4,175 matches
-
ca egumen la mănăstirea Motru, de unde și numele Motreanu, cu care a semnat uneori. Cursul de filosofie, rămas în manuscris, și numeroasele cuvântări festive, adunate, în parte, în Cuvinte panighirice și moralnice (1826), pun în evidență un spirit iluminist. Printre cărturarii munteni din generația premergătoare revoluției de la 1848, P. a fost unul dintre cei mai radicali adversari ai instituțiilor feudale din Țările Române. Influențat de Bacon și Descartes, el este adept al „dreptului natural”, al reformelor sociale, al răspândirii culturii prin
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
desfășurându-se pe două planuri (viața și opera) și speculând interferențele dintre acestea. Construită pe o bază documentară solidă, lucrarea corectează o serie de erori biografice, reconstituie atmosfera ideologică a perioadei iluministe și oferă un portret coerent și plauzibil al cărturarului ardelean. P. nu se rezumă la factologia seacă, întrucât, pe lângă abordarea sursologică și stilistică a textelor lui Petru Maior, întreprinde o analiză complexă a gândirii autorului, relevând conexiunile invizibile dintre feluritele compartimente ale operei. Totodată, interpretarea vizează desprinderea cărturarului din
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
al cărturarului ardelean. P. nu se rezumă la factologia seacă, întrucât, pe lângă abordarea sursologică și stilistică a textelor lui Petru Maior, întreprinde o analiză complexă a gândirii autorului, relevând conexiunile invizibile dintre feluritele compartimente ale operei. Totodată, interpretarea vizează desprinderea cărturarului din contextul strict iluminist, scrierile lui Petru Maior fiind percepute ca punți de trecere către romantismul generațiilor următoare. SCRIERI: Petru Maior - un ctitor de conștiințe, București, 1973. Ediții: Ioan Slavici, Nuvele, pref. Ion Breazu, București, 1958 (în colaborare cu Iosif
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
în două culegeri de poeme, Bulevardul Șarpe (1997) și Lacul laptelui (2000). O poezie a sentimentelor dulci-amare, oscilând cu grație muzicală între tradiție și modernitate, un spațiu unde poetul pare că descoperă secretul tinereții fără bătrânețe, încheind destinul său de cărturar precum îl începuse, în jocurile calde și înmiresmate de culori dobrogene ale versului. SCRIERI: Viața și opera lui Miron Costin, București, 1975; Scriitori și reviste la Pontul Euxin, Constanța, 1997; Bulevardul Șarpe, Constanța, 1997; Lacul laptelui, Constanța, 2000. Ediții: Ștefan
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
PUȘCARIU, Ioan (10.X.1824, Sohodol, j. Brașov - 24.XII.1911, Sohodol, j. Brașov), publicist și autor de versuri. Este unul dintre cei nouă copii ai Stanei (n. Tăulea) și ai preotului Ioan Pușcașiu, fiind frate cu cărturarii Iosif și Ilarion Pușcariu. După ce a urmat școala primară în comuna natală, s-a înscris, în 1834, la școala normală germană din Brașov, trecând, peste trei ani, la gimnaziul catolic. Din 1841 s-a mutat la Sibiu, unde audiază cursuri
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
o bursă de studii din partea Episcopiei din Blaj, urmează cursuri de teologie și filosofie la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena. Acum se conturează formația sa intelectuală, P. orientându-se hotărâtor înspre filosofia raționalistă a Luminilor, devenită, ca și pentru ceilalți cărturari ardeleni, temeiul unui program de „luminare” a românilor din Transilvania în vederea consolidării culturii naționale. Idealurile sale iluministe și patriotice sunt enunțate și în programul societății studențești „Românimea cea tânără”, pe care o fondează în cadrul colegiului. Cu o bună pregătire filosofică
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
de pedagog ale lui P., ca și atașamentul și afecțiunea cu care era înconjurat. Ca profesor, publicist, autor de manuale, prin activitatea sa fără preget pentru promovarea culturii românești i s-a creat un nimb de „apostol al românismului”, în jurul cărturarului ardelean formându-se o adevărată mișcare culturală națională. În spiritul acestei mișcări și în cultul reputatului dascăl s-a format și Mihai Eminescu, în anii de școală la Cernăuți. Poetul a și locuit o vreme în casa profesorului său, citind
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
Ph. [Al.A. Philippide], „Bibliographie franco-roumaine”, ALA, 1930, 495; Șerban Cioculescu, „Bibliographie franco-roumaine”, ADV, 1930, 14267; Mihai Ralea, „Bibliographie franco-roumaine”, VR, 1930, 9-10; Perpessicius, Opere, V, 121-124; Predescu, Encicl., 714; Streinu, Pagini, IV, 53-56; Perpessicius, Lecturi, 293-295; Nicolae Scurtu, Un cărturar - Al. Rally, RL, 1986, 13; Buculei, Prezențe, 201; Dicț. scriit. rom., IV, 20-22. V.D.
