15,206 matches
-
Unite din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării și a Acordului din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Părții a XI din aceasta. Frontiera internă cu SM ale UE este cea cu Ungaria, caracterizată prin teren preponderent de câmpie și râuri și cea cu Republica Bulgaria, frontieră de uscat și pe fluviul Dunărea, dificil de traversat din cauza curenților puternici. În ceea ce privește frontiera externă, aceasta delimitează teritoriul statului român de teritoriul Ucrainei, Republicii Moldova și Republicii Serbia
STRATEGIE NAȚIONALĂ din 26 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/272242]
-
care se detașează mai întâi. E de fiecare dată de ajuns să răzuim cu unghia o pagină ca să descoperim minereul moral. De la Slavici, trecând prin Rebreanu, până la Buzura (sau, mai aproape de noi, la Marta Petreu, cu teribilul său Acasă pe Câmpia Armaghedonului) exemplele se succed în parcurs de creastă. Nici chiar Nicolae Breban, care face, în nietzscheanismul său tenace, notă discordantă în raport cu această direcție, nu e, de fapt, cu totul străin de ea. S-ar putea adăuga, în lista acestor caracteristici
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
Constantin Țoiu Locul este ager, nemilos de harnic în tenacitatea lui gospodărească si începe viguros cu verde ca o frază de Zaharia Stancu. Acum vedem altfel câmpia, ghicind în ea ajutorul secret si precis al chimiei... Turnu-Măgurele, Orașul chimiei și al Dorobanțului de bronz de la 1877, purtând cușma dată pe ceafă. Ca-n Grigorescu. Cu ranița la spinare și pătura reglementar înfășurată, cu pușca la picior, mărime
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
ce-o fi vrut să însemne vorba aceasta atât de veche, „Vlașca și Teleormanul", nu știm și este de preferat să o lăsăm în umbră ca pe un mister al lui Moromete - deriziune? batjocură? strigăt de mânie?... Stăm în grâul câmpiei sud-dunărene, cu grâul mustăcios până la șold, verde, aspru și înțepător, stăm în unduirile lui calme ca blana spălată a unui animal orgolios și curat întins la soare... Stăm și ne spovedim în grâu, sub soarele grâului, care este soarele acesta
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
pierduți în copilărie și în farmecul începutului de iunie, făcându-ne unii altora semne luminoase din grâu, ca de pe alte tărâmuri, paralele, cuprinse în unul și același sentiment al speranței, dacă suntem, ori am fost vreodată fiii femeii născătoare... , fiii câmpiei... , femeia din jurul nostru, al tuturor... născătoarea cu maci roșii prinși în păr... (1968 - reportaj)
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
real al scriitorului, omul care toată viața, odată cu scrisul, a practicat profesiunea de jurist, specializat în Dreptul civil. Despre magistrat este vorba în carte și deloc despre scriitor, despre tânărul judecător care a funcționat o vreme la tribunalul unei comune din câmpia Bărăganului și, mai apoi, într-un oraș-port în care nu ne este greu (mie nu-mi este !) să recunoaștem Brăila. Cu salcâmii și cu bulevardele circulare care încep și sfârșesc la fluviu, cu casele-vagon, cu „grădinița din centru", cu Strada
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
continuat, apoi, în depărtare.Un medic a afirmat că doi rebeli au murit în luptă, pe de cealaltă parte, rebelii spun că pierderile trupelor guvernametale sunt mai mari, dar nu vor fi confirmate. Rebelii au coborât din munții Nafusa spre câmpie la începutul lunii iunie, dar au întâmpinat o rezistență puternică. Deși frontul este în deplasare, ei par să aibă o poziție treptat consolidată în munți. Ministrul apărării rebelilor Libiei , Jalal al-Dgheli, a dezvăluit că datorită muniției limitate pe care o
Libia: Lupte crâncene la sud-vest de Tripoli () [Corola-journal/Journalistic/60231_a_61556]
-
de ce a trebuit Eminescu să compună un poem masonic spre a-i da cu tifla Marelui Maestru care era (aflăm acum) Maiorescu. C. Stănescu nu pierde ocazia să observe că Oana Opaiț nu e singura din capitala Moldovei care bate câmpii pe seama lui Eminescu, având în Theodor Codreanu un precursor județean iar în George Munteanu, unul național. În schimb, G. Călinescu l-ar fi citit cât se poate de "neatent" pe Eminescu, neavând cum rivaliza în bibliografia de suflet (ah!) a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
înduioșător de mică. Adeseori când ajungeam în gara locală mă plimbam pe peron, apoi urcam în primul tren și mă întorceam la Amsterdam. Mersul cu trenul mă liniștea. Călătoream cu privirea ațintită pe fereastră, fără să mă gândesc la nimic. Câmpia olandeză îmi atenua anxietatea. Îmi făcea bine acea constanță netulburată de nimic, acea linie orizontală în mișcare. Cu timpul, am îndrăgit și reclamele, cuvintele care zburau pe lângă mine și pe care le citeam în zbor, ca într-un joc de
