2,283 matches
-
înspăimântat că locurile lor de baștină vor rămâne în uitare și generațiile viitoare vor afla despre trecutul țării doar sinteze seci în interpretarea comenzilor politice ale vremii. Că bine zicea marele Nicolae Iorga: Istoria României va fi completă când fiecare cătun va avea scrisă istoria sa! Și mi-ași dori ca acest Istoric și evocări la capăt de veacuri și milenii să constituie o imagine vie despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
să dea o satisfacție parțială Îngrijorării guvernelor din țările cu granițe comune, suficient ca să se liniștească pentru un timp reclamațiile. Nu ne aflăm aici ca să facem ce vor ei, spuse cu autoritate prim-ministrul, Vor mai rămâne În afara planului micile cătune, fermele, casele izolate, observă ministrul de interne, Pe ăștia Îi lăsăm În pace, să facă ce vor, știți bine, dragă domnule ministru, din experiență, că e imposibil să pui câte un polițist lângă fiecare cetățean. Timp de două săptămâni planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atârnară la fereastră și, În timp ce goneau muștele de pe fața mortului, așteptau medicul care urma să certifice decesul. Trebuie să recunoaștem că ideea nu numai că era eficientă, dar era și de maximă eleganță. Medicii din fiecare oraș, comună, sat sau cătun, cu mașina, cu bicicleta sau pe jos, nu aveau decât să străbată străzile uitându-se după drapele, să urce la locuința respectivă și, după ce constatau decesul prin simpla observație, fără ajutorul instrumentelor, Întrucât alte examene mai amănunțite ale trupului deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
început ar trebui ca acestui personaj să i se dea un nume. L-aș numi U. Jugo de la Raza; U. este inițiala numelui meu de familie; Jugo, primul nume de famile al bunicului meu dinspre mamă și cel al vechiului cătun Galdácano, din Biscaya, de unde se trăgea; Larraza e numele, tot basc - ca și Larra, Larrea, Larrazabal, Larramendi, Larraburu, Larraga, Larreta... și multe altele -, al bunicii mele dinspre tată. Îl scriu La Raza ca să fac un joc de cuvinte - gust conceptist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de smarald, pe lângă Ascain, și la poalele muntelui Larrún - alt derivat de la larra, pășune -, ar peria cu privirea verdele odihnitor al câmpiei natale îndesate de o tăcută tradiție milenară și care aduce uitarea istoriei amăgitoare; ar trece pe lângă acele vechi cătune ce se privesc în undele unui râu liniștit; ar auzi liniștea abisurilor omenești. L-aș face să ajungă până la San Juan Pie de Puerto , de unde este acel singular doctor Huarte de San Juan, cel cu Examen de ingenios, la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu mai există „, s-a spus, ca și cum cu astfel de pacte s-ar nărui munții de stâncă milenară -, și mă duc în satul Biriatu, oază de pace. Acolo, în Biriatu, mă așez o clipă la poalele bisericuței, peste drum de cătunul Muniorte, unde tradiția locală spune că locuiesc descendenți bastarzi ai lui Richard Plantagenetul, duce de Acvitania, care ar fi urmat să fie rege al Angliei, faimosul Prinț Negru, cel ce-a sărit în ajutorul lui don Pedro cel Crud al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanță cu esența sabi-ului. Întrebările fundamentale primesc răspuns, pentru cei interesați de acest aspect. Sugestivitatea pe care o inspiră, după atâtea rânduri așternute pe hârtie, consider că este convingătoare. Corneliu Traian Atanasiu Cătun părăsit - încă mai cad cireșe pe banca de lemn Acest micropoem are multe virtuți de haiku, imagistică pregnantă și prezența, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul nostru, cireașa). Cu economie de mijloace poetice, se conturează o
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
fondul principal. Este adevărat, cireșele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor șapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune convingător existența unei lumi în disoluție temporală (cătunul vechi, părăsit, depopulat), o mișcare pregnantă, în sens descendent, (căderea cireșelor, dar și a oamenilor care s-ar așeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere și o falsă „veșnicie” născută la sat, banca de lemn și omul (aparent
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
o luase. Vântul îi bătea în geam cu ramurile dezgolite de frunze, de parcă ar fi vrut să-i cânte un cântec de leagăn, să-i mai îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar o dată pe lună. Fiind la început de decembrie, era așteptat să sosească. Toți copiii din acel cătun erau nerăbdători să-l vadă, deoarece pregătiseră scrisori pentru Moș Crăciun și se adunaseră
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar o dată pe lună. Fiind la început de decembrie, era așteptat să sosească. Toți copiii din acel cătun erau nerăbdători să-l vadă, deoarece pregătiseră scrisori pentru Moș Crăciun și se adunaseră la marginea satului, unde așteptau nerăbdători. Eu i-am cerut Moșului să-mi aducă un trenuleț. Eu vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pentru tine. Imediat îți vor fi aduse. Daruri? Pentru mine? întrebă Moșul foarte surprins, în timp ce spiridușul aduse cadourile. Dar eu n-am primit niciodată daruri de la nimeni! Cine le-a trimis? întrebă din ce în ce mai surprins și mai curios. Niște copii din Cătunul Îndepărtat. Niște copii?! Dar ei întotdeauna mi-au cerut cadouri! Ce înseamnă asta? întrebă uluit, în timp ce deschise o scrisoare la întâmplare și citi. Dragă Moș Crăciun, Am aflat că ești bolnav și nu vei putea veni anul acesta să împarți
