18,277 matches
-
e plătit de binefăcătorul nostru căpitanul Haralampije Opujić - zise omul în mundir - care e un mare iubitor de teatru și acum se află undeva în Silezia. De aceea vă vom prezenta o bucată strașnică cu titlul ,Cele trei morți ale căpitanului Opujić". La care căpitanul Opujić rîse în hohote și se adresă actorilor: - Păi, începeți jocul, copii, pentru ca vorbelor noastre de hîrtie să le găsim odihna în visele noastre, să se înfierbînte un pic în sîngele nostru ca apoi iarăși să
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
nostru căpitanul Haralampije Opujić - zise omul în mundir - care e un mare iubitor de teatru și acum se află undeva în Silezia. De aceea vă vom prezenta o bucată strașnică cu titlul ,Cele trei morți ale căpitanului Opujić". La care căpitanul Opujić rîse în hohote și se adresă actorilor: - Păi, începeți jocul, copii, pentru ca vorbelor noastre de hîrtie să le găsim odihna în visele noastre, să se înfierbînte un pic în sîngele nostru ca apoi iarăși să cadă bolnave de viață
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Păi, începeți jocul, copii, pentru ca vorbelor noastre de hîrtie să le găsim odihna în visele noastre, să se înfierbînte un pic în sîngele nostru ca apoi iarăși să cadă bolnave de viață! După care una dintre femei zise adresîndu-se falsului căpitan Opujić, cel în mundirul francez: Strămoșii tăi, căpitane, au avut fiecare cîte o moarte. Tu nu. Tu vei avea trei morți, iată-le (atunci ea arătă către celelalte femei din trupă). Bătrîna, frumoasa și fetița, ele sunt cele trei morți
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
morți, iată-le (atunci ea arătă către celelalte femei din trupă). Bătrîna, frumoasa și fetița, ele sunt cele trei morți ale tale. Privește-le bine... - Și asta-i tot ce-o să rămînă din mine? se băgă atunci în vorbă adevăratul căpitan Opujić. - Da. Asta e tot. - Și nu e puțin! - aruncă iarăși căpitanul Opujić. Numai că, ia aminte căpitane, tu n-ai să bagi de seamă la morțile tale, ai să treci călare pe sub ele ca pe sub arcul de triumf și-
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
frumoasa și fetița, ele sunt cele trei morți ale tale. Privește-le bine... - Și asta-i tot ce-o să rămînă din mine? se băgă atunci în vorbă adevăratul căpitan Opujić. - Da. Asta e tot. - Și nu e puțin! - aruncă iarăși căpitanul Opujić. Numai că, ia aminte căpitane, tu n-ai să bagi de seamă la morțile tale, ai să treci călare pe sub ele ca pe sub arcul de triumf și-ai să-ți vezi de drum de parcă nimic nu s-ar fi
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
triumf și-ai să-ți vezi de drum de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. - Și ce-o să fie după cea de-a treia moarte a mea, cînd o să mă vampirizez pentru a treia oară? - sări dintr-o dată în spectacol căpitanul Opujić, încă o dată satisfăcut de fîstîceala comedianților și de uimirea oaspeților din han. Pentru o vreme, căpitane, atît ție cît și altora o să vi se pară că încă sunteți în viață, că nu s-a întîmplat nimic, pînă ce n-
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
avea copii, la fel cum cel care se vampirizează pentru a treia oară nu poate avea copii... În clipa aceea de sus din han se auzi un clarinet. De data asta cineva cînta Haydn - Corala Sfîntului Anton. La acele sunete căpitanul sare ca ars, întrerupe reprezentația, îi părăsește în fugă pe actori și năvălește în balconul pavat. O clipă mai tîrziu apare în sufragerie la braț cu o doamnă purtînd în mîini o perniță albastră. în decolteul adînc avea pe sîni
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
O clipă mai tîrziu apare în sufragerie la braț cu o doamnă purtînd în mîini o perniță albastră. în decolteul adînc avea pe sîni alunițe false parfumate, iar orificiul din scoica urechii era dat cu cîrmîz. La celălalt braț al căpitanului Opujić era un tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
din scoica urechii era dat cu cîrmîz. La celălalt braț al căpitanului Opujić era un tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai tăi,/ printre sîrbi
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
