6,191 matches
-
zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă. Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare pentru oi și vaci și alte cumpărături necesare în casă după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră și aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
apropiere îndepărtându-se de căruță. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruță, aceasta nu a mai apărut, așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când m-a văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
așa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor și tot mă uitam să-mi văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când m-a văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
primare, cititul, socotitul, istoria și geografia, cântul și desenul, regulile moralei și ale bunei cuviințe”. Aici îl are ca dascăl pe Moise Ioanette. După terminarea școlii din Câmpeni, împlinind vârsta de 13 ani, în toamna anului 1837, făcând drumul cu căruța de la Vidra de Sus, tatăl său îl înscrie la gimnaziul unic de trei clase din Zlatna, (Ampelum) vestita localitate minieră de pe Valea Ampoiului. Zlatna, orașul căruia poetul silezian de origine germană, Martin Opitz (1597-1693), “părintele literaturii germane moderne”, îi dedică
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
așa cum par a fi politicienii, Într-un costum Armâni, pe care-am dat coșarca de bani, Ceruți de unul, oarecare, ce iar m-a sunat într-o zi, Să-i cumpăr poate ceva, sperând c-am mai păstrat, În vreo căruță, ceva bani... EA, se-apropie mai mult, zâmbind și primul lucru este să mă tulbur, De parfumul, pe care nu l-am mai cunoscut, pe vreuna din cămăși, Sau pe-un pulover, pe niciun pardesiu, sau vreun costum al meu
PORTUL de COSTI POP în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341799_a_343128]
-
numai și numai acestui colțișor de lume. Pătrundem pe o stradă îngustă, străjuita de zidurile gardurilor identice, unde ai impresia că pe caldarâm auzi mersul căilor de altădat sau vezi o lume pestrița, țărani în costume populare, turci cu turbane, căruțe trase de măgari, trăsuri boierești, soldați înarmați, meșteșugari ce își vând produsele. Plimbarea pe o singură stradă ne dezvăluie aspecte complexe ale vietii din Arbănași. În magazinul pictorului Ivan Ivanov găsim o colecție bogată de obiecte vechi, vase moderne de
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
în zilele ploioase, Cu frig și vânt ce-ți fură pălăria, Mă bucurai în zilele frumoase, Când tu umpleai mereu, cu roade, glia!. Mă întristai când desfrunzeai copacii Și fugăreai pe cer bezmetici norii, Mă bucurai când ,,miroseau” colacii-n Căruțele cu saci, în fața morii! . . . Mă întristai, când mă striga mămuca: ,,Ionel, la CAP,,sortăm cartofii!” Mă bucurai, când apuca tătuca Să-mi mai repare, cât de cât, pantofii. . . Mă întristai când aveai traista goală Și anul tău era, nu prea
BA TRIST, BA VESEL... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341946_a_343275]
-
el a fost vorba de o întâmplare nefastă, care l-a marcat pe viață. Când s-a născut el, ai mei locuiau încă în casa bunicului, care se afla la marginea a orașului. Și aveau o curte mare, grădină, animale, căruțe, adică o gospodărie serioasă în care fiecare membru al familiei avea foarte mult de lucru. Într-o zi, mama a observat cum o pisică a zgâriat urechea câinelui. S-a mirat de comportamentul ciudat al animalului, dar nu i-a
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 735 din 04 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de AL.FLORIN ȚENE Îmi vorbești Îmi vorbești despre istorie cu ochii până la urechi căruța urcă oboist, trăgânduși roțile printre vorbele noastre aruncate perechi în fața obiectivului unde stăm ca la fotograf să imortalizăm, trecător, din vața noastră un paragraph. Vorbim cu țăranul ce sprijină boii, umărul său urcă dealul plin de cuvinte și nu avem
