2,960 matches
-
atelierul de reparat Încălțăminte, laboratorul foto, curățătoria și cel care vindea clovni grotești din sticlă și figurine de porțelan - erau cufundate În Întuneric. Cu obloanele trase. Oricine avea o nevoie de ultim moment, pe viață și pe moarte, de un cățel scoțian ornamental, care cânta la cimpoi, n-avea decât să se Întoarcă a doua zi. Făcu un pas Înainte când femeia Începu să-și Împacheteze În pungi maldărul de feluri de mâncare de Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adoraili cum e clientela lor. Am ajuns să-l cunoaștem pe unul dintre clienții obișnuiți: Dougie MacDuff. — Rahat! Îți bați joc de mine. Steel scoase un pachet strivit de țigări. Arătau de parcă se așezase pe ele. — Doug cel Murdar, Dougie Cățelul... Scoase o țigară ușor turtită din pachet. — Cum i se mai zicea? — Doug Disperatul? — Așa. Doug Disperatul. După ce l-a sufocat pe tipul ăla cu un exemplar din Dandy. Tu probabil că erai Încă În scutece. Clătină din cap. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ochiul. — Mai gândește-te. Așa și făcu Logan. Tot drumul până la minicamera sa de anchetă. Agenta era iar la telefon, notând nume și declarații. Dat fiind că arestarea Hoitarului era În toate ziarele și la știrile de televiziune, toată lumea, cu tot cu cățel și purcel, oferea informații. Copilaș ucis, domnule polițist? Nici o problemă. Am văzut-o urcându-se Într-o mașină de gunoi Corporation. Curajoasă și imprundentă, cu tipul ăsta din ziare... Autoritățile sanitare Începuseră să-i răspundă la solicitarea de informații privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care în toți anii aceia rămăseseră la Roma, „ca să primească o educație potrivită“, după cum spunea Zaleucos. Nu putu nici măcar să deschidă gura, fiindcă întâiul născut, un băiat puternic, mai înalt decât tatăl său, îl săltă pe umeri ca pe un cățel și-o luă la fugă, râzând. Pentru Gajus fu o senzație intensă, o recunoaștere carnală și, totodată, o încredere deplină, o explozie de forță. Râse la rându-i, la unison cu fratele lui mai mare, agățându-se de gâtul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Nero. Greutatea aceea insignifiantă era puternicul, veselul său frate mai mare, mai înalt decât tatăl lor, cel care, când se văzuseră pentru prima oară, îl ridicase repede de la pământ și, râzând tare, îl luase în brațe ca pe un cățel. Toți se mirau că, văzând toate acestea, el continua să tacă. Vorbea, din vârful buzelor, doar cu tribunul însărcinat cu paza sa; iar tribunul, tot în tăcere, ca și pe insula Pandataria, încuviința. Urcă pe Tiberis, fluviul Romei, navigând încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu dobândise puterea; rămăsese un paznic tăcut, și de-acum nebăgat în seamă, al singurătății Împăratului în timpul frecventelor sale insomnii. Îl urma peste tot unde putea, mereu tăcut, era pierdut dacă Împăratul se afla departe. Ceilalți îi spuneau catulus, catellus, cățelul egiptean. Murmură: — Am văzut cu ochii mei că stropiți cu sângele cald încă al condamnaților statuile zeilor voștri. De ce? — Pentru că ei îl beau. Lucrătorii râseră. Însă discuția se întrerupse fiindcă, pe neașteptate, sosi Împăratul, împreună cu o mică escortă, traversând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Comandă: microscopul unu, se auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul era încurajator, căci atât firele de păr, cât și materiile fecale erau indicii de primă mână. Dacă s-ar găsi urme similare asupra cuiva într-un anumit loc, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
