2,208 matches
-
apă. Deodată, am observat că lăsau urme de sânge pe care valurile le combinau, făcând să apară pe suprafața mării un text din care nu înțelegeam nimic deoarece era într-o limbă necunoscută. Când spuma a șters totul, ca un burete alb, m-a acoperit un val puternic. Am simțit că devin ușor, că plutesc, că mă afund, că nu mai eram deloc speriat. Pe la patru noaptea, m-am trezit. Simțeam înțepături în inimă. N-am mai putut readormi. Mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
experiențe, poate chiar mai primitive, deoarece eu n-am văzut, ca ei, pe Calea Secii scroafe sălbatice cu pui, de care să ne temem. Am învățat doar cum să alungăm șerpii cu pietre, când mâncam mure oloage, unde să căutăm bureți de pajiște ori "ciuciulei", după ploaie, și ce "fîntînițe" aveau apa cea mai rece, de te dureau dinții când beai. A întîlni un urs nu era ceva neobișnuit. Fugeam atunci și ne cățăram în primul copac pe care-l vedeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei se va crăpa. În timp ce Michael își despacheta valiza și își aranja pieptenele, aparatul de ras și punga de burete pe măsuța de toaletă, un sentiment tot mai acut de neliniște începea să-l învăluie. Oricât de absurde ar fi fost cuvintele majordomoului, ele sădiseră în el semințele unei spaime fără formă, irațională și începu să tânjească după camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a cceptă sau te resping, Liviu Romoșan adaugă și un alt mare adevăr, pe care mulți îl citesc, dar foarte puțini îl pot înțelege: „Când cineva se pensionează (ori a fost silit să se pensioneze, adaug eu), se șterge cu buretele peste tot ceea ce ai fost, îți întorc spatele și nici nu-ți mai răspund la salut fără să știe că nimeni nu este scutit și iertat, ca să nu parcurgă drumul vieții cu urcușurile și declinurile ei, iar când ai înc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Sabactani?" adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" 47. Unii din cei ce stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: "Strigă pe Ilie!" 48. Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie, și I-a dat să bea. 49. Dar ceilalți ziceau: "Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mîntuiască." 50. Isus a strigat iarăși cu glas tare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
că există și o scenă dramatică, În locul cel mai adînc al grotei, numit „Puțul”: un bizon străpuns de o lance, cu intestinele afară, lungit lîngă un om mort. Opera a fost săvîrșită la lumina unei lămpi cu grăsime, folosindu-se bureți de blană și două culori, negrul extras din magneziu și roșul din hematit. Li s-a adăugat albul peretelui de calciu. Lucrarea e extrem de modernă: nuanțe subtil degradate, deformări de perspectivă, suprapuneri. Elementele figurative sînt acompaniate de semne abstracte ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și se dusese În ele. Din cauză că lucrasem de tînĂr pe la ziare, nu-mi aduceam niciodată aminte ce scrisesem Într-un text odată ce-l terminam - era ca și cum ți-ai șterge zilnic din memorie ce ai scris, așa cum ștergi o tablă cu buretele. Și rămĂsesem cu obiceiul Ăsta nenorocit care, iată, Îmi făcea rău. Dar proprietara, mirosul ei, simțul ei practic și hotărÎrea mi-au pătruns În miezul acelei disperări ca un cui bine bătut, și mi-am zis că trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a prezentat-o ca fiind „sora mea mai mică, Frrramboise“ ; Copilul care și-a făcut singură poante din cutii de iaurt de carton (încercase mai întâi cutii de plastic) ; Copilul cu care mă uitam la cățelul Curaj și la SpongeBob (Buretele Bob) și la minunatele filme de poveste de la Hallmark (am și-acum în cap zeci de imagini, de cadre) ; Copilul care a plecat la plimbare pe stradă într-o rochiță la care a trebuit să cos aripioare (din pene și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Cărțile care îl descriau și oamenii care scriseseră cărțile știau doar