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342339_a_343668]
-
niciodată nimănui. În sfârșit îl găsise, aici, departe, la capătul lumii. Erau din nou împreună! Aducându-și aminte de accidentul nefericitului căpitan, luă motanul în brațe și coborâ cât putu de repede scările. Flăcăul îl culcase deja pe bolnav în căruță și era gata de plecare. Porniră în galop către oraș. Bolnavul horcăia și se zbătea din când în când. Ajunseră la cea mai apropiată suburbie, Watson’s Bay, unde găsiră un medic. Bătură puternic la ușa acestuia și îl transportară
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC” Nu-mi aduc aminte când și cum am ajuns la Botoșani. Se pare că doar gândul a coborât din trenul de Iași. Eram bucuros că venise primăvară și pomii înfloriți răspândeau peste oraș miresme îmbătătoare. Căruțele încărcate cu saci plini de cereale se îndreptau spre târgul de la poalele dealului și depresiunii Cozancea. Pe strada principală, îmbrăcat într-un costum negru și pălărie de fetru, m-am întâlnit cu Pincio Păun, prieten vechi, strecurat de mult în
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
fi vrut să facem mai mult, omule? Îți lipsește ceva? a sărit femeia ca arsă. N‑avem ce îmbrăca ori ce mânca? N‑am înțeles. - Că nu înțelegi tu, e treaba ta... Tu nu vezi că a început să scârțâie căruța? Ai auzit cu urechile tale că la oraș se bagă pâinea pe cartelă. Noi nu mai avem cum să luăm de acolo, că n‑avem cartelă. Trebuie să ne drămuim făina și mălaiu’ mai rău ca acu’ douăzeci de ani
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
timp de opt zile la Văcărești. Cel mai umilit a fost I.C.Brătianu, care a fost arestat la moșia sa de la Florica și purtat între baionete pe străzi, dus pe jos, de la Pitești spre Câmpulung. Argeșenii au însoțit escorta cu căruțe, trăsuri, călare, până la destinație. Represiunea ordonată de Carol arată că acesta a tratat cu toată seriozitatea mișcarea deoarece intuia foarte bine rosturile adânci, chiar europene, ale complotului politico-militar, chiar dacă nu a reușit. Acționând după capul înfierbântat al lui Al. Candiano-Popescu
O MONOGRAFIE DE EXCEPȚIE DESPRE REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/342592_a_343921]
-
înălțarea la cer a Mântuitorului, ca aceștia să nu creadă că El a fost luat la cer precum Ilie. Acesta a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, în timp ce Iisus a fost luat ca Fiul Omului; Ilie cu o căruță de foc, Iisus a fost luat de un nor, precum zice Isaia, „șade pe nor”. Ilie, la înălțarea sa, a slobozit cojocul său asupra ucenicului Elisei, în timp ce Iisus, după ce s-a înălțat la Tatăl, a făcut să pogoare asupra ucenicilor
ÎNĂLŢAREA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341568_a_342897]
-
anii ’50, o mare parte din străzile Sucevei (exceptându-le pe cele din „buricul târgului”, care fuseseră pavate încă din timpul administrației austriece a Bucovinei) erau încă niște simple ulițe prunduite. Din când în când, atunci când gropile se adânceau, iar căruțele și puținele automobile care circulau la vremea aceea nu mai răzbăteau prin băltoacele și noroaiele care se formau în urma dezghețului sau a ploilor, camioane rusești, „Molotov”, aduceau prundiș din albia râului Suceava, pe care-l descărcau la marginea drumului, iar
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
limba-n gură” (așa cum scria Liviu Marian ), apă adusă de la cele trei șipote, mulți locuitori nu aveau încă apă curentă în propria ogradă și o aduceau cu gălețile din vecini, sau de la cișmelele instalate la colț de stradă. Câte o căruță beteagă (sau mai târziu, o mașină hodorogită) trecea săptămânal și ridica gunoiul menajer pe care oamenii îl scoteau în fața porților. Obicei oarecum nou și urban pentru că, înaintea acestei măsuri de preluare organizată a resturilor menajere, străzile mărginașe aveau fiecare propria
