăfa (așa o dezmierda el pe bunica lui Va, cu acel refren al unui vechi cântec de iubire cu care o cucerise cândva) și cu Aneta Îl bucătăriți, până venim noi din pădure, că Victor vrea, neapărat, să-l ducem pe copchil să vadă pădurea. După ce oaspeții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după aprecierea copilului. În cele mai secetoase veri, iarba tot verde rămânea pe o mare porțiune, grație Învecinării acesteia cu pădurea. Pădurea era o adevărată minune, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari. Era frumoasă ca În poveștile bunicilor și Întinsă pe o mare suprafață, poate cea mai mare pădure din ținuturile acele, veche pădure domnească ce aparținuse odată familiei domnitoare Mavrocordat iar acum era un „bun al tuturor” (vorbe) și aparținea statului (acte). Pe lunga sa culme creșteau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce scotea sunete ascuțite cu care Va a umplut Întreaga pădure. Trecuse mult de amiază când exploratorii au ajuns acasă. Erau așteptați de Întreaga familie, la care se adăugase și câteva neamuri curioase. Cristofor se bucurase de atenția specială a bunicii Ileana, care ajutată de Aneta Îl Împărțise judicios În două părți inegale, părțile mai sărace În carne - spatele osos și „coada” (așa-i spunea bunicu’ Ghiorghi, orășenește pentru a face impresie bună oaspeților săi), aripile, gâtul și „scurmaciurile” fierbeau de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru a face impresie bună oaspeților săi), aripile, gâtul și „scurmaciurile” fierbeau de multă vreme În vatra „cuptiorului”, Într-o „frunte cu capac”, așteptând ca dintr-o clipăn alta să fie puși tăiețeii de casă (făcuți cu multă măiestrie de bunica Ileana, așa cum numai ea știa să-i meșterească, galbeni și potriviți de lați și de lungi), apoi să se adauge borșul acru umplut „În casă”, tot conținutul cu miros Îmbietor să fie „dres cu ou”, de parcă ar fi fost defect
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu untură de porc și lăsate, cu bună știință, numai pe jumătate pline cu carne. Curcanul a avut timp destul ca până atunci să fiarbă În untură și vin din belșug, turnat În reprize egale, Împreună cu verdețuri proaspete potrivite de bunica Ileana, cu o anume știință. Când cel care „a fost un curcan bun” dădu semene că-l tenteză și faza de rumenire, mâinele Îndemânatice ale celor două gospodine au completat golurile anume lăsate În cele două tăvi mari cu proaspeții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tenteză și faza de rumenire, mâinele Îndemânatice ale celor două gospodine au completat golurile anume lăsate În cele două tăvi mari cu proaspeții bureți de pădure, selectați de „profesioniști”, foarte bine curățați și spălați “niapărat În șăpti api” - așa comandase bunica. Pentru ca minunăția gastronomică să respecte tradiția ce venea din vremuri demult apuse, strachina cu usturoi bine pisat a fost distribuită În cele trei tăvi, deja, foarte apetisante prin mirosul și aromele Împrăștiate În jur -iar când bureții de pădure au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]