KorAP: Find »[drukola/base=căsca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...102 >

2,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

capului. Ce-ai zice de-o pieptănătură ca asta? Helen numără Încă o dată ochiurile. — Șaisprezece, șaptesprezece, zise ea, apoi se uită la poză. Nu-i rea. Însă nu mi-ar plăcea să-l aranjez și rearanjez de fiecare dată. Viv căscă din nou. — Ei, atîta lucru tot mai am - timp. Mai stătură și se mai uitară la paginile de modă cîteva minute, apoi se uitară la ceas și oftară. Helen făcu un semn pe tiparul din hîrtie și-și rulă lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Pe sora Malone. O lance În inimă. — O lance? În Hampshire? — Unul din trofeele africane ale colonelului. — Ha! Asta o să-l Învețe minte. Și a fost groaznic? — Teribil. — Cu mult sînge? — Găleți. Dar tu ce faci? Strigări de nuntă? Helen căscă. — Nu prea, nu... Nu avea nimic de spus. Dorise doar să audă vocea Juliei. Urmă una dintre acele tăceri telefonice cu paraziți, În care se amesteca pe fir slabul pîrÎit electric al altor conversații. Apoi Julia vorbi iar, pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ușa. Stătură o vreme, așa cum făceau de obicei, uitîndu-se la perucile din vitrina peruchierului, hotărîndu-se asupra celor pe care le-ar cumpăra, dacă ar fi cazul, și rîzÎnd de celelalte. Apoi o luară Împreună pînă la colțul lui Oxford Street, căscînd În clipa În care-și spuseră la revedere și strîmbîndu-se comic la gîndul că or să se Întoarcă a doua zi să ia totul de la capăt. După aceea, Viv o porni agale, de parcă n-ar fi avut nici o treabă, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent... Buricul Impertinent! Sună ca numele unei cîrciumi de pe litoral, nu crezi? Își mișcă picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă să cadă. — Julia, mă iubești? murmură În timp ce-și schimbă poziția. Julia Închise din nou ochii. — Bineînțeles că te iubesc, spuse ea. Stătură un timp așa, fără să vorbească. Țevile trosneau, răcindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cînd m-ai privit. — Asta s-o crezi tu. Ochii femeilor nu sînt niciodată la fel. SÎnteți ca pisicile. Toate. Îi gîdilă fața pînă ce ea făcu ce o rugase și deschise ochii din nou. Dar, de data asta Îi căscă, făcînd-o pe toanta. — Nu așa, zise el. Atunci ea Îl privi normal. Așa-i mai bine. Fața lui avea o expresie blîndă. Ai ochi frumoși. SÎnt superbi. Prima oară ți-am remarcat ochii. — Credeam că te-au atras picioarele. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși, cîntece vechi: Nu-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de inimă. Își scoase pudriera, Își pudră fața și-și Împrospătă rujul. Dintr-odată, traficul deveni infernal. Reggie Încercă o altă rută, prin Poplar și Shadwell, dar și pe-acolo era rău. În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ochi și se uită printre degete. Și era adevărat. Bărbatul și femeia dispăruseră și la masă era un cu totul alt cuplu. Bărbatul acesta avea părul de culoarea nisipului și-și Îndesa În gură cartofi prăjiți dintr-o pungă. Femeia căsca, bătîndu-și ușor gura cu o mînă albă și grăsulie. Ceilalți vorbeau Între ei, priveau Îndărăt spre bar sau spre apă - de fapt se uitau În toate direcțiile, dar nu la Duncan. Duncan respiră ușurat și-și lăsă umerii să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să-și iasă din sine, ușurată. Așteptatul, se gîndi Kay, era partea cea mai neplăcută; nu se obișnuise deloc cu asta. CÎnd se dădea Alarma, la cîteva minute după ora zece, se simțea mai bine. Se Întinse În scaun și căscă din plin. — Aș vrea doar cîteva fracturi simple În seara asta, Îi spuse lui Mickey. Nimic prea sîngeros; am avut parte de suficient sînge și măruntaie În ultima vreme. Și nu cineva prea greu. Săptămîna trecută era să-mi rup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ultima vreme. Și nu cineva prea greu. Săptămîna trecută era să-mi rup spinarea cu polițistul ăla din Ecclestone Square! Nu, cîteva fetițe slabe cu genunchii rupți ar fi foarte bine. — Mie mi-ar plăcea o bătrînică drăguță, zise Mickey, căscînd la rîndul ei. Stătea Întinsă pe podea, pe o saltea de campanie, citind un roman cu cowboy. O bătrînică drăguță, cu o pungă cu dulciuri. Tocmai lăsase cartea jos și Închisese ochii cînd Binkie, șefa stației, intră În sală bătînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
erau deja acasă. O’Neil, fata cea nouă, Îi bandaja mîna lui Hughes. — Nu așa de strîns, scumpete. — Îmi pare rău, Hughes. — Ce se-nîmplă? Întrebă Kay așezîndu-se lîngă ei. — Asta? zise Hughes. O, nimic. O’Neil Își face mîna. Kay căscă. Era Întotdeauna o greșeală să stai jos Înainte ca semnalul de Încetare a pericolului să fie dat, dar brusc se simți moartă de oboseală. — Cum a fost schimbul? Întrebă ea, făcînd un efort să stea trează. Hughes dădu din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
auzită. — E nevoie de o singură ambulanță, zise ea, În partea de nord din Sutherland Street. Cine a sosit de mai mult timp? — La naiba, zise O’Neil scoțîndu-și un ac de siguranță din gură. Eu și Cole. Cole? Cole căscă și se ridică În picioare. Nimeni nu se mai veselea. — Bravo, fetelor, zise Kay așezîndu-se mai bine În scaun. — Da, la revedere, fetelor! zise Hughes, Împingînd În sus bandajul de pe un ochi. Puneți-i o atelă din partea mea! — O clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