amuțiseră. Dispăru apoi în lumina orbitoare a soarelui de afară. Capitolul XVI Își vedea soțul plângând. Lacrimile mari ale părerii de rău că a trebuit să „termine mariajul”. Să termine mariajul. La fel cu a scoate gunoiul. Sau a plimba cățelul. La naiba, era mariajul nostru. Nu era un nenorocit de lucru. Dar Roy nu împărtășea aceeași convingere. Pusese ochii pe o analistă financiară scundă și durdulie și decisese deodată să o înlocuiască pe ea. Un alt șuvoi de apă jegoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ăsta e doar felul ei de a-ți arăta că te place, gânguri Stella, nefăcând nici un efort să-l gonească pe câine, care Încă o mai zgâria pe fetiță cu labele. A trebuit să intervină alarmată mama fetiței, să ridice cățelul, să i-l dea În brațe Stellei și să-i sugereze că poate acesta avea nevoie să fie plimbat. În timp ce Stella, chiar dacă Îi fusese rănit orgoliul, continua să zâmbească Încercând să n-o arate, Chanel se lăsă pe vine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lasă-te de prosti, îți iese-n cale o mare partidă. — Și eu sunt anarhistă, mătușă, dar nu ca unchiul Fermín, nu mistică. — Bine, o să vedem! - puse punct mătușa. VII „Ah, Orfeule! - zicea odată ajuns acasă Augusto, dându-i lapte cățelului -. Vai, Orfeule! Am făcut pasul cel mare, pasul decisiv: am intrat în căminul ei, am intrat în sanctuar. Știi ce-nseamnă să faci un pas decisiv? Vânturile sorții ne împing și toți pașii noștri sunt decisivi. Ai noștri? Oare pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e bine făcută, iar când iese uneori din bucătărie cu mânecile suflecate și brațele atât de rotunde... ce mai, e o nebunie! Și dubla bărbie și cutele de la gât!... Zău, e groaznic, groaznic, groaznic... „Vin’ aici, Orfeule - continuă el, luând cățelul în brațe -, ce crezi tu că trebuie să fac? Cum să mă apăr de asta până când mă voi hotărî, în fine, să mă-nsor? Ah, da, am o idee, o idee luminoasă, Orfeule! Să facem din femeia care mă persecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sărite afirmând că, dacă ar fi fost după el, ar fi dat Întregul circ sud-american, cu toate focurile sale de artificii și vată de zahăr roz, pe o singură pagină din Cehov. Un veac de singurătate doar pe Doamna cu cățelul. Nina Își aprinse o nouă țigară și spuse: —Paradoxuri. Bine. Dar ce-o să se aleagă de tine? Și adăugă: Când ai să-ți iei viața În mâini, când ai să-ncetezi să fugi? Fima răspunse: În ultima vreme am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
m-au primit nebuni de bucurie. Desfăcui pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
te joci cu un pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prea abrupte pentru el și se pictisise să parcurgă Meadfoot de la un capăt la altul. Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi o reîntâlni pe micuța Agatha, Însoțită de bonă și trăgând după ea, În lesă, un cățel pe care tocmai Îl primise la Împlinirea vârstei de cinci ani. Se opri și conversă un timp despre Îngrijirea acordată câinilor, pentru a demonstra că nu purta nici un fel de ranchiună pentru accident. Îi era dor de Tosca, rămasă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la zaruri, atunci când acesta părea încă proaspăt și imaculat... În orice caz, acum aveam douăzeci și unu de ani, mă dădeam adult, dar mai eram încă un nefumător convins când, împreună cu o fată din Krefeld, ale cărei statuete de animale - cerbi și căței - făcuseră o impresie favorabilă asupra comisiei, am fost repartizat la clasa de sculptură a profesorului Sepp Mages. Noi eram cei mai tineri. Cineva, probabil pater Fulgentius, mă convinsese de efectul înviorător al glucozei în loc de tutun, căci el era acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-o clipă lui V. tînăr: „-Tu, cînd scrii, nu trebuie să eliberezi pe nimeni. Trebuie să subjugi. Și tînărul ce am fost l-a ascultat, dovadă c-am ajuns aici. Am învins doar pierzînd. Căci iubirea e școala renunțării. Cățelul lui Pavlov învață să accepte viața și satisfacția în dragoste e abandonul. Te pregătește să te lepezi de tine. Don Juan, visul ipotetic ce apare din neant, e repetentul ce trebuie să reia cu îndărătnicie alfabetul fără să reușească însă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cum nisipul îmi fuge de sub picioare. Cred ca am țipat și am alergat către țărm. Ei, vorba vine că am alergat. Mai mult m-am târât, pentru că m-am împiedicat și am mers pe genunchi și pe mâini, ca un cățel pe patru labe! Părinții râdeau și au strigat tare la mine că, daca tot m-am udat, să mă întorc, că nu se întâmplă nimic rău acolo unde este apa mică. Încurajat și destul de rușinat, m-am întors exact când