o parte din secretele lui. Ei știau că macrouniversul din interior pulsa cu o formă multiplă de forțe minus. Reacționa la razele cosmice și la energia atomică precum un burete nesățios. Nici o energie submoleculară descărcată în prezența lui nu-i putea scăpa. Și în momentul când atingea propria sa variație, a masei critice, putea porni o reacție în lanț la orice atingere. Avea o slăbiciune, și oamenii și-o însușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ploioasă avantajele ei. Un ceai fierbinte, de pildă. Click. Bum! Și Vecinul acela curios a devenit, instantaneu, o simplă amintire pentru partenerii de bridge ai domniei sale... Sau nici măcar atât, pentru că (nicio noutate, de acum) uitarea este, pur și simplu, un burete hulpav care șterge, repejor, toate urmele... * Scriitorul văzu fuiorul de fum negru și fu în stare să bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o întâmplare ieșită din comun. Da, și o reacțiune pentru fiecare acțiune. În teorie, există Iad și există Rai. Practic, nu știm nimic cu ceritudine. Nu înțelegi că viața ta de până acum s-a terminat. Lucia trebuie ștearsă cu buretele din gânduri. Și Magicianul la fel. Grăbește-te, astfel de moment de luciditate sunt rare. Fugi către casă, cât mai poți. Și nu uita - laptopul, geamantanul, banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să alerge, din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul putea fi eliminat extrem de ușor din scenariu (în consecință, bărbatul scoase un burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe Alex să-și depășească toate suspiciunile și să o însoțească la acest drum. Alex nu se opuse, dar în forul lui intim se cristalizau păreri ce nu concordau cu bunele intenții ale soției sale. El nu putea șterge cu buretele unele dovezi afișate dezinvolt de către Olga, chiar înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul drumului meu ce este oare? Vezi, Încep să mă depărtez de locul acela drag. Și se va așterne uitarea... buretele cu care Timpul șterge marile pasiuni ale oamenilor... Așteaptă-mă la o răscruce de drumuri... Să nu mă-ntrebi de unde vin, nici unde mă duc. Poate că nici n-aș ști să-ți răspund, tu n-ai crede că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înregistrate pe banda (pe memoria benzii) ce nu se mai derulează, nu mai emite impulsuri. Intru În ritmul cotidian și, deodată, simt aerul camerei ce mă apucă, mă strânge, mă sufocă, mă dispersează, pulbere fină pe suprafața obiectelor devenite un burete absorbant al eului, al Vocii. Ies În stradă cu sentimentul straniu că locuiesc În alt corp sau că sunt locuit de altcineva, un alt ins ce mă folosește, mă Întrebuințează vulgar fără să asculte acele semnale, acele S.O.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
1C012 se referă la formele brute și semifabricate, după cum urmează: Forme brute: Anozi, bile, bare (inclusiv bare crestate și bare subțiri), bilete, blocuri, blumuri, brichete, țagle, catozi, cristale, cuburi, zaruri, grăunți, granule, lingouri, bulgari, pastile, pudra, rondele, alice, sleburi, regleți, bureți, baghete; Forme semifabricate (acoperite sau nu, placate, găurite sau perforate): a. Materiale fasonate sau prelucrate fabricate prin rulare, tragere, extrudare, forjare, extrudare prin impact, presare, granulare, atomizare și măcinare, de ex: cornier, profile, inele, discuri, praf fulgi, folii și peliculă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
e în sine normal, decît în această regularitate și legitimitate a sa trebuia să se producă stări anormale ca acea de astăzi ?”. Răspunsul pe care el l-a dat consta în acceptarea ultimei alternative, „căci - nota Xenopol - dacă se produc bureți și mușchi pe trunchiul încă verde, nu trebuie să conchidem de aice că măduva însăși e deja putredă”. Și adăuga: „[...] nu neg că suntem în o stare care nu e de dorit ca să rămînă astfel, neg însă că această stare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
