2,562 matches
-
Ce faci, Isaio? protestează Alexa. Nu se poate așa. Dacă se slobozește... noi... Ahaaa! Ai sfeclit-o... Cară-te! îi spune lui Cupcici. N-auzi?! Cupcici bolborosește ceva a mulțumire și pleacă grăbit, să nu se răzgândească... Ai greșit, Isaio! "Cârpă" aista... dacă, dacă vorbește?! spune Alexa alarmat. Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar trebui să-mi săruți mâinile, spune și un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați aflat ce-a pățit sărmanul Cupcici în noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce, cu smerenie. Ar trebui să-mi săruți mâinile! le spune apoi brusc pe un ton sever. Nici nu se va lumina de ziuă și Cârpă aista va fi la picioarele lui Vodă: "Iertare Măria ta! Nu eu! Ei! Ei!..." Alexa se pleacă, înghite în sec, îngână ușurat: Mulțămesc boier Isaia... Nu mi-am dat sama... Să-l ierte Dumnezău... Și... și să ne ierte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare erou!... Daniil zâmbește cu îngăduință, cu simpatie pentru Năzdrăvanul acela cu tuleie, mare căpitan. Omenirea are nevoie de eroi, și de sfinți are nevoie... Ștefan, amintindu-și de băiețandrul acela neînfricat și neînvins, îi zâmbește și se împiedică în cârpele ce-i atârnau la picior. Crezi că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-au mai putut... Poate, acum, alt domn, mai bun, mai pașnic... spune răsuflând greu, cu obidă și se împiedică de cârpele ce-i atârnă legate cu un curmei. Pe dracu' alt domn!! răbufnește Daniil revoltat, dar imediat se pleznește peste gură și-și face trei cruci. Doamne iartă-mă! Na, c-am sfeclit-o și eu! Închide ochii. Se reculege... Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-a fugărit pădurea toată... Un "Năzdrăvan"! Ștefan, cu piciorul pe scaun, își leagă cârpele: O sfoară ai? Am... Îi întinde un curmei și o pânză de in. Ștefan leagă cârpele. Un tril încântător de ciocârlie. Ciocârlia mea din arin: mă scoală cu răsăritul odată... Și chiar pleci? îl întreabă Daniil și îl privește lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-a fugărit pădurea toată... Un "Năzdrăvan"! Ștefan, cu piciorul pe scaun, își leagă cârpele: O sfoară ai? Am... Îi întinde un curmei și o pânză de in. Ștefan leagă cârpele. Un tril încântător de ciocârlie. Ciocârlia mea din arin: mă scoală cu răsăritul odată... Și chiar pleci? îl întreabă Daniil și îl privește lung. Trebuie! Să te fi odihnit, o zi, barem... O să mă odihnesc... Nu m-ai lăsat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Slobozește Doamne pre robul tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru oblojeală: Nu cumva ai vreo pereche de opinci? Cu cât mai ponosite, cu atât mai bine. Nu înțeleg, la ce ai trebuință de opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria ta, tot hâtru... Prea mare a fost cinstea... Numai să ai grijă de tine, Ștefane... N-ai grijă. Mie nu mi se poate întâmpla nimic, se grozăvește Ștefan. Nu știi? "Sunt fermecat!" spune și se uită la șomoiogul de cârpe legat cu sfoară, ridică piciorul veselindu-se. Mai bine așa! E grozav chiar! Pune mâinile pe umerii lui Daniil. Îl privește în ochi, lung, adânc, în tăcere... Apoi, încetișor, vorbește: Dacă nu te lași și nu te lași... nu poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și pleacă încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă! La muncă! Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai purta oare animalele jugul necesității de a ucide? Ar mai îngheța măcar o singură vrabie iarna? Ar mai tremura iepurașii zi de zi, clipă de clipă? S-ar mai chinui mielul, simbolul lui Hristos, mielul acela moale ca o cârpă, din care țiganul escroc făcuse obiectul „muncii” sale? Ar mai mieuna atât de jalnic, dis-de-dimineață, în spațiul dintre două blocuri cufundate în tăcere și indiferență, pisoiul acela abandonat? — Liniștește-te, liniștește-te, l-am întrerupt eu pe prietenul meu isterizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să dea în ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi și se lăsă să cadă pe gheață gâfâind. Rața continua să înoate în copcă. Omul se repezi spre ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de a doua tinerețe, prietenoasă, părea că ne cunoaște dintotdeauna. Avea o privire deschisă și ne-a condus pe scări, spre sala de ședințe. Era o sală urâtă, cu bănci de lemn și cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala de ședințe, urâtă și prăfuită, mirosea puternic a praf și a vechi. Mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sunt implicată direct împreună cu toți contemporanii mei. M-am simțit ca o marionetă înțepenită în măna păpușarului mort. Trebuie să învăț să mă mișc singură. Oare voi reuși? Am fost până ieri o jucărie într-un spectacol cu păpuși de cârpă. Acum păpușarul nu mai este. Sunt o păpușă (dar vie) aruncată într-un loc ostil la bunul plac al unor oameni furioși. Mă vor călca în picioare? De ce nu fug? Ce aștept? Ar fi trebuit să îmi dau seama că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde era noroiul mare, până la gleznă, dar noi am apucat-o pe cărarea din stânga, cu glod mai puțin. Și atunci am descoperit un sac, aruncat în șanț... dar nu era sac, era mama lui Vasile, moartă de beată, dormind în cârpe. Și l-am văzut pe fratele lui Vasile, care bănuise el ceva, parcă apucat de o criză, lovind în sacul acela, în mama lui Vasile, cu picioarele, cu bocancii, cu pumnii, înjurând-o brutal. Am înțeles, am plecat. A înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai scoateți și dumneavoastră ochii că de ce n-am știut că am plătit toată viața asigurări medicale, adică și operația asta. Curățenie generaălă. Într-o dimineață au răsărit ca din pământ femeile de serviciu cu găleți pline cu detergenți și cârpe noi, neîmbibate de grăsime. Frecau tot ce putea să fie spălat. Impresionați de atâta grijă, stomacele, rinichii și uterele încă nescoase, le întreabă pline de recunoștință: - Ne faceți frumos? Răspuns sec: - Nu ne țineți de vorbă și stați naibi în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în carouri ca o tablă de șah. Popovici se amuzase odată pe socoteala profesorilor Stino și Gorovei care se plimbau într-un amurg pe strada Maior Ioan, unde ședea băiatul. Ascuns în liliacul de lângă gard, Fus așezase pe trotuar o cârpă pe care o trăgea de sfoară. Absorbiți în discuții, Gorovei era cât pe ce să calce pe fantasma care i se zbătea între picioare. Ca un popic, dintr-un salt, fu dincolo de ea. Stino îl îndemna: - B... b... bdă-i la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o seară rece și umedă. Strada era slab luminată de flăcările lămpilor pe gaz. A deschis poarta casei și s-a împiedicat într-un pachețel moale. S-a aplecat și a descoperit un copil adormit, încovrigat sub un ghemotoc de cârpe. L-a scos cu ușurință. Acesta s-a mișcat, și-a frecat ochii și a bolborosit câteva cuvinte, plângând: «Mă bat, mă bat tare mult... și am fugit!». Don Giovanni recunoscu copilul; l-a văzut de multe ori cu un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru fiecare soră. Scria: «Vă rog foarte mult să înaintați în sfințirea voastră. Munciți toate, o singură inimă și un singur suflet, pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu și pentru a merita ajutorul continuu al Domnului. Fiți ca și cârpele, să aveți dragoste una față de alta, să aveți credință, credință și abandonare în mâinile Divinei Providențe. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă facă sfinte pe toate. Rugați-vă pentru mine». Don Calabria mergea deseori să viziteze surorile, pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