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
vagă; prozodia este însă riguros respectată, fără nici o licență. Nu întîmplător îl atrag formele fixe, compozițiile de trei catrene sau sonetul (vezi sonetele La lună, Culcates romanițe, dar mai ales Boul, mică reușită fără vîrstă): „ De-a pururi trist, în mijlocul cîmpiei, Voinicul bou privește înainte, Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei. [...] Trec norii, trec, spre asfințit de soare, Înveștmîntînd senina lui tăcere Într-un mister de umbre călătoare. El pleacă trist, să cate mîngâiere, Urmînd
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
la pictorii ruși, de dinainte de avangardă, care descopereau peisajul stepelor și ritualurile comunitare, precum cel al înmormântării. Or, într-o astfel de imagine, convoiul mortuar al lui Gheorghe Fikl este dominat de praporii înghețați în văzduh, iar orizontul galben al câmpiei, pe care acesta trece, se prăbușește brusc într-un haos albastru, de cer prăfuit. Casele de la Socolari, unde mai mulți artiști timișoreni și-au găsit refugiu de vacanță și de lucru, parcă și-au încetat existența istorică și se lasă
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
distinge trei poziții de principiu: poziția ontologică (Thales, Heraclit, Anaxagora, Empedocle, pitagorecieni), care nu ia în seamă problema neființei, ignorînd-o și considerînd-o un fleac lipsit de importanță. Potrivit acestei poziții, a vorbi despre neființă înseamnă să-ți pierzi vremea bătînd cîmpii. Cine vorbește despre nimic spune nimicuri, cuvinte goale, dedîndu-se mai devreme sau mai tîrziu la sofisme. A doua poziție este cea meontologică (de la substantivul me on = neființă), care admite că tema neființei merită să fie discutată, întrucît neființa, deși nu
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
țării - unul la Arad și ceilalți doi la Timișoara - sunt totuși legați de un fir, pe care, dacă n-ar fi atât de uzitat, de tocit termenul, l-am numi ca fiind comun originii lor ancestrale. Dumitru Șerban vine din Câmpia Română, cea care a fost odată plină de codri înalți de stejari, iar mai apoi vălurită de grâul de aur, peste care se pulverizează cerul înstelat, toate la un loc construind un peisaj greu de acoperit cu imaginația, totdeauna dornic
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
săli joase; erau doar scoase în avanscena atelierului, înainte de a porni spre piețele publice. La vernisare, criticul de artă Alexandra Titu remarca vigoarea plastică prin care Dumitru Șerban readucea în cotidian viziunile unei copilării primordiale, când carele țărănești, care traversau câmpiile dunărene, nu erau altceva decât oglindirea Carului Mare și a Carului Mic de pe bolta cerească. Reprezentările plastice ale acestora ar putea fi, într-o accepție clasificată drept postmodernă, ca pure instalații. Altfel nici nu ne-am fi putut apropia de
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
În top 10 destinații de vacanță trecute cu vederea de cei mai mulți turiști, alături de România se mai află: - Bolivia, cu Isla de Sol, lacul navigabil aflat la cea mai mare altitudine din lume, dar și Salar de Uyuni, cea mai mare câmpie de sare din lume sau drumul Yungas, unul dintre cele mai periculoase din lume. - Malawi, pentru multe peisaje neatinse de intervenția umană și de rezervații naturale, lacul Malawi, al treilea lac din Africa după suprafață și al nouălea din lume
România, inclusă de CNN în top 10 destinații inedite în vacanță by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62200_a_63525]
-
nu au exclus nici varianta ca boala misterioasă să fie de natură infecțioasă, dar incidența îmbolnăvirilor se diminua după ce vântul își schimba direcția. Cercetătorii sugerează că principalul suspect este o toxină produsă de o ciupercă ce trăiește pe culturi din Câmpia de Nord-est a Chinei, fără însă a susține cu certitudine că ar fi identificat cauza exactă a bolii Kawasaki. Dale Griffin, un microbiolog care nu a luat parte la acest studiu, a declarat: „Cred că autorii studiului prezintă un set
Boală misterioasă, transmisă pe calea vântului. Medicii, sceptici by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62212_a_63537]
-
