2,267 matches
-
Biserica din Brătia, cu hramul Sfânta Treime, a fost biserica parohială a localității Brătia, cătun inclus în anul 1968 în satul Axintele. Biserica este situată în mijlocul cimitirului ce se vede pe dreapta drumului județean Coșereni-Axintele. Arhitectura este de tip sală accesul făcânduse prin pridvorul scund și mic. Unica turlă, așezată pe pronaos, este de tablă
Biserica Sfânta Treime din Brătia () [Corola-website/Science/308791_a_310120]
-
(n. 25 decembrie 1914, în cătunul Râturi (azi Livada Beiușului) din comuna Mizieș, județul Bihor - d. 20 iunie 1989 Livada Beiușului) a fost un poet și deținut politic din România. Părinții săi, Constantin și Maria, erau buni gospodari și creștini respectați în sat pentru cinstea și
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
fost al 8-lea din cei 14 copii care au supraviețuit din familia preotului Ilie Henția (vezi capitolul Controverse, incertitudini), căsătorit în 1896 cu Ana (n. Dăncilă) din Răchita, Alba. S-a născut la 1 februarie 1848 în comuna Sebeș, cătunul Sebeșel. Încă de pe băncile școlii comunale, Henția a manifestat o deosebită atracție pentru desen. După absolvirea școlii primare, în 1862 Sava Henția s-a stabilit la București, adus fiind de unchiul său dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu (sau după Ion
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
în Bulgaria), fiind al cincilea dintre cei nouă fii ai țăranilor aromâni Stere și Zoița Derdena. În septembrie 1940, ca urmare a cedării Cadrilaterului cu schimb de populații, familia Derdena s-a mutat, întâi,în satul ialomițean Pribegi,apoi în cătunul tulcean Caugagia. Clasele primare le-a urmat la școala din Caugagia, între anii 1941 și 1945, iar cele secundare, între anii 1945 și 1952, la Liceul „Spiru Haret” din Tulcea, fiind elev mediocru. Trecută abuziv în rândul chiaburimii, în 1948
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
absolută este de 567 m. Este cea mai lungă peșteră din Munții Trăscăului. Se poate ajunge la ea pe drumul național DN75 Turda-Câmpeni, până în localitatea Sălciua de Jos, iar de aici pe drumul comunal parțial asfaltat, circa 5 km până în cătunul Sub Piatră. Huda este un regionalism ce înseamna cale îngustă, groapă, gaură în pământ, peșteră sau adăpost. Papara poate avea la origine latinul papă ce înseamna conducător religios, preluat în limbile "barbare" papar. Deci Huda lui Papara ar putea înseamnă
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
în categoria binecunoscută a ofrandelor din peșteri. Solomonar, solomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românești. Stăpâni ai vanturilor și călători prin nori, solomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales in stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice. Ei se trag din vechii preoți asceți traco-geti - kapnobatai călători prin nori sau umblători prin fum, cei care săgetau norii spre a
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
de ploie și balaurii lor. În peștera sunt lacuri imense și când balaurii se scalda, apa da peste marginea lacurilor și inudă totul în aval. În realitate, în poljia Vânătare, aflată peste munte, o ploie torențiala de vară nevăzuta din cătunul de Sub Piatră, căra crengi și căpițe cu care înfunda Ponorul de la Vânătări. În această pâlnie se pot aduna cantități enorme de apă, care reușesc într-un sfârșit să spargă dopul format și să inunde peșteră și Valea Morilor. Totul durează
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
este o comună din landul Baden-Württemberg, Germania. este amplasat pe valea lui Kocher care este un afluent al lui Neckar. De comuna Sulzbach-Laufen aparțin 50 de sate, cătune, și ferme. De comuna veche Laufen aparține Kocher, die Weiler Eckenberg, Eisenschmiede, Heerberg, Krasberg, Rübgarten, Schönbronn, cătunele și fermele Braunhof și Wimbach ca și casele Falschengehren, Hägelesburg, Hasenberg, Hochhalden, Knollenberg, Platz, Schimmelsberg, Schneckenbusch, Teutschenhof și mori de vânt ca și
Sulzbach-Laufen () [Corola-website/Science/309454_a_310783]
-
landul Baden-Württemberg, Germania. este amplasat pe valea lui Kocher care este un afluent al lui Neckar. De comuna Sulzbach-Laufen aparțin 50 de sate, cătune, și ferme. De comuna veche Laufen aparține Kocher, die Weiler Eckenberg, Eisenschmiede, Heerberg, Krasberg, Rübgarten, Schönbronn, cătunele și fermele Braunhof și Wimbach ca și casele Falschengehren, Hägelesburg, Hasenberg, Hochhalden, Knollenberg, Platz, Schimmelsberg, Schneckenbusch, Teutschenhof și mori de vânt ca și ateliere de fierărie, casa pădurarului Eselsmühle, Forsthaus, Heilberg, Heubelsbach, Hochreut, Hohenreuten, Kernershöfle, Krähbühel, Lederhaus, Lohmühle și Lugeln
