26,421 matches
-
Mma Ramotswe se ridică în picioare și se îndreptă spre biroul la care stătea, supărată, nesigură Carla. — Știți că trebuie să faceți asta, zise ea. Luă mâna Carlei și o strânse cu blândețe. Pe piele avea pete de pe urma expunerii la căldură la altitudine și a muncii brute. Veți face asta, nu-i așa, Mma? Este gata să vină în Botswana. Va veni peste o zi-două, dacă o anunț. Puteți pleca de aici? Doar pentru câteva zile? — Am o secretară, răspunse Carla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
larg, probabil la mamă-sa - specialistă în comportamentul copilului și-n ce privește dezvoltarea capacităților cognitive, mi s-a zis - care-i fotografiază. I s-a scurs înghețată pe maieul cu dinozauri. Hi, Steve, aici e soare, te topești de căldură, te prăjești, like a roastbeef. Am mers să sărbătorim promovarea mea. Am job full time de-acum la departament, s-a zbătut Will, promotorul meu, dar și Wenda. Ne-am oferit un week-end... Altfel, o muncă infernală, tutorship, semestrial papers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dea și 8% din încasări. - Normal că se vinde! Ca wisky-ul contrafăcut și țigările fără timbru! Ai să iei mai mult decât pe Vonnegut și nu-ți trebuie nici o săptămână. A, știi, te-aș ruga să mai bagi niște „persuasiune”, căldură, textu’ englez îi cam sec. - Îl manelizez puțin, la descrierea suferințelor umane, ohh... - Așa, așa... mai lucrează din adjective. - ’nțeles! Capisci. Se face, scoatem niște lacrimi de la cititori, din stil. Da’ io tot nu pricep: chiar poate cineva folosi așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează, mă încordez, dar se-apleacă, m-atinge cu sânii. Mă desenează cu vârfurile degetelor, simt căldura cum înviorează fiecare fibră, zvâcnesc mușchii, aproape mă doare pielea, nu mai încap în mine. Cu ochii închiși, mă citește până la tălpi, din când în când mă-nțeapă în glumă cu unghiile. Nu vrea să deschidă ochii, părul i-acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă toate arcurile acelea întinse de prea multă vreme, gata să se rupă, revin încet la loc. Râde și ea, mă știe de fapt bine. - Nu vreau să plec chiar acum... - Știu... Te pun să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nici mai mult, nici mai puțin, minut cu minut și, cu toate că Încercă prin toate mijloacele să-și bea cu chibzuință apa potabilă, dușmanul de care se temea cel mai mult pînă atunci, setea, Îl asaltă În cele din urmă, din pricina căldurii Înăbușitoare și a apei sărate. MÎinile, complet jupuite, Îl ardeau cu o durere surdă, pulsatilă și insuportabilă și scotea un geamăt de fiecare dată cînd avea nevoie să apuce ceva sau să se prindă de stînci. Văzu soarele coborînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se pișe. Arunc pușca pe scaunul pasagerului și intru înapoi în infernul colonial al lui Evie. În holul, transformat în furnal se crează un tunel vântos, cu aerul rece dând buzna înăuntru pe ușa din față și urcând spre căldura și lumina de deasupra mea. Holul încă mai are măsuța aia cu telefonul saxofon de aur pe ea. Fumul e peste tot, și corul tuturor sirenelor detectoarelor de fum e atât de puternic că mă dor urechile. E răutate pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și Brandy am stat împreună. Ziua curcanului înghețat după ce-am așteptat toată vara să mă întrebe cineva ce am pățit la față și când i-am spus totul lui Brandy. Brandy, când m-a așezat pe scaunul păstrând încă căldura fundului ei și-a încuiat ușa logopedei, atunci, pentru prima dată, ea mi-a dat un nume din viitorul meu. Mi-a spus Daisy St. Patience și nici n-a vrut să știe cu ce nume am intrat pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spital, după surorile Rhea, și eu continui să strecor hormoni, Provera și Climara și Premarin, în mâncarea și băutura lui. Whisky și estradiol. Vodcă și etinil-estradiol. Era așa de ușor că era de speriat. Arunca încontinuu ocheade de taur în călduri spre Brandy. Cu toții fugeam de ceva. Vaginoplastie. Îmbătrânire. Viitor. Sari la Los Angeles. Sari la Spokane. Sari la Boise și San Diego și Phoenix. Sari la Vancouver, Columbia Britanică, unde eram niște expatriați italieni care vorbeau engleza ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Apoi Shane a fugit de acasă, îi zic lui Evie. Simplu ca bună ziua. Acum vreo doi ani, ai mei au primit un telefon cum că a murit. Pășim în spate cât putem mai aproape de porcii în mișcare, încă aburind de căldură. Pardoseala pare foarte unsuroasă, și Evie începe să-mi vorbească despre o idee pe care o are pentru un remake al Cenușăresei, numai că păsărelele și animăluțele, în loc să-i facă