2,232 matches
-
prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. citrina", "A. eliae", "A. ovoidea", "A. strobiliformis", variația albă a "Amanita vaginata" sau "A. vittadini". Pentru începători se pot ivi probleme, deoarece buretele se poate confunda cu specii de genul "Agaricus", între altele cu "Agaricus abruptibulbus", "Agaricus aestivalis", "A. arvensis", "A. campestris", "A. radicatus", "A. semoticus", "A. silvaticus" "A. silvicola" sau "Leucoagaricus leucothites" precum "Leucoagaricus cretaceus", dar și cu "Lepiota naucina", "Volvariella bombycina
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
Amanita virosa (1866), sin. Agaricus virosus (1809/1838), din familia "Amanitaceae" și genul "Amanita" este împreună cu gemenele ei "Amanita verna" și "Amanita phalloides" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor burete tomnatic. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din iunie până în octombrie (noiembrie) în păduri de foioase precum de conifere umede, în primul rând sub
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
soluri acide. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). În anul 1809, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) ca "Agaricus virosus" în volumul al 3-lea al operei sale "Coloured figures of English Fungi or mushrooms" și aprobat de marele savant Elias Magnus Fries în lucrarea
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
aprobat de marele savant Elias Magnus Fries în lucrarea sa "Epicrisis systematis mycologici" (1838). Specia a fost redenumită de medicul francez Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883) în cartea sa "Dictionnaire Encyclopédique de Science Médicales" din 1866. Unii autori au susținut, cum că buretele tomnatic nici nu ar fi o specie de sine stătătoare ci doar o varietate a buretelui viperei, în special al celui primăvăratic. Pe lângă altele, singur toxicologia diferită într-un punct important dovedește contrariul (vezi jos). Această specie are un "velum
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
fost redenumită de medicul francez Louis-Adolphe Bertillon (1821-1883) în cartea sa "Dictionnaire Encyclopédique de Science Médicales" din 1866. Unii autori au susținut, cum că buretele tomnatic nici nu ar fi o specie de sine stătătoare ci doar o varietate a buretelui viperei, în special al celui primăvăratic. Pe lângă altele, singur toxicologia diferită într-un punct important dovedește contrariul (vezi jos). Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
este conținută în mai puțin de 35 de grame de ciuperci proaspete. Un organism ajuns la maturitate poate cântării 50 de grame sau mai mult, prin urmare, un singur exemplar consumat va produce o otrăvire mortală. În afară de amatoxine și falotoxine buretele mai conține și virotoxine. Astfel el poate fi bine distins de cele alte douä specii "Amanita". Specia "Amanita virosa" poate fi confundată cu "Amanita phalloides" de culoare mai deschisă sau "Amanita verna", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
confuzia cu diverse specii de genul "Agaricus" (între altele "A. arvensis", "A. campestris", "A. semoticus", "A. silvaticus", "A. silvicola"). De asemenea alte specii comestibile, ca de genul "Russula", "Tricholoma" sau "Volvariella" sunt confundate. Pentru începători se pot ivi probleme, deoarece buretele se poate confunda cu specii de genul "Agaricus", între altele cu "Agaricus abruptibulbus", "Aaricus aestivalis", "A. arvensis", "A. campestris", "A. radicatus", "A. semoticus", "A. silvaticus" "A. silvicola" sau "Leucoagaricus leucothites" precum "Leucoagaricus cretaceus", dar și cu "Lepiota naucina", "Volvariella bombycina
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
Paxillus involutus (1838), sin. Agaricus contiguus (1785), mai departe între altele și Agaricus involutus (1786) sau Omphalia involuta (1821), din familia "Paxillaceae" și genul "Paxillus", pe vremuri rânduit sub bureții savuroși, este între timp calificat ca ciupercă otrăvitoare care poate provoca intoxicări letale. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este numit în popor burete porcesc și se dezvoltă foarte des în România, Basarabia și
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
1786) sau Omphalia involuta (1821), din familia "Paxillaceae" și genul "Paxillus", pe vremuri rânduit sub bureții savuroși, este între timp calificat ca ciupercă otrăvitoare care poate provoca intoxicări letale. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este numit în popor burete porcesc și se dezvoltă foarte des în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de conifere, și de foioase prin locuri ierboase, câteodată chiar și pe cioturi în putrefacție, în grupuri mici, din iunie