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
atît chinezească, cît mai ales tot mai de temut. Daniela Gyrfi n-a vrut să-și cumpere chiloți de la Eforie, năutul și murăturile fac Întotdeauna casă bună (Eugen Cristea, aforist), vînd mese plus scaune tapițate sufragerie, Elena Cârstea are un cățel amorezat, Kelly Hunt e numai bună de mîncat, Liz Hurley nu renunță la chiloți, vezi coperta patru, Dan Bittman poartă În scenele erotice chiloți cu dungi verzi, O boare de cenușiu În pînzele lui Val Gheorghiu, Pentru că proaspăta soție-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pierdut. Îl salvează-un cîine alb, cîinele invers, de zăpadă, al lui Tarkovski, probabil, care-l suie-n sanie și-l trage pînă la iglu. Eschimosul Își revine, Își Îmbrățișează nevasta, se ridică odată cu camera de filmat, jos se vede cățelul, apoi ni se arată o imagine splendidă a zborului amintind de Începutul lui Rubliov, și Începe una dintre cele mai extraordinare muzici de film, This is a Film. Balonul roșu traversează straturi succesive de culori și respirații, trece prin nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinerii mai puțin vivanți, mai molîi. Un nostalgic definitiv cretin, citează o fabulă i-a apucat pe toți Grigore Alexandrescu , isprăvindu-și nenorocirea de articol cu o „factură pshiho-morală-scorpionică”. Prin aceasta se dă de Înțeles că scorpionul Îl roagă pe cățel să-l treacă rîul, dar undeva, pe la mijlocul apei, primul Îl mușcă pe al doilea și mor amîndoi. Iliescu e cățelul iar CDR-ul, scorpionul. Singurul lucru de obiectat ar fi că insecta heteropteră nu trăiește În București și nu mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
isprăvindu-și nenorocirea de articol cu o „factură pshiho-morală-scorpionică”. Prin aceasta se dă de Înțeles că scorpionul Îl roagă pe cățel să-l treacă rîul, dar undeva, pe la mijlocul apei, primul Îl mușcă pe al doilea și mor amîndoi. Iliescu e cățelul iar CDR-ul, scorpionul. Singurul lucru de obiectat ar fi că insecta heteropteră nu trăiește În București și nu mușcă decît dacă-i bagi degetu-n ochi. Națiunea Îl găzduiește pe Alexandru Ciulean, care are o observație și-o toarnă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un pampon roz, apoi mi-a prezentat-o ca fiind „sora mea mai mică, Frrramboise“ ; Copilul care și-a făcut singură poante din cutii de iaurt de carton (încercase mai întâi cutii de plastic) ; Copilul cu care mă uitam la cățelul Curaj și la SpongeBob (Buretele Bob) și la minunatele filme de poveste de la Hallmark (am și-acum în cap zeci de imagini, de cadre) ; Copilul care a plecat la plimbare pe stradă într-o rochiță la care a trebuit să
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Bellincioni, Kubelik, J. Thibaud etc. etc. Catalogul de plăci se trimite la cerere gratis și franco“. A scos pe rând câte un disc din mape, privind cu uimire emblema roșie din mijloc: „His Master’s Voice“, „Concert Record «Gramophoneă“ - cu cățelul vârându-și urechea în pâlnia gramofonului. Nici nu mai distinge bine ce scrie, literele s-au șters de vreme, nici nu e atentă, de fapt, la ce scrie, se vede cândva, în urmă, foarte în urmă, nici nu izbucnise primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a duce londonezii până la limita răbdării, scăldându-i zi și noapte în nădușeala provocată de zăpușeala lipicioasă a orașului. Privind în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]