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
etnografice și de filologie, care reflectă preocupările și ideile conducătorului revistei și ale principalilor săi colaboratori apropiați: fratele său, istoricul Nicolae Densușianu, și fiul său, Ovid Densusianu. Aron Densușianu publică articole ample despre cronicari și despre primele texte religioase, despre cărturarii Școlii Ardelene și despre poemele lui I. Budai-Deleanu. Tot el continuă aici violențele atacuri la adresa poeziei lui Mihai Eminescu (Literatura bolnavă, 1894), începute în Istoria limbei și literaturei române (1885). Prin articolele lui Ovid Densusianu revista își manifestă interesul pentru
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
și, cățărându-se pe grilajul de protecție, își pune capul în calea liftului care venea în jos. Moare cu baza craniului sfărâmată. Ziarele nu au relatat nimic, dar vestea a ajuns repede în mediile intelectuale. Apoi, ca în cazul atâtor cărturari români, numele lui a dispărut din fișierele bibliotecilor, scrierile i-au fost trecute în ceea ce se numea „fondul special”. Abia către sfârșitul anilor ’60 a putut să fie menționat în lucrările de specialitate. Mult mai târziu a început să fie
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
MOVILĂ, Petru (21.XII.1596, Suceava - 22.XII.1646, Kiev), cărturar. M., unul dintre fiii Margaretei și ai lui Simion Movilă, ce a domnit scurt timp în Țara Românească (1601, 1602) și în Moldova (1607-1608), se află după moartea tatălui său (1612) în Polonia, sub protecția unor nobili polonezi. Urmează școala
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
MORARIU, Leca [Alexandru] (25.VII.1888, Cernăuți - 15.XII.1963, Râmnicu Vâlcea), filolog, istoric literar, folclorist și memorialist. Familia căreia îi aparține a dat numeroși cărturari, printre care mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici. Tatăl lui M., Constantin Morariu, era preot, poet și traducător. Din căsătoria acestuia cu Elena Popescu s-au născut mai mulți copii, dintre care au supraviețuit cinci, M. fiind al treilea. Fratele mai mare, Victor
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
nou rănit, și în cele din urmă în Bosnia și Herțegovina. Avea răgaz totuși să dea tiparului volumul de povești bucovinene De la noi (1915), iar un timp îl petrece și în București, ocazie cu care îi cunoaște pe unii dintre cărturarii rămași sub ocupație. Prizonier al comitagiilor sârbi (în Muntenegru) aproape șase luni, se întoarce abia în 1919 în capitala Bucovinei, unde i se încredințează o catedră la Liceul „Aron Pumnul”. Susținător al cercetășiei, în anul următor are prilejul să-și
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
și Ciprian Porumbescu (parțial publicată postum, în 1986), tratatul Stilistica românească și cartea de însemnări Drumuri oltene. Un amplu memorial intitulat Viață, rămas neîncheiat, a fost tipărit în 2001 de Liviu Papuc, care a mai reeditat și alte scrieri ale cărturarului bucovinean, precum Hoinar (2001) și Eminescu. Note pentru o monografie (2001). Format în climatul luptei pentru păstrarea identității culturale românești a provinciei ocupate de Imperiul Habsburgic, M. își consacră și el toate puterile acestei sarcini. Ca atare, la început se
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
Constantin Ciopraga, Centenar Leca Morariu, CRC, 1988, 30; Traian Cantemir, Leca Morariu, lingvist și filolog, „Septentrion”, 1992-1993, 6-7; Satco-Pânzar, Dicționar, 147-148; N. Corlăteanu, Personalitatea științifică și universitară a lui Leca Morariu, AC, 1994, 4, 5, 8; Nicolae Cârlan, Un năpăstuit cărturar proteic, RR, 1998, 1-2; Iulian Vesper, Memorii, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1999, passim; Liviu Papuc, Leca Morariu. Viața și opera (teză de doctorat), Iași, 2002. V.D.