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
din familia "Paxillaceae" și genul "Paxillus", pe vremuri rânduit sub bureții savuroși, este între timp calificat ca ciupercă otrăvitoare care poate provoca intoxicări letale. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este numit în popor burete porcesc și se dezvoltă foarte des în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de conifere, și de foioase prin locuri ierboase, câteodată chiar și pe cioturi în putrefacție, în grupuri mici, din iunie până noiembrie. O regăsim deja
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
de conifere, și de foioase prin locuri ierboase, câteodată chiar și pe cioturi în putrefacție, în grupuri mici, din iunie până noiembrie. O regăsim deja din primăvară, dar perioada favorită de dezvoltare o are în vara târzie și toamna. Acest burete a fost descris sub diverse denumiri foarte des, în total de 21 de ori (inclus forme și variații inexistente). Aici cele mai importante: În anul 1785, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul francez Pierre Bulliard ca "Agaricus
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
dar perioada favorită de dezvoltare o are în vara târzie și toamna. Acest burete a fost descris sub diverse denumiri foarte des, în total de 21 de ori (inclus forme și variații inexistente). Aici cele mai importante: În anul 1785, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul francez Pierre Bulliard ca "Agaricus contiguus" în volumul V al operei sale "Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume" (tab. 240) și redenumit numai un an mai târziu
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
în volumul al 2-lea al lucrării sale "Elenchus Fungorum" ca "Agaricus involutus". Doi ani mai târziu, în 1788, naturalistul englez James Bolton (1735-1799) a descris o ciupercă sub denumirea "Agaricus adscendibus" care, după "Index fungorum", ar fi identică cu buretele porcesc. În anul 1821, cunoscutul botanist englez Samuel Frederick Gray l-a descris în volumul I al cărții sale "A natural arrangement of British plants" sub denumirea "Omphalia involuta", până, în sfârșit, marele savant Elias Magnus Fries i-a dat
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
savant Elias Magnus Fries i-a dat numele recent de "Paxillus involutus" în opera sa "Epicrisis systematis mycologici" din 1838. Ultima redenumire a fost propusă de micologul german Gottlob Ludwig Rabenhorst (1806-1881) ca "Rhymovis involuta" care însă a fost respinsă. Buretele porcesc este o ciupercă cu lamele înrudită totuși cu hribii. Originară emisferei nordice, a fost introdusă involuntar în Australia și Noua Zeelanda odată cu transporturile de pomi caracteristice Europei, astfel azi cunoaște o răspândire mult mai largă. Se știe de mult, că
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
încălzită insuficient, ea poate să provoace intoxicări grave și chiar boli fatale. Totuși, au fost și sunt persoane care au consumat aceasta ciupercă nepățind nimic, tratând-o termic bine, descompunând astfel toxinele ei. Pe timpul Războiului al 2-lea Mondial acest burete, numit în limba germană "Brot de Waldes" (pâinea pădurii), a salvat multor mii de nemți viața, ferindu-i de la foame. În cărțile de ciuperci mai vechi, dar și de exemplu în "Handbuch für Pilzfreunde", (Manualul pentru prietenii ciupercilor), vol. I
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
mai vechi, dar și de exemplu în "Handbuch für Pilzfreunde", (Manualul pentru prietenii ciupercilor), vol. I, a lui Michael Hennig se garantează comestibilitatea după o încălzire destul de lungă de 30 de minute pe foc iute. Și în zilele de astăzi, buretele se mai vinde câteodată la piață în țările Europei de nord, iar în estul Europei se oferă în formă uscată. Pe de altă parte, micologul german Linus Zeitlmayr descrie deja în prima ediție a cărții sale "Knaurs Pilzbuch" (1953) soiul
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
Zeitlmayr descrie deja în prima ediție a cărții sale "Knaurs Pilzbuch" (1953) soiul ca sub diferite premise letal. De ce? Până prin anii 1944, s-a crezut ca ciuperca este comestibilă, dar moartea micologului Julius Schäffer (1882-1944) după un repetat consum al buretelui a pus sub semnul întrebării calitățile acesteia și astfel s-a descoperit că este o specie care poate să provoace prin stimularea formării de anticorpi, după ce alergeni potenți intră în sânge peste tractul gastro-intestinal. Adevărata boală foarte periculoasă cauzată de