așa e! — Este? Îl Întrebă Fraser pe Duncan. — Da, zise Duncan, cînd te afli aici. La fel ca toate celelalte lucruri care sînt ale altora. Tot ce contează, vreau să spun: lucrurile plăcute, dar și neplăcute... — La dracu’, zise Giggs căscînd. Vorbești ca un bătrîn condamnat la moarte, fiule. Ca un viețaș, al naibii vorbești! — Cu alte cuvinte, spuse Fraser, faci tot ce vor ei să faci. Garnish și Daniels, vreau să zic, și Churchill, și toți ceilalți. Renunți la dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
E un alt gen de uniformă. Julia se strîmbă. — Detest pasiunea asta pentru uniforme. Uniforme, brasarde, medalii. Credeam că tocmai acestui impuls militar, care a răsărit În Germania, ne-am Împotrivit! Sorbi ceaiul și apoi fu pe punctul de a căsca. Dar probabil că iau lucrurile prea În serios. Se uită la Helen peste buza ceștii. Ar trebui să fiu ca tine: adaptată și așa mai departe. Helen se holbă, surprinsă să constate că Julia Își formase o idee despre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot sta liniștiți? Tacă-vă gura! strigă el, izbind peretele. — N-are rost, spuse Duncan căscînd. Nu te pot auzi. Acum o caută pe Stella, ascultă. Cineva Începuse să strige: Ste-lla! Ste-lla! Duncan credea că era un băiat pe care-l chema Pacey, la etajul doi. Ste-lla! Am să-ți spun ceva... Ți-am văzut păsărica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Într-un cuvînt; părul Îi era puțin electrizat, ca la un copil adormit. Stătu Întinsă puțin, clipind, apoi se săltă mai sus În pat și-și trase perna la ceafă. Făcu aceste mișcări destul de anapoda, nefiind total trează, iar cînd căscă, Își puse mîinile pe față și-și duse degetele la colțurile ochilor să dea la o parte cojile din timpul somnului. Ochii Îi erau ușor umflați. — Nu te superi că te-am trezit? o Întrebă Kay. Era sîmbătă, destul de devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Julia Își fumă țigara gînditoare, dar fără să vorbească, apoi apăsă scrumul În scrumieră și se ridică În picioare. — Kay Își dorește o nevastă, spuse ea și zîmbi. Întotdeauna și-a dorit. Cu Kay trebuie să fii soție sau nimic. Căscă, de parcă ideea o plictisea peste măsură; apoi se duse la fereastră și trase perdeaua. Helen văzu că În scîndurile acoperite cu talc cenușiu erau mici spărturi, și Julia Își lipise ochiul de una, Încercînd să se uite afară. — Nu detești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de pămînt expus, de spațiu nenatural. Trotuarele erau mărginite de garduri și Împrejumuiri din lemn, dar Helen Își dădu seama că gîndurile Îi lunecă dincolo de panourile de lemn, la moloz, la obiectele distruse și arse, la grinzile dezvelite și subsolurile căscate În gol, la cărămida strivită din spatele lor. Merse Împreună cu Julia fără să scoată o vorbă, copleșite de stranietatea locului. Se opriră la poalele catedralei și Helen se uită În sus, Încercînd să refacă profilul siluetei imense, neregulate pe fundalul cerului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
urcă lîngă ea. — A trecut de ziua ta, mă tem. Două. — Ești bine? Fără nici o zgîrietură. N-am ieșit. Bethnal Green și Shoreditch au preluat totul. Helen o luă de mînă și-i strînse degetele. Mă bucur, zise ea. Kay căscă. — Mai bine aș fi ieșit. Am petrecut noaptea făcînd cuvinte Încrucișate cu Mickey și Hughes. O sărută pe obraz, apoi se dădu pe lîngă ea. Miroși a săpun. Helen se cabră. — Chiar așa? — Da. Ca un mînz. Ți-ai mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gol, decît s-ar fi simțit dacă ar fi fost complet gol. Numai o curvă stătea așa. Dar cînd se Întinse pe canapeaua plată și tare, se simți prost, dar În alt fel - ca un pește cu branhiile și gura căscate pe masa vînzătorului de pește. — Să vă dau o pernă, spuse domnul Imrie, evitînd cu grijă să se uite la coapsele goale. Și acum, dacă ați vrea să vă săltați puțin? VÎrî un prosop Împăturit sub fundul ei - ridicîndu-i puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cam patruzeci de minute cu fața mai mult sau mai puțin În poala unui bărbat, care se simțea extrem de stînjenit... Cel puțin, bărbatul ăsta părea a fi În largul lui. Se sprijinise de blatul care susținea chiuveta și Începuse să caște. Căscatul se transformă Într-un fel de geamăt gros, ca un iodomnul er fals, iar cînd termină, Își puse țigara Între buze și-și frecă obrajii - aproape inconștient, cum Își tratează toți bărbații fața, nu și femeile. Apoi trenul Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Dumnezeu... O făcea să rîdă. Băieții de vîrsta ei cu care se Întîlnea nu vorbeau decît despre război, despre tipurile de avioane și nave, despre pariuri din armată și certurile de la marină. El trecuse de faza asta. Nu se lăuda. Căsca și-și freca ochii, și Însăși oboseala lui era atractivă. Îi plăcuse felul matur și nepretențios În care spusese „cînd eram puști“. Îi plăcuse cum Îi rostise numele, că se gîndise, și apoi zisese că i se potrivește. Îi plăcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și fumă jumătatea rămasă. Demolarea continua. Din cînd În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi, roșii, și limbi de foc care se rostogoleau. Uneori Mickey venea să stea lîngă Kay și să caște. De două trei ori, Helen se agită, bolborosi sau vorbi destul de clar: — Ești acolo? Nu te văd. Unde ești? — Aici sînt, răspundea Kay de fiecare dată, și-i strîngea mîna mai tare. — O să fie a ta pe viață, zise Mickey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420