istorie cam încâlcită, cu un profesor de matematici care, nervos și nestăpânit, pentru că a găsit tabla plină de desene, l-a ocărât pe șeful clasei, care pretexta că a pierdut buretele, îl chema Grünberg Ariel și era deja pionier. — Ia cârpa aia de la gât și șterge tabla! i-a spus profesorul Popescu-Zorica. Grünberg l-a reclamat la cancelarie, iar eu - ca să fac pe nebunul, altfel de ce? - i-am convins pe mai mulți colegi să nege spusele șefului clasei. Pastenague mă ascultă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
la băut?“. Apoi, Pițurcă recunoaște c-a întîlnit în crucea nopții, pe coridorul hotelului unde stătea echipa națională, nu știu ce ospătar aflat în legătură cu diverși dubioși. Dar selecționerul nu crede că Mutu putea să-l bată pe respectivul cu ranga învelită-n cîrpă, că doar nu sîntem sălbatici, nu? în ambele situații, diverși ciudați s-au aflat nepermis de aproape de intimitatea unor echipe de fotbal. La Timișoara, tipi cu lanțuri, mușchi, chelii și tatuaje țin ca lotrii calea jucătorilor și îi iau la
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Crăciunescu, un 0-3 rușinos în fața lui Anderlecht într-un 5-3 încărcat de glorie. Neamțul a intrat într-un fotbal elen cu bani, dar și mustind de metehne. Banii i-a băgat în buzunar, metehnele le-a scuturat așa cum scuturi o cîrpă de praf peste balustradă, iar praful, mult, puțin, atît cît e, nu ajunge pe cămășile întinse la uscat din balconul de dedesubt. Grecia care i-a dat pas de defilare lui Figo pare în întregime opera lui Rehhagel. Niște visători
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pe Togo, iar Seleçăo încă produce strîmbături din nas, deși a marcat de zece ori în patru meciuri. Sîmbătă, cele două păsări Phoenix vor fi puse să se ucidă una pe alta. Istoria va lua leșul, îl va șterge cu cîrpa și-l va așeza în același sarcofag cu insipida Ucraina. Doar au căzut ambele pe front în sferturi, nu? iulie 2006 De ce ne uităm la Mondiale Pentru că ne aducem aminte. Iar orice Brazilia-Franța scoate din sertarul creierului banda mototolită de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
vă place mâncarea chinezească. TRADUCERE: Veți fi servit cu mâncare chinezească, indiferent dacă vă place sau nu.* METAPROPOZIȚIE: Vă rog, nu vă deranjați pentru mine. TRADUCERE: Vă rog, nu vă deranjați pentru mine, Mint obișnuit să fiu tratat ca o cârpă. METAPROPOZIȚIE: Cu toții suntem implicați în această afacere. TRADUCERE: O să avem de împărțit criticele dacă nu reușim, iar dacă reușim, eu voi fi acela care va primi onorurile. METAÎNTREBARE: Ați avut probleme până ați găsit locul? TRADUCERE: De ce ați întârziat atât
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
timp a avut loc scena aceasta după arestare? Păi, la puțin timp, pentru că un copil suge În fiecare zi cel puțin de trei-patru ori, nu? Vă dați seama că eu eram Închisă acolo fără nici o posibilitate, nici măcar să pun o cârpă rece pe piept... S-au Înroșit, s-a-nvinețit și era cât p-aci să Îi taie... Deci n-ați fost nici jignită, nici lovită În timpul anchetei? Nu, nu, nu. Doar la sfârșitul anchetei am Întrebat ce pedeapsă voi primi, că eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prevăzători. Și care mai aveau chiștoace, aveam „neagra” ascunsă la lumina de deasupra ușii și băgată de dedesubt așa... Ce era „neagra”? Un nasture cu ață, cu care poate te jucai când erai copil. Se Învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care dădeai cu nasturul metalic, și ieșea scântei, și „neagra”, cârpa aia uscată bine, făcea un fel de jar și lua foc. Ș-atuncea aprindeai țigara... (simulează cum trage din țigară - n.n.) Și neagra se punea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]