repede, îi amețea de cap cu întrebările lui, iar aceștia, de-acum departe de orice ispită, inclusiv de cea a cititului, răspundeau cu un surâs, ridicându-și brațele spre cer. Plecând de la acestea, fu poreclit "călugărul puț" și apoi "călugărul burete". La vremea plimbării laolaltă, cu prietenul său Ponzio, se lansa în discuții îndârjite despre probleme literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări se strângeau în jurul lor, ascultându-l timizi, punându-i întrebări la care răspundea întotdeauna clar și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
persoană care să poarte vina, precum un țap ispășitor. Vina și povara celor trei sute de ani de comerț cu sclavi pe care cei cincizeci de ani de la abolirea sclaviei în Statele Unite nu le-au putut, pur și simplu, șterge cu buretele, au lăsat "urme ale viciilor respective pe fețele"101 americanilor, așa cum nicăieri în Europa sau în lume nu s-a mai întâmplat. Chapman reamintește, în cuvinte elocvente, măsura impactului "paraliziei colective" asupra întregii națiuni, datorate ziarelor care au publicat știrea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
gradul unu, care se confundă cu datele brute. Ca și cum datele brute, lanțul intermediarilor care au extras informația, și i-au produs cadrul și aplicarea, pînă la receptor ar fi fost brusc suprimate. Ca și cum receptorul însuși nu ar fi decît un burete absorbant, care acceptă ca atare semnalul electric transmis. Totalitarismul tautismului. Nebunie mută a negării realului. Țintă totalizantă și închidere circulară descrise de Baudrillard, care contribuie la aceasta fără să știe. Tautism: contracție a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
univers propriu mai ales poeziei interbelice: pământul, satul, casa părintească, nunta din Ardeal, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, mitul strămoșilor. Satul poetului este legat de vremea copilăriei, pământul este cel al acestei epoci: "și apoi toamna singuri, acasă/ frigem bureți târzii pe-o sobă înnoptată,/ ieșea fumul încet pe hornuri cu viață/ și ne trezeam deodată în zori/ opriți de ninsoare" ("Pământul"). Pe acest pământ, într-o viziune dramatică și halucinantă, este casa părintească. În cumpăna fântânii stă răstignit tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământul, ea nu va mai rătăci în abis, ci va face să apară bradul, muntele, întunericul și lumina: Va mângâia pietrele și le lasă gravide/ Fără nici o rușine/ Ca un porc." ("Miez") Poetul încearcă să-și reprezinte sufletul; acesta este burete, perie, stea sau telescop. Privim cu sufletul lumea, întunericul și lumina; ca niște cârtițe, săpăm, suntem încă supuși instinctualității și nepregătiți să-l primim. "Mă gândesc că tu ne încurci/ Că ne ești prea de vreme, suflete/ O, suflete bun
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de la care știa niște chestii incredibile; cândva, pe la primele întâlniri, mi-a deschis orizonturi culinare la care nici nu visasem până atunci; l-am și înregistrat pe telefonul mobil, ca să-mi pot nota denumirile noi: iahnie de cartofi, ciulama de bureți, plăcintă cu spanac, sote de lobodă, tocană de ștevie, piure de pătrunjel, brânzoaice de post, urzici umplute... Asemenea minunății nu văzusem nici în cele mai rafinate restaurante (și eu știu ce vorbesc, pe o rază de 500 de kilometri nu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
țin minte cu precizie pentru că anchetatorii au insistat mult pe acest aspect); n-apucase să mănânce nici jumătate de farfurie, când i s-a făcut rău și a chemat o mașină să-l ducă acasă... Criminaliștii m-au găsit cu buretele de vase înmuiat în detergent, îmi mai rămăsese de spălat doar chiuveta... Numărul opt ajunsese la spital mai mult mort decât viu, îi făcuseră niște analize și un medic incompetent trăsese o concluzie aberantă: tentativă de otrăvire... Auzi ce prostie
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]