în istorie un exemplu de națiune care să fi epuizat toate schimbările pe care o astfel de lege i le-ar fi impus; fiecare națiune s-a confruntat cu unele extreme, dar s-a întors de pe marginea prăpastiei care se căsca înaintea sa și fie că s-a apropiat de Biserica catolică, fie a căzut în prăpastie. Lăsînd însă deoparte acest caz de moarte prin apostazie și întor-cîndu-ne la celelalte două rele ale națiunilor creștine, tirania și conjurația împotriva Statului, cred

Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

când reușisem, am auzit un sunet de parcă ceva se sfâșia. 6.25 după-amiaza. Am deschis fermoarul și am dat să-mi trag din nou rochia pe mine. Atunci am văzut: o crăpătură nimicitoare - și folosesc adevăratul sens al cuvântului - se căsca în partea din spate a rochiei. Nu mai puteam să mă îmbrac cu ea și, în nici un caz, nu putea fi reparată. Patrick o să vină în treizeci și cinci de minute. Disperată, am alergat spre camera lui Jazz și am bătut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

atît de curînd? Încă nu s-a Întîmplat nimic. — Ba cred că s-a Întîmplat deja totul, i-am replicat. Nu vă faceți griji, o să stau pînă la final. Păreți foarte neliniștit, spuse Blanche Îndreptîndu-mi cravata. Înțeleg că ți se cască un mormînt la picioare, dar nu Încăpeți acolo, chit că ea era așa un vlăstar micuț. De fapt, aproape că le-ar fi ajuns un sicriu de copil. Aș fi vrut să fie și fratele dumneavoastră aici, domnule Prentice. Bibi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]