păcate, nu pot reproduce integral: „În Aventuri într-o curte interioară, primul volum publicat de Mircea Nedelciu, apare un text, Istoria brutăriei nr. 4 (reluat, din altă perspectivă, cu modificări și într-o «montură» inteligentă, și în romanul Zmeura de câmpie), care conține jurnalul - comentat de o voce auctorială - al unui brutar mobilizat pe front în cel de-al doilea război mondial. Un brutar pe front - unde am mai întâlnit așa ceva?... N-am izbutit să-mi amintesc, a trecut ceva timp
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
căciulă zdravănă peste colibele în formă de ciupercă ale valahilor - ciupercile negre deveniseră ciuperci albe -, a așternut un cojoc pufos de-a lungul crestelor, a pudrat pădurea cu sclipiri, a acoperit -ascunzându-l - noroiul, brazdele încremenite și, acolo jos, a transformat câmpia din valea Mureșului într-o albă mare orbitoare. Tot, totul era de un alb curat, de nedescris. Doar în ținutul unguresc, până jos la Mureș, albul nesfârșit se întrerupea din loc în loc. În aproape toate satele se ițeau din zăpadă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
minuscule cristale, până la genunchi, opincile îndesate și nădragii de țundră. Zăpada se surpa scrâșnind sub picioarele bătrânului Maftei. Și, pe unde treceau, rămânea în urma lor un șleau adânc, cu luciri albe de oțel pe suprafața înspumată a zăpezii imaculate. În câmpia de la Poieni, bătrânul se opri brusc și arătă cu mânerul securii în sus, spre celălalt capăt al pădurii de brazi. Șapte lupi înaintau acolo în șir, încet, grei, în aceeași direcție cu oamenii, înspre Humpleu. - Paișpe arginți merg acolo -zise
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Sorin Lavric De o parte, vacarmul unui oraș de cîmpie înțesat de o neverosimilă pegră citadină, de altă parte altarul făgăduințelor de afirmare într-o țară clădită pe hierofania capitalei în comparație cu provincia. De o parte, grosolănia agresivă a urbei regățene, de alta conștiința că firul ierarhiilor și sceptrul valorilor se
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
domnilor Eugen Brote și I. Slavici, lovindu-i fără milă, cu toată justa compătimire ce inspira rătăcirea acestui din urmă”12. „A fost propria lui linie” Într-un rând, amintind de ziua de 3 mai 1848, data marii adunări de pe Câmpia Libertății de la Blaj, ziaristul Slavici, aflat acum la București, constată incapacitatea kaiserului de a-i mai ocroti pe români. Chiar crede că nu mai voia să o facă: „În trecerea vremurilor grele care au urmat a străbătut temerea că acea
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
clădirile ei a fost transformată în biserică. Trecând prin fața cavoului rezervat familiei von Roten, stăpânii locului, vizitatorul este condus în mod natural către fațada sudică a bisericii, unde, izolat de restul cimitirului, se găsește mormântul lui Rilke, orientat către o câmpie a Rinului foarte îngustă în acel loc. După un moment de reculegere și de mirare în fața sibilinicului epitaf Rose, oh reiner Widerspruch, Lust,/ Niemandes Schlaf zu sein unter soviel Lidern..., el nu poate decât să se îndrepte spre porticul bisericii
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
un înger, acela care are obiceiul să-i vorbească”. Împăratul are două vise premonitorii. „Iată ce i-a arătat îngerul Gabriel împăratului”, explică autorul. Natura participă la evenimente. Când Roland e atacat de sarazinii câtă frunză, câtă iarbă, bezna acoperă câmpia de la Roncevaux, ca la sfârșitul lumii, în schimb, când împăratul îi ajunge din urmă pe sarazini, îngerul face din noapte zi, ca să-i dea răgazul să încheie bătălia. „Cine are ajutorul lui Dumnezeu își duce la bun sfârșit treaba”, scrie
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
pentru Nae Ionescu. (Dacă acesta din urmă chiar merita asemenea acte de devoțiune e o cu totul altă discuție.) Sebastian în varianta Martei Petreu e, la urma urmelor, mai fascinant decât Sebastian în variantă proprie. În 2011, romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului a făcut, și el, vâlvă. Un roman puternic, frisonant, extras frază cu frază dintr-o dramă, se vede cu ochiul liber, personală. Depășind-o prin scris, Marta Petreu a depășit totodată și alte câteva complexe ale literaturii române. Unul
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
m-am referit, în trecere, într-o cronică de acum două săptămâni, e acela legat de romanul rural, a cărui problematică e, de obicei, destul de simplistă. (Nu e o judecată de valoare, aceasta, doar o constatare tipologică.) Cu Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, însă, lucrurile stau diferit. De altfel, au constat-o toți cei care s-au pronunțat despre carte. Și nu e o întâmplare că, în topurile anuale, romanul acesta a fost citat frecvent. De obicei, pe prima poziție. Tot în
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]