Sulzbach-Laufen () [Corola-website/Science/309454_a_310783]
-
Hasenberg, Hochhalden, Knollenberg, Platz, Schimmelsberg, Schneckenbusch, Teutschenhof și mori de vânt ca și ateliere de fierărie, casa pădurarului Eselsmühle, Forsthaus, Heilberg, Heubelsbach, Hochreut, Hohenreuten, Kernershöfle, Krähbühel, Lederhaus, Lohmühle și Lugeln. De comună aparține din anul 1971 satul „Sulzbach am Kocher”, cătunele: Aichenrain, Altenschmiedelfeld, Hohenberg, Schloßschmiedelfeld și Walkmühle, fermele: Brünst, Egelsbach, Freihöfle (Teufelshalde), Hägeleshöfle (Fuchshäusle), Haslach, Jägerhaus, Kohlwald, Mühlenberg, Nestelberg, Neuhorlachen, Roßhalden, Uhlbach și Weißenhaus, ca și casele sau cădirile izolate izolate: Altenberg, Bayerhöfle, Eisbach, Engelsburg, Frankenreute, Grauhöfle, Kleinteutschenhof (Nebenstück), Ochsenhalde, Ochsenhöfle
Sulzbach-Laufen () [Corola-website/Science/309454_a_310783]
-
dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor "Sarrasine", "Gobseck", sub titlul "Scènes de la vie privée". În anul 1746 se naște Bernard-François Balsa, scris uneori Balsac sau Balssa, tatăl scriitorului, în cătunul Nougayrié (aparținând parohiei Canezac, comuna Montirat - Tarn). În ciuda pretențiilor sale de noblețe, se trăgea dintr-o familie simplă de țărani, extrasul de botez clasândul ca "fiul pălmașului Balssa". Discordanțele continuă în viața sa, pretinsul regalist incoruptibil figurând in Almanahul național
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
pe 1793 printre ofițerii comunali și membrii Consiliului general comunal, la secțiunea Drepturile omului. Este privit ca fiind un om robust și inteligent, muncitor și ambițios, cam repezit, vorbăreț, clocotind de idei. După însușirea unui nivel cultural satisfăcător își părăsește cătunul natal devenind secretar al unui notar dintr-un târg apropiat. Ambiția îi îndreaptă pașii către Paris, de unde are posibilitatea de a ocupa anumite funcții atât în capitală cât și în alte orașe din provincie în perioada lui Ludovic al XVI
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
case. Existau în comună patru biserici (două de zid și două de lemn) și două școli primare mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2800 de locuitori în satele Bunghi, Pâncești, Poenari și Tălpălăi și în cătunele Holm, Patricheni și Zimbru. În 1931, comuna și-a schimbat denumirea în "Poenari" întrucât reședința se mutase în satul Poenari. În 1950, comuna Poenari a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. În 1968, ea a revenit la județul Neamț
Comuna Pâncești, Neamț () [Corola-website/Science/310444_a_311773]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bolintin a județului Dâmbovița și avea o școală mixtă. Restul satelor actuale ale comunei compuneau comuna Brezoaia, din plasa Snagov a județului Ilfov, comună ce avea în compunere cătunele Brezoaia, Cămărașu, Căscioarele și Drugăneasca, cu 1322 de locuitori ce trăiau în 324 de case. În comuna Brezoaia funcționau 3 biserici, la Brezoaia, Cămărașu și Drugăneasca, precum și o școală mixtă construită în 1886. În 1925, comuna comuna Brezoaia avea aceeași
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]
-
o școală mixtă construită în 1886. În 1925, comuna comuna Brezoaia avea aceeași componență, era tot în județul Ilfov și avea o populație de 2727 locuitori. Comuna Brezoaiele era inclusă în plasa Ghergani din județul Dâmbovița și era formată din cătunele Brezoaia-Brăiloiu și Brezoaia-Clucora, cu 1867 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Răcari din regiunea București și în perioada care a urmat comuna Brezoaia a fost desființată și împărțită între comuna Ulmi și comuna Brezoaele
Comuna Brezoaele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310477_a_311806]
-
construită în 1854 de locuitori. În 1925, comuna Ianca avea în componență doar satul Ianca, cu 2545 de locuitori, fiind în continuare reședința plășii Ianca. Comuna Perișoru era în aceeași plasă și avea satele Berlești, Oprișenești, Perișoru, Plopu Nou și cătunul Plopu Vechi, cu 2556 locuitori, comuna Ionești-Berlești fiind desființată. În 1950, comunele au fost arondate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna Perișoru (care între timp își schimbase numele în Plopu) a fost desființată și inclusă în comuna Ianca