cu cîrmîz. La celălalt braț al căpitanului Opujić era un tînăr în uniformă de husar, cu o splendoare de păr ondulat. La vederea lor, Dunja chicoti în mînecă, iar clopoțeii de la pernița albastră a invitatei căpitanului clincheniră. Atunci se auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai tăi,/ printre sîrbi/ Inel cîntător îți dăruiesc,/ să
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
să nu mă pierzi din ochi./ Cîntătorului tău tinerețea/ nu-i luminează anii tîrzii./ Din somn groaznic vis/ mă redeșteaptă la tine/ Și treaz îmi văd inima/ răsărită în noaptea vrajbei/ Și apusă la cîntatul/ catavasiei barbare... După asemenea vorbe căpitanul făcu prezentările fiind vorba de doamna Rastina Kaloperović, din Sremski Karlovci, ca și de fiul acesteia, Arsenije, sublocotenent în armata austriacă, care, iată, întîmplător, dar grație unui fericit concurs de împrejurări, îți întîlnesc, după multă vreme, fiica și sora, pe
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Dunja își privi fratele vitreg în ochi și sărută lingura neagră din farfuria ei de parcă pe el îl săruta. Mi-a și observat tălpile", gîndi înciudată Jerisena Tenecki, din celălalt capăt al mesei, mîncînd scoici și privindu-l uimită pe căpitanul Opujić. Oare el să fie cel care mi-a ucis tatăl?" În momentul acela, de parcă auzise întrebarea, bătrînul Opujić luă paharul și se ridică să toasteze. - Mes dames, vă întrebați desigur cum de s-a putut îneca în funingine sufletul
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
de aceea trebuie să-mi ucid vrăjmașii. Dar asta e o poveste tristă iar azi e o zi veselă. Mă găsesc iar în familia mea după atîția ani, și aș vrea să beau acest pahar în sănătatea celor dragi. Vivat! Căpitanul Opujić goli pînă la fund paharul și-l zvîrli pe fereastră drept în rîu. Care căzu printre cojile de nucă care pluteau în beznă pe firul rîului. A doua zi dimineață celălalt mal al apei ieșise din ceață scăldat în
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
generație cu un an mai devreme și că deja acum sorocul era la 29 de ani. încearcă să te uiți la soare - și-ai să-l vezi ca pe un scut de aramă cu o gaură neagră la mijloc - zise căpitanul Opujić fiului său atingîndu-i în galopul calului cizma cu cizma sa. Tînărul Opujić îl privea îngrozit, dar tatăl ridică liniștit mîna arătînd în depărtare. - Iată Țarigradul! Acolo în Fanar vă așteaptă tatăl Hrisostom cu ducatul meu în sutană. I l-
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
nu imobilele, cel puțin dreptul la ele. începe, în fine, o nouă epocă de construcții, caracterizată mai întâi prin luxoase hoteluri, bănci și agenții, uriași de sticlă și oțel, apoi vile ale unor prea băftoși beneficiari ai tranziției, nu neapărat căpitani de industrie și înalți demnitari ci și strângători magistrați, vameși, agenți fiscali, polițiști, în tandem cu nu mai puțin îndreptățiții oameni de afaceri și politicieni. Bunul simț pretinde ca într-un stat în care, după lupte seculare care au durat
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
menționat parodierea blasfemică a ritualului religios, să cităm limbajul curent al torționarilor în care, indenegabil, setea sălbatică de putere se împletește cu devierea maladivă, de coloratură sexuală: "Schingiuitorii încalecă pe unii dintre noi și se prăpădesc de rîs. ŤF... vă căpitanul și comandanții voștri. Unul să nu mai iasă la tinetă fără tăbliță de săpun cu demascarea din dimineața asta. Dacă nu vreți să vă turnăm noi ciomege cu nemiluita, turnați-vi-i pe bandiți care încă mai hălăduiesc în libertate
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
perioadă 1-30 iunie 1979. Mai târziu drumurile noastre s-au Îndreptat către Bistrița, la Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, chemați de către profesorul de limbă și literatură română, Leonida Dănilă, ca să ne arată, În cimitirul orașului, mormântul mezinului familiei Eminescu, Matei Eminescu, căpitan și erou În Războiul de Independență 187778, care a sfârșit ca subprefect de Bistrița. Mormântul Îngrijit de elevii liceului, mai sus amintit, era Împresurat cu flori În culorile drapelului României (roșu, galben și albastru). Am făcut multe poze la acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Leon (Leonida) Dănilă, care, citez din memorie, suna astfel:”prea grea povară În goana unei singure vieți, mi-aduc aminte, când În Primul Război Mondial, ca tânăr locotenent cu soldații mei, păzeam malurile Nistrului la Bender (Tighina) sau ca tânăr căpitan, am fost invitat să particip la Încoronarea de la Alba-Iulia, a regelui Ferdinand I cu regina Maria. Dar mai mare fericire, decât aceea de a vedea pozele mormântului tătânelui meu, nu-mi amintesc să fi avut vreodată. Plănuisem de mult să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