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
totul la punct, în câteva ore pornim la drum cu daruri pentru copiii din lumea întreagă! Apoi, ca pentru sine își șopti în barbă: pentru acești copii am să pregătesc un dar special. În seara de Ajun, deși copiii din Cătunul Îndepărtat știau că nu va veni Moșul, au împodobit bradul, s-au așezat în jurul lui și au început să cânte colinde. Deodată, se auzi clinchet de zurgălăi și apăru Moș Crăciun. Ho! Ho! Ho! Crăciun fericit! Moș Crăciun! strigară copiii
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
an Ca din duh curat și sfânt Să faci rugă-n blând elan, Fără griji de pe pământ. * Imităm fidel pe alții În ce-i bun și ce nu-i bun, De se miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul firii, Simțul de creștin ’n-orbire! Dumnezeu e al iubirii. Asta știu și asta cred; Nu schimba legea zidirii, Imitând un patruped! „Ce-i în mână nu-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de cuib în mahalaua unde se aciuase tânărul Lavrentie. A încercat Iosif chiar să-l dea la școală, dar junele Goncea nu prea avea îndemnare de inimă spre învățătură și studiu. Se trăgea mai mult pe lângă lingurarii lui Brandaburlea, din cătunul de peste deal. Acolo, în sălașul lor, se simțea cel mai bine. Când a mai crescut, s-a aciuat pe lângă legiunea de jandarmi și, până la urmă, l-au trimis la o școlă la Pitești. A făcut și ultimul an de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mari cu flori și, în mijlocul lor, semnul acela, piatra kilometrică, cu distanțele scrise pe ea. De unde or fi scos-o și pe aia? - Poate era, dar nu ați observat voi borna. - Cum să fie, pufni ea. Treceam aproape săptămânal prin cătunul lor. Nu era decât stejarul și crucea. Acolo murise unul când cu colectivizarea, cu strângerea armelor. L-au găsit spânzurat în stejar. Și cu două pistoale, unul în mână, altul atârnat de gât. - Cincizeci și opt, șaizeci, pe-atunci parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dai seama? Nu-i răspunse. Urmărea cum dincolo, peste Dunăre, noaptea încolăcise de-acum turla bisericii. Lumina care încă o mai scălda se răsfrângea în ape vâscoase, de sânge negru, închegat. - Îți spun, am fost de față, continuă ea. Tot cătunul se jura că în viața lor nu văzuseră vreun stejar sau cruce. De când se știau acolo fuseseră flori în jurul pietrei de hotar. Cei mai bătrâni își aminteau chiar că voiseră părinții lor să facă o biserică acolo, dar cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trăsnete, înșirate de-a lungul drumeagului. Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul de care răspundea tatăl ei. Îi venise așa, dintr-o dată, amintirea întâmplării de demult, dintr-un fel de zădărnicie a vorbelor. Mergea lângă el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul de care răspundea tatăl ei. Îi venise așa, dintr-o dată, amintirea întâmplării de demult, dintr-un fel de zădărnicie a vorbelor. Mergea lângă el, îl simțea alături, îl cercetase tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar l-au găsit spânzurat cu pistoalele în mână. În noaptea aia tot cătunul nu fusese acasă. Cu mic cu mare ziceau că se duseseră peste deal, la Ghimpătura, unde stătea să moară un staroste de-al lor. - Biserica aia, de dincolo, își aminti dintr-o dată Tomnea, se povestește că a fost făcut| în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sufletul lui, mai fierbinți decât toate flăcările lumii, ardeau și gândurile ale căror săgeți încenușau zăpada, de a-i aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta și aștepta, Luna se ridică încet și, fără să-și arate obrazul celălalt, pluti o clipă pe deasupra școlii, prilej pentru ca toți liliecii să țâșnească din hornuri. Îl vedeam pe Fați cum aleargă pe străzile cătunului, numerotate de la 1 la 8, cum bate în obloanele closed ale farmaciei, cum sare ca un animal de pradă peste gardurile de sârmă ghimpată, fără să le atingă, urmărit de rafalele de mitralieră cu gloanțe din trecut, cum, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parașutau alimente și aparatele de bord indicau 46o 16'' 11' lat. N și 27o5''44' long. E, puneau dereglările pe seama magnetismului ridicat. Da, spuse Satelitu, 27 de ani am făcut până acasă și, apucând odgoanele cu ambele mâini, porni, cu cătunul smuls cu greu din pământ, înapoi, la drum... D acă am urât ceva mai mult pe lume a fost școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era silă de mine însumi, de foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
2/12) BISERICA DIN PERGAM, S-A CONSTATAT MULTĂ ACTIVITATE. 7. ÎN EA LOCUIA CINEVA STRĂIN. Medic Legist, Rodica Crasas * * * L a doi ani după plecarea zagnaților din Siberia, Liuba se trezi într-o zi de joi în căsuța din cătunul de lângă Irkuțk, fix la ora trei dimineața și la ivirea zorilor, se ridică străluminată de o înfricoșătoare hotărâre, Am să-l caut. Și dacă nu-l găsesc, am să-l caut și după moarte spuse ea cu glas tare între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sa. De asemenea, au văzut pe bucata veche de hârtie că există niște tuneluri care duc în interiorul unei incinte împrejmuite de garduri. Cea mai apropiată intrare în acestea se găsea în pădure, la vreun kilometru distanță. Au lăsat în urmă cătunul și au alergat spre lizieră. Acolo trebuia să fie mai feriți de vântul aspru și de ger. Ajungând lângă primii copaci, s-au putut minuna de imensa înălțime a acestora, întrucât țâșneau înspre văzduh câte vreo cincizeci, o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]