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al orașului era organizat în mai multe comune rurale din plaiul Buzău al județului Buzău. Astfel, centrul orașului împreună cu localitățile vecine (Păltineni, Curmătura) formau comuna Păltineni, formată din cătunele Albinari, Botele, Cătiașu-Ploscari, Curmătura, Fundătura, Fundu Nehoiului, Gura Cătiașului, Muscani, Nehoiu, Păltineni, Pâslari și Piatra, având în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și Curmătura) și o școală cu 28 de elevi în Păltineni. Reședința comunei era încă de pe atunci cătunul Nehoiu. Satele din extremitatea nordică a orașului (Nehoiașu, Lunca Priporului, Vinețișu și Bâsca Rozilei) făceau parte din comuna Nehoiașu (care cuprindea și teritoriul actual al comunei Siriu). Școala cu 45 de elevi din comuna Nehoiașu funcționa în satul Lunca Priporului
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
făceau parte din comuna Nehoiașu (care cuprindea și teritoriul actual al comunei Siriu). Școala cu 45 de elevi din comuna Nehoiașu funcționa în satul Lunca Priporului. Satele din zona sudică a orașului (Stănila, Mlăjet, Chirlești) alcătuiau comuna Mlăjetu, formată din cătunele Chirlești, După-Piatră, Între Sibice, Mlăjet, Păcura, Stănila, Topilele, Trestioara, Valea Lupului, Valea Rea și Valea Sibiciului, având în total 3150 de locuitori ce trăiau în 588 de case. În comună funcționau 2 mori, un făcău, o școală cu 30 de
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
localității. Sursele vremii amintesc doar că pe la sfârșitul veacului al XVII-lea „nici vorbă nu era de vreun sat”. Cel mai important an este 1782, când domnitorul Mihai Șuțu înființează, cu 24 de familii de scutelnici ai Mănăstirii Sinaia, primul cătun - Izvorul, care va fi la originea apariției viitoarelor așezări de mai târziu: Bușteni, Poiana Țapului și Azuga. Valea Prahovei a avut mult de suferit în timpul ocupațiilor austriece din 1783 și 1854 și în timpul Primului Război Mondial. Înainte de 1782 singura locuință, „Slonul de
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
Albă. Abia în 1846 începe construcția șoselei dintre Câmpina și Predeal, iar după 30 de ani se instalează și calea ferată care fac din locul strâmt un centru vital al transportului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bușteni era un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova al județului Prahova. El ocupa atunci malul drept al Prahovei și partea inferioară a văilor Jepi, Paltinul și Valea Albă. Casa regală a construit în sat biserică (1889) și, în 1887, un local pentru
Bușteni () [Corola-website/Science/297066_a_298395]
-
au ajuns până în amonte. [29] Medway a "capturat" apele altor râuri, cum ar fi râul Darent. Alte râuri din Kent includ râul Stour în est . Kent este una dintre cele mai calde părți din Marea Britanie. La 10 august 2003, în cătunul din Brogdale ,aproape de Faversham , temperatura a atins 38,5 ° C,cea mai ridicată temperatura înregistrată vreodată în Marea Britanie. [20] La recensământul din 2011, [31] Kent, inclusiv Medway, a avut 1,727,665 de locuitori ( dintre care 18,0% în Medway
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
basarabean Tighina) și în timpul așa-zisei "blocade" a Transnistriei din anul 2006 când separatiștii au interzis tranzitul feroviar prin Tighina. În comparație cu anul 1940, populația s-a redus în 1949 cu 634 de suflete, de la 2359 la 1725 delocuitori. În 1961 cătunul Dimitrovca s-a contopit cu satul Căinari. Când s-au comasat raioanele, Căinarii au trecut în subordinea Căușenilor. La 13 august 1985 a fost format raionul Căinari. Din 1999 orașul Căinari a fost introdus în componența județului Tighina. În prezent
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
denumire comună pentru câteva sătișoare mici, care pe vremuri se dezvoltau pe una și aceeași moșie mare de pe malul Prutului. Stâpânii lor se schimbau la fel de des, ca și vestiții călători, care treceau pe aici spre Iași sau de la Iași. Despre cătunul Ceabrău aflăm dintr-un hrisov de la Alexandru cel Bun și de la Iliaș și Ștefan Voievozi pentru fiii boierului Sandru, nepoți ai lui Cozma Sandrovici. Zălucea a fost satul unde ședea Dragomir, dăruit boierului Mihail de la Dorohoi în ziua de 20
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
Drepcăuților Ceabrău și Zalucea, adică după vechile denumiri ale fostelor sătișoare. Mai există și mahalaua Bordei, a cărei etimologie vine de la un prim bordei, probabil, care a fost cândva așezat aici. Se știe, însă, că au mai fost aici 2 cătune - Ștefănești și Ostrov, unde oamenii primiseră pământ. Ștefăneștii chiar porniseră destul de ascendent, avea deja 14-16 case, Ostrovul numai 4-5, dar au fost strămutate în Drepcăuți. Ștefăneștii se numeau astfel pentru că prima locuință aici și-a făcut-o un oarecare Ștefan
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]