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
cereau și dreptate! Iar el era singurul care putea să le ridice chemarea din tină spre văzduh... Altfel nici că se putea! Omul deshămă tretinul, spunându-i încetișor cât de rău îi pare pentru truda lui, apoi îl duse la căruță punându-i la gât straița cu boabe. Căluțul tare se minună! Cum?! Primea acum răsplata, îndeobște, sorocită la amurg?! Da! Da! îi răspunsese fără glas stăpânul ajuns depărtișor, chiar în locul unde opriseră a odihnă mai adinenea. Ronțăind la dulceața sățioasă
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
zile din viața sa desfășurată pe fundalul plânsetelor obidiților sorții, la care participă și natura și câinele Azor, rămas în părăsire: „Era o zi mohorâtă umedă cu vânt rece care aducea spicuiri de ploaie cu zăpadă, lumea plângea mergând în urma căruțelor prin noroaie și atmosfera de bejenie copleșea și pe cel mai dur om... Îmi iau rămas bun de la părinți și rude convinși că nu ne vom mai revedea decât pe lumea cealaltă și noaptea dorm ultima dată, singur în casa
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
sătenii. În ajun, sâmbăta, se împărțeau oăle, iar luni, se împărțeau străchini cu păsat, sau pilaf de orez, ori orez cu lapte peste care se punea praf de scorțișoară. Oamenii se pregăteau de dimineață și plecau la bâlci, fie cu căruțe cu cai, fie cu care cu coviltire trase de boi, iar unii oameni, chiar pe jos. Cei opt kilometri de străbătut între Țigănești și Alexandria nu erau o piedică. Oamenii lustruiau hamurile cailor, le puneau clopoței, țesălau animalele, lustruiau coarnele
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
fie cu care cu coviltire trase de boi, iar unii oameni, chiar pe jos. Cei opt kilometri de străbătut între Țigănești și Alexandria nu erau o piedică. Oamenii lustruiau hamurile cailor, le puneau clopoței, țesălau animalele, lustruiau coarnele boilor, curățau căruțele și carele și împodobeau animalele ca pentru o mare întrecere. Sunau zurgalăii cailor, trozneau bicele și cu voie bună luau calea spre bâlci, cu întreaga familie. La bâlci era un amestec de fel de fel de vânzări-cumpărări și distracții. Aici
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
ei erau uneori și maturi care, împinși de consumul unui pahar în plus și cu mare poftă de viață, se împodobeau și ei ca și cei mici. Cea mai mare forfota era la plecare. Oamenii se îmbulzeau printre care și căruțe, biciurile trozneau, bărbații chiuiau, alături de vocile oamenilor care se strigau sau vorbeau mai tare și peste tot era un du-te vino, hărmălaie și praf. Unii tineri, cu prea mare dispoziție, fugăreau bieții cai, încât ajungeau acasă în spume, de-
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
ridicând a dispreț capul când trece peste iarba de la marginea lui, niște forme vegetale încărcate de praf ca brazii din abecedar de nea. O urmez. Drumul este brăzdat, de-a lungul, de două șanțuri lăsate de roțile remorcilor și ale căruțelor. Fundul lor e ca asfaltul, neted și dur. Puțin mai departe este o vale, să zicem vale, o adâncitură mai joasă cu o șchioapă decât restul tipsiei, dar e o vale și are o culoare cafenie care mă hipnotizează. Pășesc
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
binelea. Pașii lui treceau viguroși pe ulițele satelor, ori prin vâlcele și păduri. Într-un loc văzu, la marginea drumului, un căruț răsturnat în șanț și pe nefericitul căruțaș care se ruga de el stăruitor să-l ajute să repună căruța pe drum. Dar el n-avea timp de asta. Altădată! Trecu și pe lângă o biserică pravoslavnă unde preotul tocmai slujea la altar, deși era miercurea, pesemne era vreun sfânt în ziua aceea. Oșteanul nostru, deși era crescut într-o casă
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]