o rochie, îi fac o operație estetică. Muscarii îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brunea-Fox, și mai erau vreo doi care ziceau că stătuseră de vorbă cu Cocoș nu fuseseră obligați să-l întîlnească și de aceea ajunseseră la el. Pe cînd nenorociții ăia de la posturile de jandarmi înecate în praf și cuprinse de căldură, așa cum cuprinde mîlul în baltă tot ce mișcă, și numai dacă nu te miști poți scăpa să nu te îneci în el, oameni cu acareturi și puzderie de guri împrejur, trebuiau să dea peste el cu voia sau fără voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se omoară oamenii ziua în amiaza mare, iar cu dumneata n-are nimeni nimic." Tot drumul spre București s-a gîndit cum să-și întocmească raportul care să fie scurt, clar și convingător. N-a reușit pentru că a adormit din pricina căldurii și l-a trezit controlorul în Gara de Nord. Adormise cu gura deschisă și i s-a uscat gîtul. Poate chiar sforăise, dar nu mai era nimeni în compartiment de care să-i fie jenă. A doua zi s-a .prezentat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel mai periculos, arde totul pe dinlăuntrul lucrurilor și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
timp fericirii Vladiei. Și de aceea ai reușit să-l îndepărtezi într-un fel deosebit de ingenios, demn de toată admirația. Este chiar momentul să-ți mărturisesc toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțit în vîrful degetelor o furnicătură, cum i se întîmpla foarte rar și numai în Vladia, dar cum nu mai fusese de mulți ani acolo putea spune "cum nu i se mai întîmplase de multă vreme", și un fel de căldură în piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o furnicătură, cum i se întîmpla foarte rar și numai în Vladia, dar cum nu mai fusese de mulți ani acolo putea spune "cum nu i se mai întîmplase de multă vreme", și un fel de căldură în piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu ne facem zei din nimeni." Leonard Bîlbîie urmărea cu atenție nu atît discursul lui Balbo, cît reacția tinerilor ofițeri, care deveniseră mai toți palizi, cu privirea halucinată, cu admirația emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la a te strivi, cu generozitatea sa. Dacă Mihai Mihail nu-l trimisese degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prezent Coriolan Popa, care, dacă judecai simplu, făcea cam cît toți cei ce lipseau la un loc. "Știi, domnule, ăă..." Cantacuzino a ezitat o clipă, căutînd în minte numele celui cu care conversa, în general avea o memorie excelentă, dar căldura, agitația, își reveni "știi, domnule dragă, n-am făcut decît să vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard", chiar "Leo, Leo dragule", dintr-o oarecare stînjeneală, prevenitori. Basarab Cantacuzino dădea de-a dreptul, nici că-i păsa. Se îmbățoșă, îl privi ironic, cît putea el să fie de ironic după ce băuse vreo trei pahare de coniac pe căldura aia. "exploatarea idealismului? Asta-i cinism curat, domnule Cantacuzino, un cinism afișat cu, hai să-i zic, perversitatea celui care știe ce face." Basarab Cantacuzino avu o a doua sclipire în ochi, scoase un soi de muget din pieptul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu sacrificiile, care habar nu are ce este acela orgoliu, care trăiește la fel, vorbește la fel, gândește la fel în orice colț al țării, aici de ce să nu reușim?" Bîlbîie simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet spre gît. Era semnul sigur al emoției, o emoție specială, asemănătoare, probabil, cu aceea care cuprinde orice fiară de pradă cînd se pregătește să facă saltul decisiv. Locotenentul Georgescu îi oferea, se pare, celălalt fir de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceste situații propria sa viață, propria sa moarte nu aveau vreun rol de îndeplinit. Nu erau luate în considerare, nu puteau fi amestecate cu afacerile Serviciului. Era ca și cum ar fi lucrat într-o fierărie cu niște clești lungi, prin care căldura metalului încins abia se simte. O percepea, îi provoca un fior de plăcere, de îngrijorare, dar treaba lui era să răscolească jarul, să răsucească metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celor ce aveau nevoie ceea ce le era de trebuință. Asta era, un meșter care lucra cu foc și cu metal încins, în apropierea morții și a vieții, fără să fie atins nici de una, nici de cealaltă, simțindu-le doar căldura și răcoarea, ca pe niște prevestiri. Și uite că, dintr-o dată, nu putea spune ,,pe neașteptate", un șef de Serviciu trebuie să se aștepte la orice, a început să se gîndească la sfîrșit. La sfîrșitul său. De fapt a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]