acesteia Înscrisul alăturat (foto dreapta). Din acest Înscris se constată că , deși era nonagenar, avea o caligrafie de Profesorul Augustin Z.N. Pop Împreuna cu doi foști discipoli ai săi, Pompiliu Manea și Florian Ion, care se reculeg la mormântul căpitanului Matei Eminescu In fata Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud, de la stânga spre dreapta, profesorii: Septimiu Pop-directorul liceului, Octav Ruleanu, Doina Manea, Olga Popescu, Grigore Gazdac și maestrul Augustin Z. N. Pop, toți profesori de limba și literatura romana invidiat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
plajă era dispus un radar care avea misiunea de a supraveghea spațiul aerian de deasupra Mării Negre, hăt, până departe, deasupra Turciei, Bosforului și Dardanelelor. Acesta era pe atunci deservit de un colectiv de militari (ostași, subofițeri, ofițeri) sub comanda unui căpitan. Buni specialiști, niște adevărați ași În domeniu ei Își duceau existența ape malul mării relativ izolat și independent de unitatea din care făceau parte și de care erau legați numai cu problemele cu caracter administrativ. Când am ajuns acolo pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
pescari Înrăiți, unul sculpta În lemn tot felul de figurine, altul era captivat de arheologia submarină, vreo doi erau filateliști, oricum fiecare avea cel puțin cate o preocupare interesantă...Nu același lucru Îl pot spune despre un anume politruc... Cu Căpitanul m-am Împrietenit repede. Îi plăcea literatura, admira scrierile lui Jean Bart, George Sand și citea multă poezie franceză in original ( Îi plăceau mai ales Baudellaire, Vignon și Rimbaud). Ținea un Jurnal și scria poezii Încă de pe băncile liceului militar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre literatură și filozofie pe care le aveam cu Căpitanul. Deși era foarte apreciat ca specialist și militar, politrucii momentului „nu-l Înghițeau” nici cu un vapor de lămâi: „e cu capul În nori,,, dacă scrie, de ce nu scrie despre patrie, partid și mărețele realizări ale construcției socialiste”, ce găsește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de la Consiliul Politic!” Am rămas perplex, dar i-am văzut privirea goală și am vrut măcar să-l Îmbunez, dar nu am avut timp deoarece după câțiva pași politrucul s-a Întors zbierând: „N-am auzit nici un am Înțeles! Ești surd!?” Căpitanul bâigui ceva ce părea să Însemne că a Înțeles și plecă spre biroul său În trombă În vreme ce politrucul bombănind Începu un alt set de observații principale pentru o altă „victimă” ce Îndrăznise să-și lase mustață. Deși problemele ce țineau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
că a Înțeles și plecă spre biroul său În trombă În vreme ce politrucul bombănind Începu un alt set de observații principale pentru o altă „victimă” ce Îndrăznise să-și lase mustață. Deși problemele ce țineau de atribuțiile funcționale erau Îndeplinite ireproșabil Căpitanul devenise un fel „de oaie neagră” și chiar primisem un sfat să nu-l mai frecventez, că-l Încurajez În stăruința sa În greșeală”... În mod ciudat una din poeziile ce mi le citise se numea „Înecat În vorbele și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o premoniție fatală... Pe fondul unei atmosfere tensionate În jurul personajului descris mi-am terminat detașarea și am fost trimis Înapoi la bază nu Înainte de a fi atenționat că se va informa „mai sus” pentru că „practizasem cu deviatorii”. După plecarea mea, Căpitanul era ocolit de ceilalți colegi, asta tot din ordine superioare. Se Închisese și mai mult În el iar În timpul liber sta cu caietul pe malul mării și scria poezii... Mai târziu am aflat că Într-o zi l-au trimis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]