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
a pus sub semnul întrebării calitățile acesteia și astfel s-a descoperit că este o specie care poate să provoace prin stimularea formării de anticorpi, după ce alergeni potenți intră în sânge peste tractul gastro-intestinal. Adevărata boală foarte periculoasă cauzată de buretele porcesc nu este o otrăvire, ci "Sindromul Paxillus", desemnat pentru sensibilizarea corpului față unui antigen fungicid. Acest antigen dizolvă în sânge formarea de anticorpi, acești anticorpi se combină apoi cu antigenele de ciuperci la un complex antigen-anticorp, atașându-se de
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
și toxicologică, pentru că posibilitatea unei intoxicații este evidentă. Astfel, între anii 1967 și 1989, peste 120 de persoane sau otrăvit cu acest Paxillus în fosta RDG. Mai departe, conform unor studii ale Clinicului Universității din Hanovra, aproximativ jumătate din populațiile buretelui porcesc cercetate includ un antigen. 1. Anemia hemolitică imună a avut loc și mai devreme după consumul ciupercii, dar nu a fost recunoscută și, prin urmare, nu este descrisă. 2. Afectate sunt doar persoane care au tendința deosebită de deraiere
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
Afectate sunt doar persoane care au tendința deosebită de deraiere a sistemului lor imunitar. Această tendință poate fi dezvoltată genetic, sau prin factori care sunt induși prin contaminarea lumii de societatea noastră modernă industrială. 3. Există populații separate teritorial ale buretelui porcesc, care sunt morfologic identice, diferind însă prin absența sau deținerea acestui antigen. Eventual, varianta purtătoare de antigen (sau mutanta) s-a înmulțit și răspândit mai intens decât aceasta fără antigen, astfel "Sindromul Paxillus" apare mai frecvent. În ultimii ani
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
asociate cu consumul de această ciupercă sunt raportate în principal din Polonia și alte țări est-europene, în ultima vreme și din Elveția. Chiar dacă riscul de rezoluție a sângelui nu se arată la mulți pacienți și numai după repetata mâncare a buretelui porcesc, el trebuie să fie numărat printre speciile mortal otrăvitoare. Lăsați buretele la locul său, dacă vă întâlniți cu el. Pe noi nu ne ajută, dar este un partener de încredere pentru pădurile noastre. Prin aspectul său exterior, specia poate
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
și alte țări est-europene, în ultima vreme și din Elveția. Chiar dacă riscul de rezoluție a sângelui nu se arată la mulți pacienți și numai după repetata mâncare a buretelui porcesc, el trebuie să fie numărat printre speciile mortal otrăvitoare. Lăsați buretele la locul său, dacă vă întâlniți cu el. Pe noi nu ne ajută, dar este un partener de încredere pentru pădurile noastre. Prin aspectul său exterior, specia poate fi confundată cu unele din genul "Lactarius", în special cu "Lactarius turpis
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
său exterior, specia poate fi confundată cu unele din genul "Lactarius", în special cu "Lactarius turpis" sin. "Lactarius necator" (cam iute), dar se deosebește de acesta prin faptul că nu secretă sucul lăptos tipic. Mai departe ea are asemănare cu bureții de același gen ca de exemplu cu "Paxillus atrotomentosus" sin. "Tapinella atrotomentosa" (nu prea gustos), "Paxillus filamentosus" sin. "Paxillus rubicundulus" (otrăvitor), "Paxillus obscuroporus" (necomestibil), "Paxillus validus" sau "Paxillus vernalis" (ambii suspecți), dar și cu "Gomphidius glutinosus" (burete gustos) precum "Tricholoma
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
are asemănare cu bureții de același gen ca de exemplu cu "Paxillus atrotomentosus" sin. "Tapinella atrotomentosa" (nu prea gustos), "Paxillus filamentosus" sin. "Paxillus rubicundulus" (otrăvitor), "Paxillus obscuroporus" (necomestibil), "Paxillus validus" sau "Paxillus vernalis" (ambii suspecți), dar și cu "Gomphidius glutinosus" (burete gustos) precum "Tricholoma terreum" (savuros).
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
pastor în Hannoversch Münden. Noua funcție precum împrejurarea nu i-au mai lăsat atât de mult timp pentru botanică. Un an după ridicarea sa în poziția de pastor, savantul a publicat importanta carte de plante criptogame (muschi, licheni, alge și bureți) cu 220 de imagini, pe care o terminase deja în Zerbst. Kummer și-a făcut multă muncă publicând apoi totul într-o singură carte mare (1871), care a efectuat un serviciu extrem de util pentru taxonomia ciupercilor. Renumitul savant Elias Magnus
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]