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
socială a românilor. După mai bine de șaizeci de ani de la moartea sa osemintele i-au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj. M. a fost un susținător înfocat al culturii și limbii naționale, în tradiția cărturarilor Școlii Ardelene. Încă în timpul studiilor a publicat o lucrare polemică în limba germană (1830), în care discuta pe larg, ca și prietenul său Damaschin T. Bojincă și împotriva aceluiași adversar, sârbul Sava Tököli, originea și caracterul romanic al limbii române
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
și Seminarul Teologic, renunță la cariera ecleziastică și devine profesor de limba latină la Gimnaziul Romano-Catolic din Brașov, unde predă din 1837 până în 1875, din 1857 fiind și director. Se află de la început printre fruntașii mișcării naționale, alături de alți tineri cărturari stabiliți la Brașov. La școala unde predă și al cărei istoric îl publică în 1859, introduce ore de predare în limba română. Contribuie la apariția „Gazetei de Transilvania”, scrie mult aici, ca și în „Foaie pentru minte, inimă și literatură
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
a celor două foi și să preia direcția (1850). Până la retragerea din presă (1878), prudența și abilitatea lui au fost salvatoare pentru continuarea programului lui George Barițiu, întemeietorul acestor gazete. Militantismul lui M., de sorginte luministă, se definește prin moderație. Cărturarul este un adept al reformelor și acordă, firesc, o atenție aparte instrucției, școlilor: sprijină deschiderea unui gimnaziu românesc la Brașov, strânge fonduri pentru o „academie română de drept”, încearcă să organizeze o școală agronomică, contribuie la înființarea societății brașovene Reuniunea
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița], 1937, 211-234; Cărturari brașoveni, 155-156; George Em. Marica, Studii de istoria și sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-lea, I-II, Cluj-Napoca, 1977-1978, passim; Dicț. lit. 1900, 597-598; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 240-242. G.D.
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
oameni obișnuiți. Retrăirea experienței vieneze prilejuiește, într-o subtilă orchestrare de planuri temporale, regăsirea de sine a autorului, care își dublează mereu relatarea cu reflecții asupra propriei deveniri. Omul evită cu discreție să-și dezvăluie emoțiile și trăirile intime, în timp ce cărturarul își face mereu simțită prezența în paginile acestui pseudoepistolar, pentru că din perspectiva celui pentru care cultura înseamnă modul esențial de a fi, Viena reprezintă un spațiu ideal. SCRIERI: Stil și expresivitate poetică, București, 1972; Istoria limbii române literare (în colaborare
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
MUNTEANU, Gavriil (1812, Vingard, j. Alba - 28.XII.1869, Brașov), cărturar și traducător. Cu tatăl său, cantor la biserica din sat, deslușește primele slove. E dat la învățătură la Alba Iulia, unde face școala normală și liceul (1823-1830), iar între 1831 și 1834 urmează la Cluj cursuri de filosofie și drept
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică, Relativ la G. Munteanu, „Țara Bârsei”, 1930, 1; Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, 1931, 90-96; Cărturari brașoveni, 150-151; Gabriel Cocora, Peneluri și condeie, București, 1978, 41-49; Dicț. lit. 1900, 595-596; Rusu, Membrii Academiei, 355-356. F.F.
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
NĂZUINȚA, revistă apărută la Călărași, bilunar, între 1 decembrie 1935 și 15 mai 1939, cu subtitlul „Socială, științifică, artistică, culturală”. Redactor-șef este Const. V. G. Grigorescu. Publicație de interes local, N. apelează la „cărturarii satelor și orașelor” pentru „o luminare a tuturor problemelor ce interesează opinia publică”. Lipsită de un program clar, revista are un caracter eclectic: tradiționalistă, didacticistă, cultivând valorile rurale autohtone, pe de o parte, deschisă spre universalitate și modernism, cel puțin
NAZUINŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
și mai cu seamă din pitagoreici și alți filosofi greci de până la Platon. Prima carte a lui N., Le Fonctionnement des concepts dans un texte inédit de Castelvetro (1977), este o restabilire însoțită de comentarii erudite a unui manuscris al cărturarului renascentist, în care acesta glosează pe marginea tratatului lui Dionysios din Halicarnas, Despre potrivirea cuvintelor. Eseistul se impune cu Anatomia suferinței. Primul pătrar (1981), text polimorf de factură originală, asociind incursiunile în filosofia culturii, în antropologie sau psihologie cu fragmente
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
în încercările proprii, el are opinii în câteva chestiuni de gramatică istorică, dialectologie, limbă literară. Istoria limbei și literaturei române (1886), manual pentru cursul liceal superior, include și astfel de incursiuni, precum și o prezentare, sumară, uscată, cu destule inadvertențe, a cărturarilor și scriitorilor. Util, aplicat, interesul redactorului față de literatura populară face din „Contemporanul” o publicație citabilă în istoria disciplinei. De pildă, cerința culegerii fidele, riguroase a folclorului este meritorie, ca și tipărirea de literatură populară din toate provinciile românești. Ceea ce publică
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]